2,542 matches
-
vrei trebuie să plătești și pace!” „Decât să fii așa cătrănit, mai bine hai să întrebăm de sănătate cele țoiuri, care stau colea și se plâng de urât. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
șef, Cristoiu, colega mea Rodica Ciobanu l-a identificat cu precizie ca pe „un gândac căzut pe spate care încearcă să se întoarcă”, pe Pruteanu nu mi-l pot imagina decât ca pe un anelid cu ochelari contorsionându-se pe muchia metalică a propriei lui megalomanii - „faima mea a trecut granițele țării”... Göring spunea că, atunci când aude de cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum un an bătut pe muchie, fusese înlocuită cu altă nevastă. Nu ar fi putut să spună a cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
kent și se lăsă luat de valul amintirilor. ZÂMBETUL ZEULUI RESTAURANTELOR DE MÂNA A DOUA Într-un restaurant de mâna a doua, niciodată, indiferent de oră, chit că vii în fiecare zi, șapte zile din șapte, o lună bătută pe muchie, un an, niciodată fețele de masă nu sunt curate. Sunt cu pete maronii ori galbene țdacă ai noroc). Maronii, când sunt pe față, galbene, când se întorc pe dos fețele de masă. Curate, așa cum vezi prin filme, ori chiar în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
divorțez din cauza ei. M-a prins nevastă-mea cu ea pe stradă. S-a lăsat cu un scandal... Trebuia să vezi! De groază. N-a mai vorbit cu mine o săptămână, m-a pus la șmotru. O lună bătută pe muchie. Și am avut pro gram de venit acasă mai ceva decât fi-miu. Pe Marina n-am mai sunat-o, deși... Înțelegi tu, n-am mai pomenit o femeie ca asta... Și, crede-mă, am ceva experiență. Gigi Pătrunjel se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai pe câini poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
inert pe masă închizând ochii, împresurat de-o legănare moale și-un zumzet ca de albine care-l luară pe sus și-l destrămară în bâzâitul monoton, din ce în ce mai stins și-ndepărtat. Adormi cu pumnul strâns. E frig, simțea răceala nopții, muchia ascuțită, zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o nălucire se trezi pe câmp, în același loc. Nu mai era maică-sa, era poate Alexandru trântit în miriște, îmbrăcat într-o bucată de pătură, mânjit de funingine și cărbune, numai pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
foarte rar. Știi, nici eu nu înțeleg de ce m-am ridicat deodată în picioare. - Stalin, de...! - Dar poate o fi într-adevăr o înscenare? - Ce vorbești, cine ar îndrăzni? Pentru o asemenea glumă, te alegi cu zece ani bătuți pe muchie. Și abia cu o oră înainte umbla de colo-colo prin cameră, amintindu-și romanța lui Golenișcev-Kutuzov: ... iar el, uitat și singur, la pămînt... Ah, vestitele telefoane ale lui Stalin! O dată sau de două ori pe an, circula prin Moscova cîte
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
n-au putut fi cucerite decât printr-o trădare din interior. Poate pentru că, deși ținem mereu partea lui David, un irepresibil instinct moral ne șoptește că există și o dreptate a lui Goliath. Trădarea e o valoare aflată mereu pe muchie: ea nu se află în slujba dreptului natural, pentru că atunci uriașul Goliath l-ar învinge întotdeauna pe fragilul David. Iar grecii n-ar mai cuceri niciodată Troia, chiar dacă Ulise i-ar atașa aripi calului său de lemn. E nevoie de
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
O operă barocă de o intensitate profundă, plină de senzualitate, de pasiune și de dorință,o muzică ce te urmărește, cu un ritm care impune frazare și conduce sensuri. O montare plină de voluptăți ale nuanțelor barocului, ale feminin-masculinului pe muchie, jucată și asumată de acești mari artiști, ipostaze decupate milimetric pentru fiecare apariție, pentru această concepție de teatru în teatru, la vedere, la care apelează regizorul Silviu Purcărete. Spiritul ludic, atmosfera și tensiunea intimităților, a tainelor, a pedepsei, bucuria mărturisirii
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
consecințele fiecărui gest capabil să declanșeze o reacție în lanț: Un singur cuvânt rostit la întâmplare e de ajuns ca să arunce în aer toate armistițiile. Nu vedeți cât de precară e pacea? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză. Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit, chiar încremenit de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos. În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii care nu-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
Lamiei Beligan, ale Mirelei Zeța și ale Deliei Seceleanu, minuțios atente la propriul rol și, deopotrivă, la toți partenerii, la ce este pe dedesubt, spus sau nu pe scenă, la părțile „filosofice” ale textului, dar și la acelea savuroase, pe muchie de cuțit, care pot răsturna oricînd și neașteptat situația. Marius Vizante, Marius Drogeanu și Sandu Pop joacă mai à la légère, prea la vedere, ce urmează a se trăi, devoalînd cumva tensiunile și complicațiile ce urmează să aibă loc. Nu
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
dacă se ia prea în serios filmul devine un remarcabil film de categoria B putîndu-se lua la întrecere cu vandammismele clasice, dacă nu se ia deloc în serios alunecă spre parodie și Scarry Movie. Michael Davis II se află pe muchie de cuțit în scene precum cea pe care am menționat-o, și nu este singura. O bună parte din peliculă îți face impresia că te afli la un meci de fotbal american, diferența fiind că jucătorii furioși se împușcă, iar
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
într-o parcelare. O scară scurtă ședea rezemată de un pom. G. Călinescu Ioanide nu ezită. O sprijini pe zidul din fund, dând într-o curte ce răspundea pe o stradă paralelă, se urcă sprinten pe ea, poposi puțin pe muchia zidului, care acolo era dublat de un coteț sistematic de găini, ridică scara și o întoarse pe partea cealaltă, apoi coborîalizat de cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceasta a unei case banale, concepută pe o schemă regulată, era opera lui Ioanide. Îndată peste drum se recunoaște și celălalt punct insolit, prin același dalaj al trotuarului. Aci construcția era mai scundă, cu toate că solidă. Un zid înalt, alb, cu muchie de olane, ascundea curtea și se oprea în flancul casei, care avea la stradă o ușă de stejar și o fereastră. De fapt ușa răspundea într-o tindă, unde se afla adevărata intrare. Deasupra ușii era aplicată o falsă pisanie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când mă privește așa nemișcat se gândește la misterul revoluțiunilor plantelor!" Hagienuș părea interesat și de filologia clasică, într-o secțiune a rafturilor se zăreau Magnum totius latinitatis Lexicon Facciolati, Thesaurus Linguae Graecae de Henri Etienne, Du Cange. Însă pe muchia dulapului inferior din fața doctelor opuri lexicografice era ținut deschis cu ajutorul unei medalii un mic volum vechi. Un semn de carte, pe deasupra, dovedea că pagina era în consultație. Aruncîndu-și ochii, Ioanide citi aceste rînduri: "Ad excitandam venerem. Nimm Wachtelfett, vermenge es
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Oare tot ce facem trebuie să satisfacă pe altcineva ca să merite făcut? Oare tot ce facem e pentru că ne place la modul egoist și inutil? Școala primară, liceul, universitatea, toate ne mănîncă primii douăzeci de ani din viață numărați pe muchie, și pentru a trece în anul următor, trebuie să trecem un examen. Facem totul ca să ne vîrîm sub pielea examinatorului, niciodată de plăcere. Singura plăcere pe care ne-o permit este anticiparea: „O să fie mai bine după examen“. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ani și construite ca niște ziggurate, încărcate de reclame fluorescente, roșii, verzi și albastre, care se aprindeau și se stingeau în ritmuri diferite, iar mai departe doar densitatea tot mai mare la orizont a stelelor, care formau hăt-departe o muchie de aur vechi. Prins ca o piatră în inelul de stele, Bucureștiul nocturn îmi umplea ferestrele, se vărsa înăuntru și-mi pătrundea în corp și în creier atât de adânc, încît chiar din adolescență îmi imaginam un melanj de carne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe străduțele spectrale și sonore din spatele hotelului Ambasador. Maria își scoase baticul de pe cap și-și lăsă buclele, încrețite cu drotul, să-i fluture pe spate. Ziua începea să coboare spre seară, dar aerul era la fel de cald și vântos, izbind muchiile de sticlă ale clădirilor, eviscerate de pustietate și tăcere. Pașii îi duseră, ciudat și oarecum inevitabil, spre strada unde locuise cândva Maria, deasupra atelierului de croitorie. Mai bine de zece ani trecuseră de la cumplitul bombardament din '43, și cartierul era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăsînd-o pe tânăra țesătoare încremenită, cu ochii mari, în fața ușii. Îndărătul construcției de plasă și bare de fier era un maidan cu cauciucuri de mașini stivuite, iar în fund calcanul galben al unei case, cu o fereastră în mijloc, aproape de muchia de sus. În fereastră - un cap de bătrână, cu ochii duși în fundul orbitelor, molfăind o suzetă de sugar, rotundă și cu un inel de plastic roz. Bâțâind veselă din cap, îi făcu un semn cu mâna tânărului, care-i întoarse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a deschis larg cele două uși albe și un miros de rufe proaspăt spălate a ieșit ca un abur din cămara având rafturi de sus până jos. Sute, mii de pijamale palide, frumos împăturite și perfect alineate, umpleau rafturile. Pe muchie li se vedeau desenele, numai și numai animale și păsări, schițate destul de aproximativ și repetate pe tot materialul. Sora a ezitat un pic, m-a privit, a scotocit printre pijamalele din josul rafturilor și a scos una dintre ele, bleu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe calea undelor :from quiqui quinet to a michemiche chellet and from a jambebatist to a bruh bruh ... Așa că, depășind țări și mări, ere și sfere, ajunseră în fine în miezul miezului, în enigma enigmei, în ombilic. Se aflau pe muchia tăioasă dincolo de care începea vidul. Gaura neagră din centrul discului să fi avut câteva sute de metri diametru. Râul de foc vertical, la care nu puteai nici gândi, nici privi, cădea direct prin acest orificiu, formând împreună cu el o mandală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]