KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

-o și Încă nădăjduia s-o găsească Într-o zi În mulțime. — Ați venit În legătură cu un cozonac? Întrebă fata. Rowe o privi cu luare aminte; asemănările erau prea mici În comparație cu marea deosebire ce le despărțea: fata era vie, iar cealaltă moartă. — Aseară am primit vizita unui domn trimis, cred, de biroul dumneavoastră, răspunse el. Își găsea anevoie cuvintele, pentru că i se părea la fel de absurd să și-o Închipuie pe fata asta amestecată Într-o crimă, pe cît i se părea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
a-i convinge că, de fapt, Cost fusese asasinat de unul dintre prietenii lor? Aruncă o privire piezișă spre Cost, cu speranța să-l vadă ridicîndu-se, spre a le spune, rîzÎnd: „A fost una din experiențele mele.“ Dar Cost părea mort cu adevărat. GÎndul că fusese asasinat de unul dintre cei prezenți i se păru lui Rowe fantastic - mai fantastic decît bănuiala că el ar fi fost asasinul. La urma urmelor, el făcea parte din lumea crimei, era un cetățean al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar Rowe nu-și mai putea aminti pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem la socoteală păcatele săvîrșite pe ascuns. Micul duce e mort, trădat și uitat; nu-i mai putem recunoaște pe ticăloși și-i privim cu suspiciune pe eroi, iar lumea ne apare strîmtă și neîncăpătoare. „Ce mică e lumea“, sau „Mă simt străin În lumea asta“ sînt expresii care circulă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
că cineva ar putea să mă Înjunghie sau să mă sugrume pe la spate... Pe urmă, am auzit un glas... e ceva Îngrozitor, nu-mi pot aminti ce spunea... Deodată, lumina s-a aprins și-am văzut lîngă mine un om mort... Presupun că de asta mă Învinuiți, dar nu l-am ucis eu. Îți mai amintești cum arăta la față omul acela? — Cred că da. — Beavis, adu repede dosarul. În odăiță era din ce În ce mai cald. Fruntea detectivului era brobonată de sudoare, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au să găsească ei alți zece În loc! mie Însă Îmi trebuie filmul. Și șeful bandei. În chiuveta din camera lui Poole s-au găsit urme de substanțe chimice. Probabil că acolo au developat filmul. Nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru a elibera soțiile inconștiente blocate lângă soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat. Uneori, Vaughan era tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii de ambulanță. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cu buzele țuguiate, ca o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup mic de oameni - un șofer de camion, un soldat în uniformă ieșit din tură și o vânzătoare de înghețată - își apropiau mîinile de ea prin geam, parcă voind să-i atingâ diferite părți ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
să rămân nemișcat. Un tremur continuu îmi zguduia pieptul și aproape că mă împiedica să respir. Mâinile puternice ale unui polițist mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către mine și-mi tăie mâneca dreaptă. Un bărbat tânăr, într-un costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
va pleca în scurt timp. Această falsă compasiune față de cel mort mă irita, era doar o scuză pentru un exercițiu de gimnastică morală. Asprimea tinerelor infirmiere făcea parte din aceeași pantomimă a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de viață, milisecunde frenetice de durere și violență în care fusese catapultat dintr-un plăcut interludiu domestic într-o concertină a morții metalizate. Aceste sentimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de viață, milisecunde frenetice de durere și violență în care fusese catapultat dintr-un plăcut interludiu domestic într-o concertină a morții metalizate. Aceste sentimente existau în cadrul relației mele cu bărbatul mort, în cadrul realității rănilor de pe pieptul și de pe picioarele mele, și în cadrul coliziunii de neuitat dintre propriu-mi corp și interiorul mașinii. Prin comparație, suferința jucată a lui Catherine nu era decât o stilizare a unui gest - așteptam să izbucnească în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
stilizare a unui gest - așteptam să izbucnească în cântec, să-și lovească fruntea, să atingă tot al doilea grafic de temperatură din salon, să pornească tot al patrulea set de căști-radio. În același timp, știam că sentimentele mele față de bărbatul mort și soția lui doctoriță erau deja acoperite de anumite dușmănii nedefinite, vise de răzbunare pe jumătate formate. Catherine mă privea cum încerc să-mi recapăt răsuflarea. I-am apucat mâna stângă și mi-am apăsat-o pe stern. În ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Remington, însă am continuat să mă gândesc, în salonul gol, la accidentul care ne unise destinele. O puternică legătură erotică se crease între mine și această tânără femeie îndoliată, aproape ca și când mi-aș fi dorit inconștient să-i reconcep soțul mort în pântece. Intrându-i în vagin printre dulapurile metalice și cablurile albe ale secției de radiologie aveam să-i ridic cumva soțul din morți, din îmbinarea subsuorii ei stângi și stativul cromat al radiografului, din mariajul organelor noastre genitale cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul mort. Întregul accident părea eternizat de acele urme de neșters, de polițiștii, spectatorii și personalul de pe ambulanță încremeniți în diferite posturi în vreme ce eu stăteam în mașina zdrobită. Am auzit din spate sunetul unui radio cu tranzistori. Omul de serviciu, un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
bordură și linii demarcatoare. Când am coborât din mașină tocmai se apropia o decapotabilă albă al cărei șofer făcea semn cu farurile. M-am împiedicat, genunchiul drept cedând după efortul șofatului. La picioarele mele se afla un amestec de frunze moarte, pachete de țigări și cioburi de sticlă. Acele fragmente de parbriz securizat spart, împinse într-o parte de generații întregi de infirmieri de ambulanță, formau o grămăjoară. M-am uitat în jos la acel colier prăfos, reziduuri ale o mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
a început ca un gest ironic menit să le provoace pe Catherine și Renata - ambele femei voiau să nu mai conduc niciodată - a căpătat curând un rol diferit. Primea mea scurtă călătorie la locul accidentului trezise din nou spectrul bărbatului mort și, mai important, noțiunea propriei mele morți. În fiecare dintre mașinile acelea, am condus de-a lungul rutei accidentului, imaginându-mi posibilitatea unei morți și-a unei victime diferite, un profil diferit al rănilor. În pofida încercărilor de-a curăța mașinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară curtea însoțiți de un câine alsacian negru. Mă priviră cum mă plimb alene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-un fel sau altul dintre noi era inevitabilă, dar, în mintea mea, aceasta era deja suprapusă de alte sentimente - milă, erotism, chiar și o ciudată gelozie față de bărbatul mort, pe care ea, nu și eu, îl cunoscuse. Se întoarse pe când eu așteptam pe asfaltul pătat de ulei în fața mașinii mele. Arătă spre vehiculele avariate. - După așa ceva, cum reușesc oamenii să se uite la o mașină, darămite să mai conducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
de sub coatele mele, sânul drept ieșit din cupa sutienului, umflătura mică ce-i marca arcul inferior al sfârcului - erau încadrate de interiorul mașinii. În timp ce-mi apăsam vârful penisului de gâtul uterului ei, în care puteam simți un corp mort, diafragma ei, mi-am plimbat privirea prin interiorul mașinii. Spațiul mic era aglomerat de suprafețe unghiulare de control și secțiuni circulare de corpuri umane interacționând în încrucișări nefamiliare, ca primul raport homosexual într-o capsulă Apollo. Volumele coapselor lui Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
consumate, ca și când luând organele genitale ale acelor bărbați în mâini și-n vagin l-ar fi readus cumva la viață pe soțul său, și că toată sperma aceea amestecată în pântecele ei i-ar fi stimulat în minte imaginea omului mort. În ziua de după primul ei act sexual cu mine, își găsise un al doilea amant, tânărul patolog de la spitalul Ashford. De la el trecuse la un șir de alți bărbați: soțul unei colege doctorițe, radiologul stagiar, șeful service-ului de la garajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
am gândit s-o duc din nou pe traseul morții soțului ei - poate că asta i-ar fi reactivat pofta sexuală față de mine, i-ar fi reațâțat bruma de ostilitate erotică pe care o simțea față de mine și de bărbatul mort. Pe când treceam de porțile Laboratorului, Helen se aplecă în față peste volan, brațele ei subțiri ținându-l într-o priză stranie. Corpul său forma o geometrie strâmbă cu stâlpii parbrizului și cu unghiul coloanei de direcție, aproape ca și când ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată a omului aceluia chinuit aflat la volanul mașinii sale prăfuite. M-am uitat la șoferii autovehiculelor de lângă noi, vizualizându-le viețile în termenii definiți pentru ei de Vaughan. Pentru el, aceștia erau deja morți. Întinzându-se pe șase benzi, traficul înainta lent către intersecția de pe Western Avenue, în acea uriașă repetiție serală a propriei morți. Lumini posterioare roșii scăpărau ca licuricii în jurul nostru. Vaughan ținea pasiv cadrul volanului, uitându-se cu o expresie abătută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
orice încercare de-a împrăștia mulțimea aceea imensă. Un grup de tehnicieni se ocupa de mașina sport zdrobită, încercând să scoată acoperișul metalic ce fusese turtit peste capetele ocupanților. Pasagerii din taxi erau purtați pe tărgi la o ambulanță. Șoferul mort al limuzinei zăcea întins cu o pătură peste față, în vreme ce un doctor și doi infirmieri urcau în compartimentul posterior. M-am uitat în jur la mulțime. Era de față un număr considerabil de copii, mulți ridicați pe umerii părinților ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]