4,012 matches
-
fiecare zi. — Prea mult mers. În timp ce Suzy vorbea cu cunoscuții și-și făcea lista cu ce avea nevoie, cei doi pădurari se duseseră În spatele magazinuluzi să vorbească cu domnul John Packard. Domnul John avea ochi albaștri-verzui, era brunet și avea mustață; avea mereu aerul că ar fi intrat din greșeală Într-un magazin universal. Fusese plecat din Michigan timp de optișpe ani cînd era mai tînĂr și acum arăta mai mult ca un negociator de pace sau parior cinstit decît ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că, după ce te tot culci cu Krupskaia, sfârșești prin a scrie o hârțoagă ca Materialism și empiriocriticism. Am riscat să fiu luat la bătaie și mi-au zis că eram un fascist. Mi-a zis-o un individ Înalt, cu mustăți de tătar. Mi-l amintesc foarte bine, acum s-a ras complet și ține de o comunitate unde se Împletesc coșuri. Reevoc stările de atunci numai ca să reconstitui În ce dispoziție eram când m-am alăturat editurii Garamond și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dozeze cărbunele la cazanul cu aburi, cum să schimbe macazurile sau să afișeze o tabelă cu orare. Trebuia ca, la urma urmei, să fie cineva bun pentru trenuri. Nu fără oarecare remușcare, mă simțeam ca un Stalin care râde pe sub mustăți și gândește: „Dați-i Înainte, amărâți de bolșevici, eu În timpul ăsta studiez la seminarul din Tiflis și pe urmă planul cincinal Îl trasez eu”. Poate pentru că dimineața trăiam În plin entuziasm, după-amiaza identificam știința cu neîncrederea. Așa că am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă Încredeți În mine?” „Cine ți-a spus că mă Încred? Dar dacă vii, mă Încred. Mă Încred În curiozitate.” Intră un student, cu fața descompusă: „Tovarăși, sunt fasciști aici, pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să debaraseze localul. Fiind prima seară În care mă las de băut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dumnezeu În civil. Tu ești Dumnezeu, te Învârți prin oraș, auzi lumea vorbind despre tine, Dumnezeu În sus, Dumnezeu În jos, și că ce minunat univers e ăsta, și ce eleganță e În gravitația asta universală, și tu zâmbești pe sub mustață (trebuie să ieși În lume cu o barbă falsă, sau nu, fără barbă, căci după barbă Îl recunoști imediat pe Dumnezeu) și-ți zici În sinea ta (solipsismul lui Dumnezeu e dramatic): „Iată, eu sunt ăsta, și ei nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a despica firul În patru. Acest departament cuprinde predarea tehnicilor inutile; de exemplu Avunculogratulațiunea Mecanică ne Învață construirea mașinilor de salutat mătușa. Suntem În dubiu dacă să lăsăm În secțiunea asta Pilocatabaza, care e arta de-a o șterge la mustață, și nu pare cu totul inutilă. Nu?” „Vă rog, acum spuneți-mi ce-i cu povestea asta...”, am implorat eu. „Păi, Diotallevi, și eu Însumi, lucrăm la proiectarea unei reforme a științei. O Facultate de Irelevanță Comparată, unde să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se deschisese și apoi se reînchisese. Mensur sau atingere piezișă de glonte? Se prezentă: colonel Ardenti, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se deschisese și apoi se reînchisese. Mensur sau atingere piezișă de glonte? Se prezentă: colonel Ardenti, Îi Întinse mâna lui Belbo, mie Îmi făcu un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
marea desfrânată a Babilonului de care vorbește Apocalipsa! Referirea la 666 e o provocare, o bravadă de oameni de arme. O asumare a diversității, cum s-ar zice azi. Frumoasă istorie, nu?” Ne privea cu ochii umezi, cu buzele și mustața umede, În timp ce cu mâinile Își mângâia mapa. „Bine”, zise Belbo, „aici se trasează scadențele unui plan. Dar care anume?” „Cereți prea mult. Dacă aș ști, n-aș avea nevoie să-mi arunc momeala. Dar știu un lucru. Că În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e pierdut, tocmai În jurul lui ’44 Începe să vorbească de o armă secretă care-i va permite să răstoarne situația. E nebun, s-a spus. Și dacă n-o fi fost nebun? Mă urmăriți? Avea fruntea acoperită de sudoare și mustățile aproape zburlite, ca o felină. „Oricum”, zise, „eu arunc momeala. Vom vedea dacă se ivește careva”. Din ceea ce știam eu și credeam atunci despre el, mă așteptam ca În ziua aceea Belbo să-l trmită la plimbare cu vreo frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Scump, scump. ceea ce facem noi e o misiune nobilă, lucrăm pentru cultură, ça va sans dire, dar nu suntem Crucea Roșie sau, mai mult, UNICEF. Era nevoie să cumperi tot materialul ăsta? Uite, văd aici un domn În izmene, cu mustăți de parc-ar fi D’Artagnan, Înconjurat de chestii abracadabrante și de capricorni, dar cine-i ăsta, Mandrake?” „Începuturile medicinei. Influența zodiacului asupra diferitelor părți ale corpului, cu plantele vindecătoare corespunzătoare. Și cu mineralele, și cu metalele. Doctrina signaturilor cosmice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că buza e mult Înălțată deasupra dinților bieții de ei, iar dinții le ies În afară, puțin cam Încălecați. N-ar trebui, cu dinții ăia, dar surâd cu blândețe, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
găsit la Milano și la Paris nu ajungea. Domnul Garamond mă autoriză să pierd câteva zile la München, la Deutsches Museum. Petrecui câteva seri prin micile baruri din Schwabing - sau prin criptele acelea imense În care cântă domni bătrâni cu mustăți, cu pantaloni scurți de piele, iar Îndrăgostiții Își surâd printr-un fum des de aburi porcini, pe deasupra unor căni cu bere de un litru, stând cuplu lângă cuplu -, iar după-amiezile răsfoind fișierul cu reproduceri. La răstimpuri părăseam arhivele și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu însumi mă simt încă un copil, surâd și o mângâi pe cap. În apartament, pe lângă părinți, mai stă și Sabin, fratele prietenei mele, grănicer la granița cu Moldova. Ca toți grănicerii, e oacheș, înalt, sigur pe el și pe mustața lui. La prima masă luată împreună, îi reproșează maică-sii faptul că nu i-a servit friptura în sânge: - Bă mamă, cum poți fi așa proastă? Ți-am zis de o sută de ori că nu-mi place friptura bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul de gravitație al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
TV cu audiență națională. Motivul? „Să vadă țara, domle, o mostră de îmbinare a profitului cu eleganța, de înfăptuire categorică a horațianului utile et dulci aici, la porțile Orientului”. Jean era însă om fin. dispunea de gesturi mărunte, de o mustață englezească parfumată și de un soi de entuziasm care mergea până la a pune clienților reviste culturale în cabină. - Căci pentru mine, stimabile, declara dragul de el, mens sana in corpore sano înseamnă mai întâi de toate trecerea de la homo sapiens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mituiți colegii lui, el ce rost avea s-o facă pe deșteptu’? Ăsta era reproșul cel mai frecvent când se întorcea acasă pe trei cărări. M-a izbit și imaginea Sabinei: se îngrășase, părea buimacă și nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor și farfuriilor, câte un râs înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele cu care alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au nevoie de idealism: dă-le băi progesteron și foliculină!, iar când cu pagina 9 mă zgudui hohotul lui Fufi cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e gogonată rău!” - Așa ți se pare? Păi ce-o să zici dacă îți voi dezvălui că acum o viață am fost Freddie Mercury. Nici nu mi-am revenit după noua reîncarnare, încă mai am gestul reflex de a-mi mângâia mustața. Leo era bacilul care m-a dat gata. - După cum văd eu, de două ori te-a terminat el pe tine, iar acum îți iei revanșa. Să înțeleg că ai devenit vegetariană ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajungea aici. E ca la țâgani. Auzi-o cum dărâmă blocul cu muzica aia drăcească! da-i posibil așa ceva?! Eu, om onorabil, fost responsabil de depozit farmaceutic! Mă face de râs la toți vecinii dementa, la domnu’ Vulpe, la domnu’ Mustață... - De ce nu chemați un doctor să te vadă? E păcat de dumneata! Ești în putere, n-ai decât 80 de ani... - De unde bani, de unde? Bandiții ăștia de doctori te jumulesc pentru orice fleac de Arznei, ăăă, de doctorie. - Da’ dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui Soliman. Un țigan cu mustață pe oală și cu pălărie cu boruri late alerga printre cruci. Își făcu mâinile căuș la gură: halacateluu, ăla a lu’ Soliman, băăă! Unde-i halcatelu’ să i-l băgăm în buzunar, că poate să trezește Șefu’ în cavou șî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]