4,086 matches
-
în bazin, ușor, tăcut, ca un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William. Musca se scutură, își ridică piciorușele peste aripi, parcă ștergându-le, apoi își luă zborul. Adam își flutură politicos mâna în direcția lui William în chip de salut, apoi dispăru în aburul des. William, care în timpul conversației cu Adam uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aniversarea morții mele. Oare unde o să zac? În Grecia? În America? Poate că o să-l urmez pe Rozanov, presupun că o să se întoarcă în America. Un om absolut imposibil. Ce tristă e lumina asta galbenă din cameră, și uite o muscă pe fereastră. Ce frumos e Sfântul Buddha, atât de auster, de solemn, de trist. George și Rozanov. Oh, Doamne, ajută-i, ajută-ne pe toți, ajută întreaga planetă. Singuratica planetă care se învârtește în noapte. Doamne, odihnește toate sufletele. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în această localitate, am trecut pe lângă o crescătorie de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării. Vineri, 24 august: Montesquiou-Maubourguet: 41 km Aseară am mai stat la discuții cu gazda, d.na Ana Deveulin, abia întoarsă de la sărbătoarea surorii ei. O femeie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat capul, rânjind cu dinții înfipți în brânzoaica de două ori mai mare decât capul ei, cu disperare în ochi s-a uitat iute în dreapta și-n stânga să vadă pe unde s-o tulească, dar în cele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când te afli în fața mea. Așa mă uit eu, domn’ sărjănt! Cum se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că altfel mătur tot câmpul ista cu tine! Toader Toaibă a rămas tăcut, clipind des, ca și cum l-ar fi sâcâit o muscă. Și-a adunat gândurile. În cele din urmă, îndreptându-și din încheieturi făptura voinică, a rămas într-o poziție de „drepți” cum scrie la „reglement”. Trăgând apoi adânc aer în piept, a început să turuie ca o morișcă. Vocea lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu ți scape nici musca neobservată! Până una-alta, eu merg să stabilesc misiunile pentru grupele de sub comanda sergentului Cicoare. După ce am stabilit sarcinile fiecărei grupe pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai în spate, pentru a putea observa comportamentul fiecărui soldat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să toarne ploaia, iar tu, căluțule stai în colibă boierește. Nici nu-ți pasă că în jur îi potop. Ce tot vorbești de fulgere și ploaie, Toadere? Dacă ar fulgera s-ar auzi și tunând. Da’ nu se aude nici musca. Când am intrat eu în casă nu era nici un semn de ploaie. Ia deschide ochii, să vezi ce luminație îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și că ea mi-a adus gustarea... Am mâncat fără poftă. “Dacă o vei ține tot așa, ai să ajungi să vorbești singur, vecine” - m-a întâmpinat gândul de veghe. “Nu știu cum se face, dar te bagi în sufletul meu ca musca în...” “Eu vreau doar să te ajut, amice, n-o fac pe <musca la arat>”. “Dacă-i adevărat ce spui, atunci caută momente mai potrivite”. “Am să țin cont de sfatul tău”. “Sper să nu te conduci după zicala: <deșteptul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vei ține tot așa, ai să ajungi să vorbești singur, vecine” - m-a întâmpinat gândul de veghe. “Nu știu cum se face, dar te bagi în sufletul meu ca musca în...” “Eu vreau doar să te ajut, amice, n-o fac pe <musca la arat>”. “Dacă-i adevărat ce spui, atunci caută momente mai potrivite”. “Am să țin cont de sfatul tău”. “Sper să nu te conduci după zicala: <deșteptul promite și prostul trage nădejde>” “Ți-aș sugera să te gândești doar la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Chiriței postelnicului” e nevoie să ne amintim că unii voievozi au fost pe punctul de a fi maziliți pe seama unor “jalobe” trimise la Înalta Poartă de boieri cârcotași. Dacă voievozii pârâți nu erau maziliți, atunci cei ce se știau cu musca pe căciulă scăpau de sabie sau de ștreang doar prin fuga în țările vecine, luându-și în bejenie și jupânesele. ― Să auzim ce spune “giupâneasa Marie” . ― La 22 martie 1620, postelniceasa “giupâneasa răpăusatului Chiriței” scrie că a “venit din Țara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mână. P. O lanternă? F Nu. P. O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment de maximă tensiune, o muscă verde fără dungi se așeză pe nasul defunctului. Se auzi un strănut lugubru și mortu se ridică într-o rână, salutând cu un deget la tâmplă organul și femeia și pe dumneavoastră, stimați cititori. Saluuuuut. BÂZZA Conform mai multor agenții
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de gradu paișpe pe scara Richter von Alois Cedad Duce de Prezbortzegendeschenfiitch, nici falimentul sigur al firmei “Delicatesse La Bălan Bomboane cu susan” nu adevereau marea catastrofă în curs de iminență cînd... Pe orizontul ușor măslinit cu măslini apăru...o muscă. Opriți-vă din citit și verificați dacă curge apa caldă. S-a scumpit metrul cu tot cu cub. Cuvioșia Sa, Acachie, tocmai se ascunsese de câteva ore pentru un ceas de taină sub Măr când propriile sforături fură concurate de ceva străin
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și iluminat își trase o scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori care de care mai serioase și mai bine timbrate care aterizează pe masa mea din motive complet necunoscute familiei, mi-a reținut atenția una zurlie foc. Un concetățean de profesiune fără întreabă cum și ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a mai fost pe aici o doamnă și i-a adus două kile de ciocolată și o zgardă contra dăunătorilor, dar n-o mai am c-am dat-o la țară s-o pună la vacă, s-o apere de muște, de tăuni, că și-a ros coada de-aproape n-o mai are. Pe urmă o mutăm la cartofi, ca anticolorado. Vaca ? Ași ! Zgarda. Aha. Să revenim de unde am plecat. Câinele... E un Pitbull ? Nu. E Pițbul. Mascul ? Oarecum... Eu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Acum mergem mai departe. În sfârșit ! Mergem o fuguță acasă să ne aducem ochelarii. Ați putea apela la un ziar de pe masa sălii de așteptare desigur nu pentru a vă alunga plictiseala lecturii acestei capodopere ci pentru a lovi o muscă insistentă dacă exact în acest moment n-ar fi intrat Domnul cu Crocodilul, o copie vie și naturală a răposatei reviste de umor Kracadil. Vnimanie ! Bonjour. Aici e cabinetu’ lu’ don’doctor Eutanasiatu ? Posibil. Atunci e-n regulă. Credeam c-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rusaliilor de pe sînii tăi ridică-te, femeie!, a sosit vremea... A sosit timpul ca omul să-și găsească În om sfînta hrană și cuminecătura, a sosit ora, cînd de partea nerăbdătoare capătul lumii să se oprească-n rărunchii mei, iar muștele să atace cerul, iar lemnul să se răzvrătească pe cruce. E tăcere... Nu se aude decît rumegatul marilor ierbivore din staulul icoanelor, vine doar o boare de vînt dinspre lepădarea omului de către om, dinspre vînzarea fără factură a lui Dumnezeu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
carnavalul, acolo unde glasul tău Înalță o punte spre infern... Cum să te mai pot Îmbrățișa, femeie, și totuși să nu ies din primăvară!?... A sosit ora, femeie!, ca tăiosul capăt al lumii să mi se oprească-n rărunchi, iar muștele să atace cerul, lemnul cărnii să se răzvrătească pe cruce, să se rupă sigiliile, să mi se aducă trandafirul mistic, să fiu Înecat deodată În sudoarea divină a poetului necunoscut. Au adus ananghia și au prăvălit-o În grădină fără
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Avea obrazul învinețit și buzele năpădite de muște. Am plecat de-acolo scuturîndu-mă de silă și contrariat. Până atunci crezusem că sinuciderea este un gest filosofic. Un pact cu viața rupt. Le atribuiam sinucigașilor o noblețe tragică, de oameni care își recunoșteau eșecul sau nefericirea și, după ce pierduseră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acum deloc. Mi-am adus aminte de vorba unuia din profesorii mei: Femeia este fizică, iar bărbatul metafizic". Și mi-a venit să râd. În ce măsură eram eu metafizic? Doar dacă acceptam că metafizica mea era lipită pe o hârtie de muște. Și iarăși m-am gândit la întrebarea Eleonorei: "Tranzit spre ce?" Mai târziu, am revenit la gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am renunțat niciodată cu totul să mă uit spre pădurile care se vedeau de pe peroanele mele, și nici nu m-am priceput să caut o ieșire. Am amânat mereu, balansîndu-mă între peron și orizont. Metafizică prinsă de o hârtie de muște, într-adevăr. V-am spus, dealtfel, că n-am nimic comun cu Christos decât răstignirea, și chiar răstignirea este la mine un defect. Și, bineînțeles, de martiri stupizi ca mine care se crucifică singuri între toate peroanele și orizonturile, așteptând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fi îngenuncheat în fața lui. Am încercat de câteva ori să mă smulg din această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul de pământ putred, iar idolul nu mai era decât o bucată de piatră cioplită cu stângăcie și violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ce apar uneori acești îmblînzitori în lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze de păianjen; cu un jilț de piele ros în fața unui sfeșnic, în loc de tron; gol; tronul pustiului nu poate fi decât gol; cine trece, trebuie să treacă fără să înțeleagă nimic și să se închine. Dar cine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lor. În orice caz, Amely, e foarte greu ca un om să judece pe alt om, ― Ce-i cu tine, Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în glumă (dar puțin și serios). Nu cumva te simți cu musca pe căciulă? Să știi, astă-seară te pun să-mi juri în fața icoanei... că nu mă înșeli. ― Dor, te credeam ceva mai inteligent, a ripostat ea enervată. Ceea ce faci e lipsă de tact. Nici în glumă nu trebuie s-o spui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]