2,938 matches
-
să se vadă scăpat din acel loc infernal unde bătăile pendulelor se amestecau acum cu zgomote de obiecte călcate în picioare și sfărâmate. Simți că nu făcea decât să mărească dezastrul, dar nu se opri decât la capătul coridorului unde muza tăcerii stătea cu degetul pe buze. 20. S-a năpustit iarăși peste curte un cântec de cocoș. Ciorile s-au trezit din toropeală și au ridicat capetele, curioase, răpuse de căldură. Apoi, am avut impresia că aud liniștea putrezind, încet
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mare, dotat cu geniu și har, intră (în momentul când scrie) într-un fel de (haideți să-i spunem) transă creatoare; se vorbește insistent de o taină a credinței, chiar de un miracol al scrisului, se mai spune că inspirația, muza, ar veni doar într-un fel de vis... ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Îmi simt capul greu ca o cărămidă. Nu știu de ce, dar am impresia că abia m-am întors dintr-o călătorie lungă și obositoare. Că simt pe grumaz întreaga
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
directoru’ nostru, băiat doxă, s-a orientat și-a văzut că-s un tip descurcăreț, ce mai!, se pare că mă are omul la inimă... Dar tu?” “Eu, cu liceul meu, cu orele mele...” “Las’ că știm noi, și cu muzele tale... Ce păcat că n am la mine ultimul tău volum de versuri, ți-aș fi cerut un autograf, sper că nu m-ai fi refuzat” “Dimpotrivă, Aurică. Și n-ai nici o grijă, când apare următoarea mea carte, ți-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din Sevilla subliniază diferite aspecte concrete ale fenomenului muzical sensibil: „Muzica este capacitatea de a modula sunetul și cântecul ... Sunetul produs, fiind o realitate sensibilă și desfășurându-se în timp, se imprimă în memorie. De aceea, poeții au scris că Muzele sunt fiicele lui Giove și ale Memoriei: de fapt, sunetele, atunci când nu sunt păstrate de memoria umană, dispar, deoarece nu pot fi scrise”. Această ultimă afirmație, „sunetele nu pot fi scrise”, în mod indirect, este și o prețioasă mărturie care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
celor ce-i dăduseră naștere, se puneau la îndoială știința și iubirea de adevăr a marelui istoric grec. Mai la urmă însă bunul simț învinsese și pe fiece zi lumea învățată se încredință mai mult, că din gura celor none muze ale lui Herodot, precum cu drept cuvânt numiră învățații alexandrini împărțirile lucrării sale, adevărul, deși se arăta într-o atât de atrăgătoare haină, nu pierdea nimic din dreapta sa natură. Herodot și-a dat cele mai mari silinți de a descoperi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
îl mai văzusem cândva la un poet bătrân care zăcea pe un balansoar, l-aș fi luat în brațe să-l legăn ca pe un copil, dar lângă mine stătea ea, aceea care pe vremuri, ehei, îi fusese iubită și muză. Ea tocmai se întorsese de la o înmormântare, ne povestea de pe acolo, poetul se balansa trist în seninătatea lui, tăcea și își învârtea peste genunchiul drept degetul arătător de la mâna dreaptă, închidea un cerc, peste câteva zile a murit...) 10. Târziu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spectacolul îngrozitor al negrilor care se ridică spre clasa de mijloc. Această mișcare mi se pare o insultă la adresa integrității lor ca popor. Dar am început să vorbesc ca Beards și Parringtons și curând voi uita complet de Levy Pants, muza comercială care a inspirat aceste scrieri. Un proiect pentru viitor ar putea fi o istorie socială a Statelor Unite, din punctul meu de vedere. Dacă Jurnalul unui Tânăr Muncitor e primit cu succes la standurile de cărți, am să zugrăvesc poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nimicnicia în cele mai mici detalii și au un acut rol de îndobitocire a “consumatorului de artă”. Acest fapt nu e de mirare atîta timp cît nivelul inteligenței de pe glob este în vertiginoasă descreștere, iar artiștii postmoderni sunt inspirați de muza proclamată de Erasmus ca fiind supremă în lume: “ce să mai spunem de cei ce se îndeletnicesc cu artele? Iubirea de sine îi stăpânește așa de cumplit, că mai degrabă sar lepăda de ogorașul părintesc decât să recunoască că n-
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
gîlgîie ea. Sora mea, Tiffany și prietena ei, Milena. Wakefield, sărutîndu-le mîinile Întinse, murmură „enchanté“ Într-un soi de „am fost și eu În Europa“. Nu-i vine să creadă ce noroc a dat peste el. A ajuns În grădina muzelor. Tiffany a cunoscut-o pe Milena, o cehoaică cu același nume ca iubita lui Franz Kafka, la Praga, la Café Milena, o coincidență care Încă le mai face să rîdă cînd Îi povestesc Întîlnirea lor lui Wakefield. De la Café Milena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu zăpadă Înghețată pe ramuri și, pe măsură ce Înaintează, lui Wakefield Îi devine din ce În ce mai clar că nimic nu poate micșora distanța dintre el și Mariana, nici măcar salvarea imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai recente trei muze ale sale Îl salvează pe el. În fața pavilionului ungar „dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înțelegere. În fiecare seară o conduce pe Margot Înapoi la hotel, de obicei beat bine la vremea aceea, și rîd pe seama asalturilor din ce În ce mai disperate ale lui Zamyatin. El vede În Margot idealul lui de bibliotecară, cu un perfect potențial de muză, și mai știe că este perfect intangibilă din moment ce este fiica lui Wakefield. În fiecare seară Wakefield se Întoarce În apartamentul lui și zace treaz, Îngrijorat de vacarmul care știe că va Începe dimineața la 7 fix. Visele lui scurte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-a trecut peste puterea ei de pricepere, caută, oftînd după nimicurile ușor digestibile, să insinueze că literatura ar fi în decadență. (...) Există totuși o literatură decadentă la noi. Ea se îndeletnicește, sub pretext de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tineresc. Cine suferă Îndelung, se Înmoaie. Și de câteva luni Încoace lui Îi mergeau toate pe dos. În timp ce Buonocore transmitea prin stație neprevăzutul schimb de itinerar, către mașina de escortă care Îi urma, iar șoferul se Îndrepta deja spre Barul Muzelor - unde uneori, dimineața, Îi plăcea să lenevească În fața unui capucino -, Elio se Întoarse să-și răsfoiască ziarul. De data asta o făcu cu mai multă atenție, examinând și chenarele mărunte și pozele cu subtitluri mici. Nici urmă de el. Răsfoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anumită satisfacție. Asta Înseamnă să fii important, să contezi. Indiferența te condamnă. Mediocritatea te distruge - Elio putea să se considere orice, dar nu mediocru. Însă nici măcar temutele articole cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio ajunsese chiar să-și dorească bomba sau atentatul, pentru a câștiga prin eroism, pe câmpul de luptă, aprecierea și recunoștința - sau măcar puțină considerație din partea lui Fioravanti, căci era și el om. Iar astăzi, când În sfârșit, la Barul Muzelor, onorabilul Fioravanti Îl băga În seamă, chiar dacă o făcea cu superficialitate, lucrul acesta nu-i mai făcea plăcere. Nimic nu mai era important pentru el. Lumea Îi fugea de sub picioare, aluneca, se dezintegra, și Antonio nu reușea s-o oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Să taci din gură Și să asculți ce vreau să spun! Când te gândești tu, inimă nebună, Că m-ai făcut să plâng atâta timp, Ar trebui să taci! Să te avânți și să te prăbușești! Și noi, suav, asemeni muzei Ne-om întâlni pe mare, în furtună. Dar până atunci tu, inimă nebună, Taci din gură! Destin alb-negru Mă înfățișez spre adevăr Și caut să fiu înțeleasă De doi stâlpi muți Ce mă îmbrățișează. Sunt eu Și aș vrea să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Luna Și-mi doresc să fiu un zeu. Dar poate eu n-am înțeles, Că nu mai am loc spre infinit; Mă voi întoarce să visez, Rămân deci pe pământ, de neclintit! Creația Aștept! Amurgul serii mă apără. Aștept! Și muza se lasă așteptată. Ce mult aș vrea să pot să scriu ceva, Să pot crea, ce simt să pot reda. Mi-e sufletul de taină chinuit; Îmi vine greu, dar totuși simt. Simt cum prin vene curge lin, Un dor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele-s niște muze Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi de munte Va curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
recunoască superioritatea. Și-au dat mâna și s-au împăcat. De atunci nu s-au mai certat niciodată, trăind împreună în bună înțelegere. Stroescu Alexandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria Natura, eterna muză a artei Suntem în secolul al XXI-lea și uitându-ne în urmă, la trecutul nostru, putem constata cu ușurința că totul s-a schimbat și a evoluat vizibil. Acum, spre deosebire de vremurile trecute, nu mai există acele trăsuri trase de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noastre. Ani la rând, natura, a fost cea mai bună sursă de inspirație pentru pictorii, poeții sau muzicienii din întreaga lume, astfel că și acum, în renumite muzee de artă din lume, sunt tablouri, creații literare și sculpturi, având ca muză eterna natură. Acestea au fost zugrăvite din perspectiva creatorului. Astăzi, oamenii se aseamănă destul de mult între ei, prin orgoliu și curiozitate. Trebuie să recunosc că de fire sunt foarte curioasă așa că m-am întrebat: ,, Dacă eu aș fi pictor și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gavrilescu-Orfeu, îi permite accesul, intrarea în Lumea subterană. Fata din grădină, „care stătea la pândă”, îl simbolizează pe Hermes Psychopompos, aducătorul, emisarul sufletelor, ghidul lui Gavrilescu în Infern. „Baba” este însăși Șibila, cea insuflată de zeul Apollo, de Phoebus, liderul Muzelor, maestrul lirei. Ea îi permite accesul lui Gavrilescu-Orfeu, „fire de artist”, în Infern, îi îngăduie reîntâlnirea cu Hildegard-Euridice. Cafeaua este rodia Corei Persephonei și semnifică necesitatea revenirii, reîntoarcerii în tărâmul de jos, în tărâmul sacrului latent. Cea de-a doua
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
poeziile și să fim ceea ce eram : zei. Ne prindeau diminețile la cenaclu. Cel puțin eu aproape Încetasem să dorm și să mănânc. Eram În al nouălea Șaman 45 cer de fericire că Întâlnisem În sfârșit oameni ca mine, care țineau muza mai presus de toate. Era ceva barbar și sălbatic În adunarea noastră, iar eu, În blugii mei evazați rupți (fuseseră ai soră-mii) și În ia mea românească, cu poeziile mele tăioase și obraznice, puteam trece cu ușurință drept un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
loc la nivelul celulei, prin respirație celulară. Astfel, un organism obține energie prin reacția dintre oxigen și glucoză, din care rezultă apă, carbon și energie (ATP). În cazul poeziei, metabolismul e fioros, aproape sinucigaș. materie brută (viață) + Energie (inspirație) + Catalizatori (muze/stări de grație/cafea/ceai/vodcă etc.) → Energie (poezie) Poezia este energie. Actul de a face poezie În primul grad de distilare a sufletului realizează trecerea de la nivelul macro- scopic al faptelor la nivelul lor metaforic, folosind și creând energie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care DĂ din Fund și din Coate ca să Ajungă Departe, ba chiar și pe o Americancă Aventurieră căreia nu-i PĂsa decât de Fundul Ei Gras. Totul era scris cu virgule, Însă nu ca pe vremea poeziei sălbatice, În care muza Închega totul Într-o dulce mreajă, ci cu virgule Între Întâmplările și personajele unui colaj grosolan, alcătuit din tăieturi extrase la Întâmplare din uriașul pachet de cărți de joc al zilelor gri de iarnă În București. Dacă era o Întrebare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fărĂ să-mi pot Întinde mâinile și picioarele, fărĂ Adina Dabija 84 să ies, să sar, să explodez și să fiu una cu toți atomii din univers, ca pe Vremea Poeziei. iar dacă vreo muză rătĂcită bătea la poarta mea, ademenindu-mă cu vreuna dintre lumile văzute sau nevăzute, Îi trânteam ușa În nas, ca unei tentații frivole. Știam că pot fi un diapazon, că pot vibra, că pot avea orgasme peste orgasme și că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]