2,208 matches
-
soldați britanici și 18 argentinieni. La Two Sisters, britanicii au întâmpinat o puternică rezistență din partea argentinienilor, dar și-au atins toate obiectivele. Cea mai grea confruntare a fost la Mount Longdon, unde britanicii au fost întâmpinați cu foc de infanterie, mitraliere, foc de artilerie și aruncătoare de mine, lunetiști și ambuscade. Cu toate acestea, britanicii au continuat să avanseze spre pozițiile argentiniene. În cursul acestei confruntări, 13 militari britanici au fost uciși atunci când nava HMS “Glamorgan”, care se apropiase prea mult
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
flotă mai multe tipuri de nave pe aripi portante în special torpiloare și purtătoare de rachete, multe încă în serviciu și în prezent: Marina italiană a folosit șase nave din "clasa Sparviero" începând cu anii 1970. Acestea erau dotate cu mitraliere de 76 mm și două rachete și erau capabile de viteze de până la 50 noduri (93 km/h). Trei nave similare au fost construite pentru Japan Maritime Self-Defense Force.
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
(în franceză: Ligne Maginot, nume dat după Ministrul Apărării al Franței, André Maginot) a fost un șir de fortificații de beton, obstacole antitanc, dotate cu artilerie grea, cazemate, mitraliere și alte elemente de apărare construit între anii 1920-1930 și modernizat între anii 1930-1940 pe care Franța a construit-o de-a lungul graniței sale cu Germania, Belgia, Luxemburg, Elveția și Italia, pe baza experienței sale din Primul Război Mondial
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
mai noi, de la 2A5 până 2A7+, dotate cu blindaj ascuțit la turelă (suplimentar, fixat prin placare) și alte îmbunătățiri. Toate variantele sunt echipate cu sisteme de conducere a focului digitale (cu telemetre laser), sisteme de stabilizare a tunului și a mitralierei coaxiale, precum și sisteme de ochire și de vedere pe timp de noapte avansate (primele modele erau echipate cu intensificatori de imagine, camerele de termoviziune au fost introduse ulterior). Tancul poate trage din mers, pe teren frământat, asupra țintelor aflate în
Leopard 2 () [Corola-website/Science/326308_a_327637]
-
probleme de pe diferitele fronturi, a decis că regiunea Caucazului este una de importanță secundară. În ianuarie 1916, forțele otomane însumau 126.000 de oameni, din care doar 50.539 erau forțe combatante. Soldații aveau la dispoziție 74.057 puști, 77 mitraliere și 180 de piese de artilerie. Rușii aveau o superioritate evidentă la toate capitolele, dar otomanii sperau ca ei să nu-și planifice noi ofensive. La începutul lunii ianuarie, Iudenici a ordonat trupelor să părăsească în secret taberele de iarnă
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a luat hotărârea înarmării tuturor bărbaților apți de luptă. Au fost astfel formate miliții populare a căror efective au variat între 40.000 și 50.000 de oameni. Militarii armeni au fost dotați cu cele 160 de tunuri, 180 de mitraliere și 160 de milioane de cartușe lăsate în urmă de ruși. În timpul Revoluției din Octombrie, pe frontul caucazian, Armata a 3-a otomană trebuia să apere 190 km de la Munții Munsur până la Marea Neagră, cu 66 batalioane, 177 de mitraliere și
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de mitraliere și 160 de milioane de cartușe lăsate în urmă de ruși. În timpul Revoluției din Octombrie, pe frontul caucazian, Armata a 3-a otomană trebuia să apere 190 km de la Munții Munsur până la Marea Neagră, cu 66 batalioane, 177 de mitraliere și 157 de tunuri. Armata otomană avea probleme mari de dotare cu armament, aprovizionare și transport. Atacurile împotriva Erzurumului și Trabzonului ar fi avut puține șanse de izbândă, rușii fortificându-le puternic. Forțele ruse fuseseră plasate pe o linie de la
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
vedeau Torcy și pădurea Belleau și să ocupe și pădurea Belleau. Pușcașii marini nu au efectuat misiuni de recunoaștere a pădurii. În consecință, ei nu au observat un regiment german de infanterie în tranșee, cu o rețea de cuiburi de mitraliere și baterii de artilerie. În zori, Batalionul 1 din Regimentul 5 Pușcași Marini, sub comanda maiorului Julius Turrill, urma să atace dealul 142, dar numai două companii erau pe poziție. Pușcașii marini au înaintat în valuri cu baionetele montate, peste
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
Pușcași Marini, sub comanda maiorului Julius Turrill, urma să atace dealul 142, dar numai două companii erau pe poziție. Pușcașii marini au înaintat în valuri cu baionetele montate, peste un câmp deschis cultivat cu grâu, lovit puternic de tirul de mitralieră și artilerie german, pierzând un număr mare de soldați. Căpitanul Crowther, comandantul Companiei 67 a murit aproape imediat. Căpitanul Hamilton și Compania 49 au luptat din pădure în pădure contra germanilor din tranșee și trecând cu dincolo de obiectivul lor. În
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
lor, a înaintat dinspre vest către pădurea Belleau ca parte a celei de a doua faze a ofensivei aliaților. Din nou, pușcașii marini a trebuit să înainteze printr-un câmp cultivat cu grâu de un metru, loviți de foc de mitralieră. Una dintre cele mai celebre citate din legendele pușcașilor marini a fost rostit la prima înaintare înaintea bătăliei, când sergentul Dan Daly, de două ori decorat cu Medalia de Onoare și care luptase în Filipine, Santo Domingo, Haiti, Peking și
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
în linii foarte discipilinați, au fost uciși; Maiorul Berry a fost rănit în antebraț în timpul înaintării. La dreapta sa, pușcașii marini din batalionul maiorului Sibley au pătruns în capătul sudic al pădurii Belleau și s-au confruntat cu tir de mitralieră, franctirori și sârmă ghimpată. Pușcașii marini și infanteriștii germani au dus lupte corp la corp. Pierderile din acea zi fuseseră cele mai mari din întreaga istorie a pușcașilor marini până atunci. Circa 31 de ofițeri și 1.056 de soldați
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
D-10S era capabil să perforeze un blindaj cu o grosime de 125 mm de la o distanță de 2000 de metri. Acest lucru însemna că orice tanc german putea fi distrus de la distanță de un kilometru. ȘU-100 nu era dotat cu mitraliere pentru protecție împotriva infanteriei, fiind folosit strict că vânător de tancuri. Datele privind producția vânătorului de tancuri ȘU-100 diferă în funcție de surse. Între luna septembrie a anului 1944 și luna martie a anului 1946 au fost construite 3037 de autotunuri ȘU-100
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
Arabe de a suspenda participarea delegației siriene la întâlnirile sale. Armata Siriană Liberă decide constituirea unui Consiliu Militar provizoriu. Eliberarea a 1180 de arestați implicați în atacurile violente din ultimele zile. O parte din forțele armatei siriene libere atacă cu mitraliere și lansatoare de rachete sediul serviciilor secrete aeriene ale regimului. Pe 17 noiembrie Franța și Marocul își retrag ambasodorii de la Damasc. Rusia lansează apel către Liga Arabă și țările occidentale să facă presiuni asupra părților implicate în conflictul din Siria
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
vehicul similar autoblindatului BRDM-2 din armata sovietică. TABC-79 folosește unele componente ale transportorului blindat pentru trupe TAB-77. Turela este similară cu cea montată pe transportoarele TAB-71M, TAB-77 și mașina de luptă a vânătorilor de munte MLVM. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. TABC-79 este propulsat de un singur motor turbodiesel Saviem 798.05 N2 care dezvoltă 154 de cai putere. Vehiculul blindat de luptă
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
ale transportorului blindat pentru trupe TAB-77. Turela este similară cu cea montată pe transportoarele TAB-71M, TAB-77 și mașina de luptă a vânătorilor de munte MLVM. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. TABC-79 este propulsat de un singur motor turbodiesel Saviem 798.05 N2 care dezvoltă 154 de cai putere. Vehiculul blindat de luptă are tracțiune integrală 4×4 și suspensie de tip bară de
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
metri nord de Gabčík și Kubiš pentru a-i anunța când sosește mașina. Când Mercedes-Benz-ul decapotabil, de culoare verde, al lui Heydrich a ajuns în curbă două minute mai târziu, Gabčík a ieșit în fața mașinii, încercând să deschidă focul, dar mitraliera sa Sten s-a blocat. Heydrich i-a ordonat șoferului său, Oberscharführer-ul SS Klein, să oprească mașina. Când Heydrich s-a ridicat să-l împuște pe Gabčík cu pistolul Luger, Kubiš a aruncat în vehicul o grenadă antitanc modificată (ascunsă
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
că au murit 14 membri ai SS, iar alți 21 au fost răniți. Raportul oficial al SS despre această luptă menționează doar cinci soldați SS răniți. Cei din biserică nu aveau decât pistoale de calibru mic, în timp ce germanii aveau pistoale-mitralieră, mitraliere și grenade de mână. După bătălie, Čurda a confirmat identitatea luptătorilor din rezistența cehă morți, inclusiv Kubiš și Gabčík. Episcopul Gorazd, într-o tentativă de a minimiza represaliile asupra enoriașilor săi, și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunile din biserică, scriind
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
(rusă:"Degtyaryova-Shpagina Krupnokaliberny", 'Degtiariov-Șpaghin de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
(rusă:"Degtyaryova-Shpagina Krupnokaliberny", 'Degtiariov-Șpaghin de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi Șpaghin, care a îmbunătățit sistemul de alimentare cu gloanțe. Mitraliera este
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi Șpaghin, care a îmbunătățit sistemul de alimentare cu gloanțe. Mitraliera este uneori poreclită "Dushka" (rusă: draga, scumpa) din cauza abrevierii DȘK. Arma este fabricată și în România de către Uzina Mecanică
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi Șpaghin, care a îmbunătățit sistemul de alimentare cu gloanțe. Mitraliera este uneori poreclită "Dushka" (rusă: draga, scumpa) din cauza abrevierii DȘK. Arma este fabricată și în România de către Uzina Mecanică Cugir în varianta 12,7x108mm DȘKM și în varianta 12,7x99mm pe afet trepied. Nevoia proiectării unei mitraliere grele pentru Armata
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
alimentare cu gloanțe. Mitraliera este uneori poreclită "Dushka" (rusă: draga, scumpa) din cauza abrevierii DȘK. Arma este fabricată și în România de către Uzina Mecanică Cugir în varianta 12,7x108mm DȘKM și în varianta 12,7x99mm pe afet trepied. Nevoia proiectării unei mitraliere grele pentru Armata Roșie a apărut în anul 1929. Primul model de acest tip, Degtyaryov, Krupnokalibernyi (abreviat DK, Degtiariov de calibru mare), a fost construit în 1930 și fabricat în cantități mici între 1933 și 1935. Mitraliera era alimentată dintr-
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Nevoia proiectării unei mitraliere grele pentru Armata Roșie a apărut în anul 1929. Primul model de acest tip, Degtyaryov, Krupnokalibernyi (abreviat DK, Degtiariov de calibru mare), a fost construit în 1930 și fabricat în cantități mici între 1933 și 1935. Mitraliera era alimentată dintr-un încărcător de tip tambur cu 30 de gloanțe și avea o cadență de tragere mică. Georgi Șpaghin a adaptat arma pentru a folosi benzi de cartușe, iar mitraliera a fost astfel adoptată de către Armata Roșie sub
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
fabricat în cantități mici între 1933 și 1935. Mitraliera era alimentată dintr-un încărcător de tip tambur cu 30 de gloanțe și avea o cadență de tragere mică. Georgi Șpaghin a adaptat arma pentru a folosi benzi de cartușe, iar mitraliera a fost astfel adoptată de către Armata Roșie sub numele de DȘK 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mitraliera DȘK a devenit mitraliera grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
gloanțe și avea o cadență de tragere mică. Georgi Șpaghin a adaptat arma pentru a folosi benzi de cartușe, iar mitraliera a fost astfel adoptată de către Armata Roșie sub numele de DȘK 1938. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mitraliera DȘK a devenit mitraliera grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau pe cupola tancurilor sovietice) și ca mitralieră grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]