17,356 matches
-
conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de ordin genetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros de șoarece. Dar, spre uimirea ei, ridurile arcuite de fruntea Sidoniei dispăruseră, la fel și cele din jurul ochilor, ea rămase pentru o clipă, momentul psihologic, senină, imperturbabilă, cu degetele împreunate, sprijinind genunchiul ce se mișca ușor antrenând în balans tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
covorul de iută, albastru, spre mijloc, pe niște ziare, mama pusese pătlăgele ne înroșite, culese din grădină ca să fie ferite de asprimea brumei și să se coacă la căldura ce încă mai radia, înglobată în interiorul lor. În cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui panou aflat într-un cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine că m-ai făcut atent. Nici nu mi-aș fi dat seama! Din vechile lui metehne mai persista numai o atenție involuntară legată de necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci, în funcție de stimulent, declara că-i e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima oară e mai greu, a doua oară așa și așa, după aia n-o să te mai sâcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undeva în oraș, departe, confuz, dormea percepând vag în creier, huruitul mașinii, ușoara trepidație a carcasei metalice. La un moment dat se trezi. Lăsă geamul în jos. Mașina staționa. Se aflau într-o pădure, de undeva de aproape venea un miros plăcut de apă. Era noapte. Astă seară n-aș fi reușit să mai plec, spuse bărbatul fără să o privească. Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar de tot? Omul îmi place, cu siguranță îmi place și totuși... Altădată aș fi urnit munții din loc. Acum nu mai pot, nu mai pot și gata. Începe declinul, e aproape, îl simt și ca orice declin are un miros neplăcut. Încet, încet, am să mă scufund în mine, am să mă înec, atunci cu siguranță carnea mea o să înceapă să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gata. Începe declinul, e aproape, îl simt și ca orice declin are un miros neplăcut. Încet, încet, am să mă scufund în mine, am să mă înec, atunci cu siguranță carnea mea o să înceapă să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana, care venise în vizită, o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură: Doamne, eu fără dragoste mă usuc ca un vrej de fasole, o să vină Ovidiu, o să-i zic asta am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță verde, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mă uit la ea cum se urcă în noua ei mașină și cum pleacă târând după imagini storcite din ziare fotografiile mele puse pe peretele casei din Germania alături de mătușa Sabinica, tot actriță și ea, Nenematei, soțul ei, tot actor, mirosul casei, de Germania, mai aerisit, mai curat, mai a spălat cu un anume detergent light, vest, fulgii cu scorțișoară de dimineață cu lapte, asfaltul curat de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și ne gândeam cum să ne facem recitaluri și repetam la noi acasă și mă grăbeam să ajung înainte, să-i fac de mâncare... și acum mă trezesc noaptea și am senzația că doarme lângă mine și îi simt parcă mirosul pe pernă, îl simt, făceam dragoste, făceam dragoste și a 2-a zi spune, eu plec! de 1 an nu mă mai iubea, de 1 an! și tu ai stat încă 1, deși știai că nu mă mai iubești... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ahh?! te-am tras de păr? iartă-mă... nu ne mai putem opri din sărut, din foame, din carne și de ce așa?! De ce așa?! De ce nu se pune și de ce nu durează ne-carnea și carnea și transpirația ta și mirosul tău și de ce tricoul tău l-am lăsat tot acolo unde l-ai pus, în baie, iar eu trec pe lângă el ca și cum ar dormi, să nu-l deranjez, și de ce mă șterg cu același prosop? Și Marius și el? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
care se opresc să asculte, scot citate, maxime, proverbe, teoreme, cifre, litere, înnebunesc. Băi, Red, pe bune, mi-ești ca frate-meu, mi-e jenă să mă dezbrac, mi-e jenă să te ating, carnea lui rămâne pe pernă cu miros al lui, ceva care îmi pare respingător, stă crăcănat și îmi propune un sport în 2 care nu se va transforma nicicum în viitor, cad într-o cursă și eu simt, nu mă cheamă nimic spre gura lui, am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fără mere, verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
normal: — Se încălzește cabană cu un foc de lemne și este lăsată să se umple cu fum. Pe urma se deschide o trapa în acoperiș, lungă cât să permită ieșirea fumului, dar fără să iasă și căldura. Când intri, simți mirosul plăcut de mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a zugrăvit eroii. Dragostea lor față de pământul pe care-l ,,muncesc și-n rugăciune”, cum zice Tudor Arghezi, se desprinde și din faptul că personajele, în scurta lor clipă de odihnă, sunt așezate direct pe snopi. Privindu-i, simțim parcă mirosul de grâu copt și gustul viitoarei pâini calde. Anemone de Ștefan Luchian (compoziție după tablou) Luchian, acest mare pictor român, folosește în acest tablou frumoase și numeroase culori care exprimă pentru fiecare dintre noi ceva interesant. Nenumărate variante de culoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ușurință de pe o creangă pe alta. Îmi place acest animal, fiindcă este blând și prietenos. Eleva C.I., clasa a III-a Lăbuș (compoziție prin analogie) Ieșind de la școală, mă plimbam prin livada din față. Fiind primăvară, pomii mă îmbătau cu mirosul lor. Deodată, am auzit schelălăitul unui cățel. M-am îndreptat într-acolo. Lângă un copac, zăcea un cățeluș șchiop. Se uita așa de galeș la mine, parcă mă implora să-l ajut. Era atât de frumos! Parcă mi-era frică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]