11,805 matches
-
grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea se mira că urca zilnic strada Urcușului și nu înțelegea cum de reușește această performanță la vîrsta lui, mai ales că, de o bucată de vreme, se remarca faptul că picioarele lui se cam tîrau puțin, ca la schiori. Cînd era interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Au urmat și alte bucăți din povestea lui Popovici banditul. L-am secerat cu arma automată. Cînd am ajuns la el, avea ochii deschiși și era tot ciuruit. I-am mai ars un picior în burtă, cîinelui. Dumneavoastră personal? ne mirăm noi. Dar cine crezi, mă? Pe atunci noi vărsam sînge ca să apărăm puterea poporului. Colonelul Tincu nu știe că am fost în plutonul lui și cînd mai vorbim, nu clipește cînd îmi mărturisește: Eu sînt ofițer de carieră, nu făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ceva timp, pe care o agățase găleata... (mă autocenzurez aici, pentru a proteja pe cei mai sensibili dintre cititori). Vasile era un om foarte grețos, adică nu era grețos pentru alții, ci lui i se făcea greață din te miri ce. Cînd a scos mîța, a leșinat puțin. Spun puțin, avînd în vedere faptul că n-a făcut "boaf" și a căzut lat la pămînt, ci s-a lăsat moale, moale și s-a întins cît este de lung lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el? Îl fac acum. Pentru dumneavoastră... Mă așez pe taburet. Atmosfera avea mai mult de 50% fum de țigară. Privesc la Laurențiu și sînt uimit de îndemînarea sa. Și eu am vrut să mă fac profesor... Cum? Să nu vă mirați. N-a fost să fie. N-am putut trece de proful de română. Îmi plăcea matematica. Ce avea cu mata, un copil? L-au prădat frații mei și legea nu le-a făcut nimic. Hai, dom' Laurențiu, doar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să scrie și, mai ales, despre cine. Dintre toți cei care lucrau la făurirea cotidianului, Mircea s-a dovedit cel mai spurcat la gură, cel mai zelos. Evident că patronul l-a mîngîiat pe cap, l-a recompensat cu te miri ce și l-a încurajat să o țină tot așa, că în față îi stă o carieră strălucită. Un mare boss al orașului nu dorea, în ruptul capului, să ofere un teren, foarte bine plasat, patronului de ziar. O să regreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zile și apoi trece de la sine. Dar n-am să-l uit pe nenorocitul ăsta! După o săptămînă Mircea abia își intrase în ritm. Devenise și mai virulent și mai spurcat la gură. Nu se controla deloc și a fost mirat cînd a primit două citații la Judecătorie. Ceva, ceva, s-a panicat în el. Juristul i-a spus clar: Sînt afirmații clare de calomnie. Și? Te poate pune să plătești daune. De unde? Asta-i treaba ta! Mircea aleargă la patron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ce vreți să spuneți? N-a mers, ai înțeles tu bine ce vreau să spun. Timp de o săptămînă n-a mers și ne-am despărțit. Pe urmă n-am mai avut curajul. Dar cu mine? Și eu m-am mirat. Ești singura care... Vreți să spuneți că cinci ani ați fost cast? Da, cam așa ceva. Femeile mă inhibă. De ce nu ne-am căsătorit? Eram sigur și încă mai sînt, că este ceva trecător. Angela s-a dus la Predeal calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Chiar vrei să știi? Cum vrei tu. Poate este mai bine acum să ne spunem totul. Bine. Trebuia să ne căsătorim și profesorul meu era tocmit naș. În toiul preparativelor, am dat peste ei. O mai iubești? Nu. M-am mirat că n-am suferit. M-am gîndit la tine. Dar tu ce experiență ai trăit? Prima dată a fost fiul unui bogătan. Doream să fiu bogată. A doua oară a fost cu taică-su. Cuum? Așa. Cînd m-am lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
al percepției limitelor, ci pentru că fuga în timp îți îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care o reprezenta era neinteresantă în ordinea gîndirii sale. Să ținem seama și de povestea anafurei care a pus în evidență tertipurile predicatorului, impostura lui, principal cap de acuzare, aproape comic, dacă n-am ști că motivația e mai adîncă. Mirat de faptul că "cel mai învățat om" din timpurile acelea, Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puternic. CAPITOLUL IV De ce regatul lui Darius, care a fost ocupat de Alexandru, nu s-a răsculat după moartea acestuia, împotriva urmașilor lui Date fiind greutățile care se ivesc în stăpînirea unui teritoriu de curînd ocupat, cineva ar putea fi mirat de faptul următor: Alexandru cel Mare a cucerit Asia în cîțiva ani17 și îndată după aceea a și murit; se părea că, în mod logic, întregul imperiu ar fi trebuit să se răscoale; cu toate acestea, urmașii lui Alexandru au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de partea lui una sau mai multe provincii, după autoritatea pe care o dobîndise acolo; neamul vechiului principe fiind stins, populația respectivă n-a mai recunoscut altă stăpînire decît pe aceea a romanilor. Dacă considerăm aceste lucruri, nu ne vom mira că i-a fost ușor lui Alexandru să stăpînească întreaga Asie, după cum vom înțelege de ce altora le-a fost greu să păstreze ceea ce cuceriseră, cum a fost cazul lui Pirus și al multor altora. Aceasta nu se explică prin capacitatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răgaz; așa încît mijlocul cel mai sigur este tot acela de a le nimici sau de a te stabili acolo. CAPITOLUL VI Despre principatele noi pe care le dobîndești cu arme proprii și cu propriile tale însușiri Să nu se mire nimeni dacă în expunerea mea despre principatele care sînt în întregime noi, atît în ce privește principele cît și în ce privește teritoriul și guvernarea lui, voi aduce exemplul unor oameni foarte mari; voi proceda astfel pentm că sîntem obișnuiți să umblăm pe drumurile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu amănuntul faptele acelui om va găsi că el a fost și un leu sălbatic și o vulpe vicleană, și va constata că a fost temut și respectat de fiecare, iar soldații lui nu l-au urît. Nu se va mira deci observînd că, deși era cel dintîi din neamul lui care ajunsese principe, știuse totuși să guverneze un imperiu atît de întins. Într-adevăr, faima lui foarte mare l-a apărat întotdeauna de ura pe care popoarele ar fi putut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acțiunii și partea de glorie care ni se cuvine. Și nu este de mirare că nici unul dintre italienii numiți mai sus nu au putut să facă ceea ce putem nădăjdui că va face ilustra voastră familie, după cum nu trebuie să ne mirăm că în atîtea răsturnări care s-au petrecut în Italia și în atîtea mișcări războinice, vitejia pare că s-a stins cu totul. Aceasta vine din faptul că vechile orînduiri nu erau bune și din aceea că nu a existat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce-am sperat, în ciuda ameliorării fertilității din ultimii zece ani... Impactul unei asemenea evoluții asupra populației mondiale este cu atât mai sensibil, cu cât țările mai puțin dezvoltate reprezintă astăzi mai mult de 80 %. Nu trebuie deci să ne mirăm prea mult de noile tendințe evolutive ale populației mondiale. Oricum, provocarea demografică mondială a secolului al XXI-lea poate fi văzută ca necesitatea de a face față, practic, unei noi creșteri de 4 miliarde (fie + 66 %) a populației lumii. Copiii
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Pentru menajurile cu copii, configurațiile cele mai răspândite sunt cuplurile cu unul sau doi copii, numărul lor depășindu-l totodată pe acela al familiilor numeroase și pe cel al familiilor monoparentale. Tot în termeni de "venituri primare", nu ne vom mira să constatăm că familiile monoparentale au resursele cele mai modeste, chiar și numai pentru că, evident, nu există decât o persoană care să aducă venituri. În rândul cuplurilor, familiile numeroase au venituri de activitate mai slabe decât media, căci femeile sunt
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Draci! am făcut eu. — Trăiască, Radule, de ce să nu trăiască, dacă tot s-a terminat cu el și l-au făcut Partidul Comunist? Cum de ai mai venit pe la noi? O românească atît de curată În gura lui Vilmoș mă mira numai pe mine. Ajunsese, Îmi povesteau prietenii, pe la Turnu Severin cu armata și tot Într-acolo trăsese după aceea ca zilier pe la oprit spulberăturile de nisip. Pusese mîna pe el o olteancă bălaie și-l făcuse aproape bucureștean. Se În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ne-a vorbit românește, de vreme ce urma să mergem la școală la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și să se ducă direct de la Ardud la Beltiug!... Să zboare peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea o strălucire a ei și ți abătea privirea Într-acolo oriunde te-ai fi aflat În Încăpere. Mă mir cum de nu o văzuse taică-meu. O răsfoiam ori de cîte ori bătrînul Weisz mă lăsa s-o fac. Țin minte cîteva imagini: niște bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se-nvîrte, cîteodată, repede ca-n război, acuma Încet, dar se-nvîrte. Poate că mîine n-o să mai bucure pe nimeni faptele bune ale acelei familii, ci dim potrivă. Eu nu pot să-i dau În vileag. Scriind rîndurile de față, mă mir și mi se pare că Încep să Înțeleg: Weisz se Înscria, cu scepticismul și circumspecția lui, În logica și mentalitatea adîncă, cromozomială a neamului său, exprimată, Între alții, de rabinul Moscovei care, În 1930, la un an după expulzarea din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o ia pînă la urmă. Ioan suporta greu regimul de muncă forțată, se agita, se frămînta pînă cînd, fără să sufle cuiva o vorbă, prin iulie, a evadat. Trei săptămîni l-au vînat jan darmii pe acasă și pe te miri unde, ca, Într-un sfîrșit, să izbutească să-l Înhațe. L-au adus Înapoi la Havas Mezö unde, alături de alți evadați capturați și alți răzvrătiți, a fost atîrnat de stîlp, cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cu rozul acela al camerei, mă simțeam desprins de tot ce era În jur, culoarea asta nu o regăseam nici pe afară, nici În restul casei. De aici, dintre mobilele roz, intrai În altă Încăpere prelungă, de folos pentru te miri ce, pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]