2,502 matches
-
care ne-au lăsat aceste „sfinte rugi” unde să ne limpezim sufletul și mintea atunci când ne apasă greul... - Bucuria și mulțămita este de partea mea, pentru că am avut norocul să te întâlnesc, și cinstea - pe care n-o are orice muritor - să vorbesc cu tine, mărite Spirit... - Uite, omule însetat de cunoaștere, că soarele-i gata să-și adune sulițele razelor și să treacă pe celălalt tărâm. Pe nesimțite a venit și clipa când trebuie să ne despărțim. Rămâi cu bine
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
celor sinucigași, înmormântarea făcându-se la periferia cimitirelor. și la Pungești a fost un caz cu asemenea gândire nesăbuită unui om ce s-a spânzurat în pădurea Haragoja, tatăl lui Vasile Melian, după cum îmi amintesc. Doamne, Dumnezeul nostru, a tuturor muritorilor, dă minte a se scăpa de așa gândire păcătoasă își zice Săndel. Apoi merge mai departe, după părerea lui mai având cale de aproape o oră până la Pungești. Vacanță cazonă, -Partea a doua- Săndel nici nu prea și-a dat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nouă tuturor, că universul are un diametru cunoscut de aproximativ zece miliarde de ani-lumină, că galaxia noastră și cele vecine cu ea se deplasează cu viteza de șase sute de kilometri pe secundă etc., nu putem decît să mărturisim că, pentru muritorii de rînd, acestea sînt cuvinte fără conținut, despre care sîntem incapabili să ne facem o reprezentare. La scara infinitului mic, ni se explică cum că o particulă și chiar un atom pot să fie în același timp aici și în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
În apă din stejarii de pe mal, apar rațe și gâște. Plante deci, și să tot postești... Ca și cu ciupercile, În care prevalează proteina, nu celulozica glucidă din urzici... Dar zeii n’au Întotdeauna chef să stea de vorbă cu muritorii, așa puțini câți știu să folosescă acea teonanacatl. Ei au rânduit tuturor ciupercilor o protecție, mai ales pentru că rolul lor e deosebit de important În Natură: Hrănindu-se cu biomassă moartă, ele debarasează astfel „masa“, lăsând-o curată de resturi. Altminteri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
torceau toată iarna cânepă, iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne au istovit cu un adaos de munci grele. Și cu cât roboteam mai trudnic, cu atât eram mai muritori de foame. Am cercat să nempotrivim și-am urzit o răzmeriță. Atunci, no au înhățat un jude bătrân, l-au legat cu picioarele de grindă, au tras izmenele de pe el și l-au bătut cu biciul. Și pe-o bătrână
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mă uit, am zis eu. Dar mănăstirea cum au construit-o? Nu cu același curaj? Acest colțișor de grădină îmi amintește de grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon. Asta era regina mitică a Babilonului. Se zice că era fiica unui muritor și a zeiței siriene Derketo. Legenda spune că ea a construit frumoase palate în Babilon și pe terasele acestora a făcut grădini suspendate care în antichitate erau considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii. Și aceste mănăstiri ale Meteorei
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
un singur om gena geniului, în așa fel încât acest pământ să-și strâgă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi scapă. Fiind (poate) cel mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar3. Așadar, folclorul s-a născut ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puțin noroc), vei avea parte nu să întâlnești (de-a dreptul) pădurea de argint, ci doar șansa de a o vedea de departe, căci nu-ți este îngăduit s-o treci, așa cum o trec pe cealaltă, pe cea de aramă, muritorii de rând. Prin urmare, poate fi văzută albind, de la depărtare. Chiar și celui căruia i se oferă acest privilegiu îi aude doar mândra glăsuire. Peste toate acestea nu mai rămâne decât o singură măsură, cea muzicală (înainte de toate) și imaginativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iubirea și moartea apar îngemănate ca elemente esențiale ale unei vieți unice: Tu nu mă-nțelegi, numai simt că amorul și moartea mea vor fi foarte aproape una de alta248. Sufletul personajului-geniu este complicat, el are nevoie de tălmăcire pentru muritorii de rând și Eminescu dă această tălmăcire chiar atunci când este vorba de propria-i iubire. Sau mai ales atunci: Nu se poate zice că era amor, căci, deși-i plăcea prezența ei, totuși îi plăcea și mai mult ca, departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poate mântui durerile iubirii este Moartea care vindec-orice rană/ Dând la patime repaos 119. Nici măcar Kamadeva, zeul indic, Fiul cerului albastru/ Ș-al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când în sine împăcată reîncep-eterna pace123. Poate că totuși poetului îi rămâne ceva ce altor muritori nu le este dat; altfel, cum ar fi spus, după Horațiu, Nu de tot voi muri, partea mai bună a mea/ Va scăpa de mormânt 124 ? Dar lui nu-i rămâne decât credința în acel farmec sfânt, imposibil de tradus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aproape realitate: Și apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci/ De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte 246. Din copilăria ipoteșteană provin și ecourile mărturisirii de credință de mai târziu: Odată-n viața-i muritorul vede/ În visul său un chip așa d-ales!247 Somnul învăluie ființa, împletindu-se în gândurile sale: Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 248. Încet, încet, totul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se vede vreo jumătate din fruntea eroului, ceea ce nu-l împiedică pe cercetător să creadă că "va fi fost înaltă", iar "o așa frunte nu putea aparține decât unui bărbat înzestrat cu cea mai viguroasă inteligență". Asta să însemne că muritorii cu fruntea întinsă până la ceafă sunt, fără doar și poate, genii? Dar cel mai clar indiciu că ne aflăm în fața unei personalități de covârșitoare excepție îl constituie linia dreaptă a nasului. Hasdeu scrie cu avânt: "Din mii de portrete cutreerate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fost volumul "Mărul de lângă drum" (1962), onorat cu echivalentul a 60 de salarii medii brute. De necrezut sunt retribuirile lui Sadoveanu, ce se bucura de un venit mediu lunar însumând 47.594 lei, într-o vreme în care salariul celorlalți muritori se învârtea în jurul sumei de 600 lei. Până și moștenitorii scriitorilor decedați, care n-avuseseră când și cum "să se vândă" regimului, primea sume mai mari decât totalul onorariilor încasate de respectivii autori de-a lungul întregii vieți: urmașii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de aici. La fel era și la Sulmona, iarna, când ningea splendid cu fulgi mari, pufoși, ce se topeau spontan în palma mea de copil. Atâta prospețime și puritate te somează să te ridici dincolo de materie, depășindu-ți condiția de muritor. Aveam senzația că o adiere suavă, venind din adâncul pământului, îmi inducea o stare de voioșie ușoară și de pierdere în felul de a recepta și trăi clipa, lucru pe care nu-l mai simțisem niciodată până atunci. În acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi spune povești până dimineața, de parcă aș fi un copil... Eu ascult și mă mir de ce pe Făt Frumos, după cea reușit - cu atâtea eforturi - să găsească spațiul nemuririi, îl apucă așa un dor tâmpit să-și recapete condiția de muritor. Filtre magice Mergând pe pietriș, azi mă gândeam intens la Aia și mă tortura gândul ce-o să se-aleagă de noi, după ce ne vom părăsi trupurile. Îmi reveneau în minte învățăturile lui Zalmoxis și reușeam să mă liniștesc doar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trădată cu o lașitate atât de mare. Purtarea lui Iason nu poate fi definită decât ca deplorabilă. Aș fi procedat identic, dacă aș fi fost în locul ei. Eros Aia mă învață că soarta oamenilor e înscrisă în aștri, și nici unui muritor nu-i e dat să se revolte față de ea. Nu e permis să cauți să te sustragi propriului tău destin: orice mică schimbare va deveni sursă de întâmplări teribile, așa cum se petrece în tragediile grecești. Potrivit acestei culturi, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
traversate, grăbindu-se ca să nu piardă posibilitatea de a-și împlini ciclul existențial. Tot periplul ne sugerează, de fapt, că el e în căutarea propriei sale morți. Acel locus amoenus e de neatins, deoarece, în chip firesc, nu e la îndemâna muritorilor, ci aparține unei alte lumi. Ne perfecționăm continuu cunoașterea individuală, dar nu știm că o facem în virtutea asumării propriei noastre morți. Cu siguranță că spațiul zânelor trebuie să fie un loc pustiu, dat fiind că nimeni nu reușește să ajungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sens larg, în cadrul ei este vorba de stabilirea unor criterii de selecție a posibilităților ce dau seama de o grijă a omului față de propria casă; definiția mă duce cu gândul la discursul lui Heidegger despre Pământ și Cer, zei și muritori. * Bioetica este unul din vlăstarele interdisciplinarității; or, așa cum spuneam în altă parte, interdisciplinaritatea este unul din sensurile filosofiei, una din fețele sale, având la bază dorința de unitate (mai corect spus, este tributară orientării metafizice ce vizează o înțelegere unitară
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu sine o logică nouă și stranie pentru spațiul ebraic în care a apărut, putința ca Dumnezeu să fie văzut drept Cel ce nu are margini și este mai presus de orice înțelegere, să aibă un Chip vizibil pentru ochii muritorilor. Odată ce creștinismul a devenit, în primele secole după Hristos, o dimensiune spirituală activă în spa¬țiul elenist, dimensiunea Întrupării Celui ce este mai presus de toată ființa, a pus într-o perspectivă nouă și neașteptată tema sixov-ului. Epistola către Coloseni
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Merapi și noi! Norocul ne-a surâs de la sine sau a fost o ofertă generoasă a zeilor la Borobudur?! Nu vom ști niciodată! Oricum, asocierea celor doi Monștri Sacri, Merapi și Borobudur În splendida lor dezlănțuire, nu pare la Îndemâna oricărui muritor! Abia am părăsit Borobudur - Muntele Vrăjit și la doar trei kilometri ne oprim pentru a savura alte minunate creații arhitectonice medievale: Pavon (dedicat zeului Indra), și Mandur cu puternice influențe desprinse din tehnica de la Borobudur, dar fără a atinge grandoarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
e somnul sufletului, tot așa cum somnul e melancolia trupului. Seara revenim la Yogyakarta și pentru moment uităm de aventurile zilei și de pericolul ce plutea În aer precum sabia lui Damocles! Bănuiam că amenințătorul Merapi doar cochetase până acum cu muritorii, artileria grea se pregătea pentru săptămânile ce urmau. Pentru a ieși din atmosfera cenușie, acceptăm invitația Centrului cultural Purawisata de a vedea o reprezentație de balet după populara epopee antică hinduistă Ramayana. Amfiteatrul este arhiplin, În primul rând cu turiști
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o telegramă; o semnează, fiindcă e anonimă. Dar telegrama devine un mod de organizare narativă a discursului literar În schița intitulată, firesc, Telegrame; schimbul de telegrame, Întretăiate de câte un raport, realizează un dialog la distanță, Între potentați, peste capetele muritorilor de rând. Se trimit telegrame din provincie către Centru, se primesc de la centru alte telegrame; Costăchel Gudurău i se adresează prim-ministrului, Iordăchel Gudurău - și prim-ministrului, dar și regelui, prefectul - ministrului de Interne, vărul prefectului Îi scrie aceluiași ministru
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
descurajat): Atunci nu ne mai rămâne nimica de făcut? ZOE: Ba da. TIPĂTESCU: Ce? ZOE: Să sprijinim candidatura lui Cațavencu! TIPĂTESCU (sărind): Peste putință! ZOE: Să-l alegem! TIPĂTESCU: Niciodată.” Tipătescu, posesorul a tot ceea ce-și poate dori un muritor de rând („moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache...”, cum Îl caracterizează succint, nu fără invidie, Pristanda) e victimă a iubirii, e Îngenuncheat de luptele din culisele junglei politice și, fără tăria de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a ramolitului Dandanache. Tipătescu exclamă dezamăgit: „Ce lume! ce lume! ce lume!...”. Trahanache, În replică - la distanță -, constată detașat afectiv: „Așa e lumea, n-ai ce-i face...”. Adică răul mundan e imuabil și nu stă În puterea unui biet muritor s-o Îndrepte. Bâlciul politic al capitalei de județ antrenează răsturnări neașteptate de situație. Important e că, la sfârșit, toată lumea e mulțumită. O formă a lumii ca circ ori ca bâlci este scandalul. Uneori personajul vrea scandal, caută să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]