7,410 matches
-
fi rezolvat conflictele prin evoluție. De asemenea, stalinismul operează și pe baza unui străvechi mit al tatălui primitiv, arhaic, atotputernic, atotcunoscător (spre deosebire de Hitler), bun, un adevărat zeu, care vădește întoarcerea spre religios, cu ritualuri, idoli, rugăciuni, mausolee. În fine, contramiturile născute ca reacție la stalinism nu sunt mai puțin importante, precum mitul lui "1984", mitul orwellian, cu amendamentul că nici acesta nu este mai aproape de adevăr, întrucât stalinismul nu a funcționat logic precum sistemul descris de Orwell ci dimpotrivă, "stalinismul fiind
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe Gheorghios Kavvadias, care e de părere că "gândirea magică conține adesea elemente raționale, susținându-și în același timp concluziile prin mit." 93 Ibid., p. 133, nota 64. 94 Acest termen încărcat cu efecte peiorative nu poate fi evitat, întrucât, născută ca o disciplină "colonialistă" antropologia și-a definit obiectele studiului în funcție de contextul și de posibilitățile vremii. Chiar dacă astăzi acest concept nu mai este operant (și nu doar datorită principiilor de "corectitudine politică", nu arareori aberante, ci în primul rând datorită
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mari tot ce mișca și ascultând cu urechile ciulite zgomotele abia perceptibile din jurul lui. Fiara primitivă era vie în Suru și condițiile aspre ale vieții de codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să judec exact În cât de mare măsură atrofia Germaniei se transformase În necroză. Cât despre sărmanul Mutschmann, nu avea să existe morfină pentru momentul când durerea lui avea să fie și mai mare. La Dachau se aflau puțini copii născuți acolo de femeile care erau prizoniere. Unii dintre ei nu cunoscuseră altă viață decât aceea din lagăr. Se jucau nestingheriți În perimetrul lagărului, tolerați de către toți paznicii și chiar iubiți de către unii, și puteau să meargă oriunde, cu excepția barăcii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși despre neccazurile sau bucuriile vieții. Într-o noapte, bătrânul a visat că nevasta ia născut un prunc de mai mare frumusețea, dar noaptea trecu și jalea omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de cele mai multe ori, explică Theo mai departe, și societatea determină într-un fel sau altul modul de a fi al oamenilor, de pildă înainte de ’89 oamenii erau doar niște existențe goale, existau în virtutea unor legi sau a unor decrete, odată născuți începeau să existe vegheați de grija părintească a partidului, cei care încercau să mai și trăiască erau repede reeducați și readuși pe calea cea bună prin diverse mijloace de constrângere, anihilându-ți dorința de a trăi nu făceau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spună, Ne naștem cu darul credinței așa cum ne naștem cu darul vorbirii, nu vorbim imediat ce ne-am născut și atunci când începem să vorbim, de fapt învățăm să vorbim, subliniază mult pe învățăm, nu știm de la bun început vorbirea, un copil născut și lepădat în sălbăticie, cu toate că are darul vorbirii, izolat de oameni, nu va ajunge să vorbească și, încetul cu încetul, va înceta să mai fie om, același lucru se întâmplă și cu credința, de la răstignirea lui Hristos pe cruce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răsfoiesc până dau de o foaie albă și cum un capăt de creion am tot timpul în haina de piele, mă apuc să desenez, capul împanglicat al doamnei Angela, acum îmi vorbește despre pisici, Mițu, Leopold, Dimanche, o pisicuță albă, născută duminica și, în vacarmul limbii babilonice a celor doi copii, desenez, chipul sever al lui Nicolae, Mi-ai spus la telefon că vrei să mă întrebi despre cineva anume, Da, doamnă! Despre cine oare, ce faci? Desenezi? Da! Să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Prima pagină era datată 14 octombrie 1946, iar chiar sub dată era un titlu tipărit cu majuscule: „Foc și Gheață - printre cei mai buni din L.A.“. Articolul începea așa: Înainte de război Orașul Îngerilor a fost binecuvântat cu doi boxeri locali, născuți și crescuți la mai puțin de opt kilometri distanță unul de altul, pugiliști cu stiluri la fel de diferite ca focul și gheața. Lee Blanchard, crăcănat, arunca loviturile ca din praștie, iar când lovea cu pumnii, scaunele din jurul ringului se umpleau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau acele zone, pe iubita lui Agrippina și, pentru prima oară, pe toți fiii săi. Dintre ei trei, cel mai fericit fu cel mic, Gajus, care, născut fiind la granițele de miazănoapte ale imperiului, nu călătorise niciodată pe mare. Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este zidită În piatră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să le elibereze din latență, să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur și simplu este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate obiectele născute și nenăscute; dar un cub poate fi acoperit ușor de manșonul protector al mușchiului ce crește viu, verde, atât de plăcut la pipăit; tabloul este semnat Sorin Dumitrescu, dar Îl părăsesc, mă mut cu obiectivul din nou spre personaj (era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
părea să spună “fugi de-aci” și i-a dat un ghiont. — Nu știu, nimic interesant, a spus Emmy și vorbea serios. Nu-i plăcea când oamenii îi cereau să povestească despre viața ei fiindcă nu prea avea ce povesti. Născută și crescută în New Jersey, într-o suburbie foarte plăcută, cu școli publice bune și echipă de fotbal și toate celelalte. Tata a murit când aveam cinci ani, așa că nu prea mi-l mai amintesc, apoi pe mama n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei era parcată sub copertina de trestie. Trupul ei stătea nemișcat în pat, ignorându-mă. Pândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cânta, Augusto scrise următoarele: Departe sufletul îmi rătăcea de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci el era materie și-atât, iar sufletul doar spirit, tinzând a se-ntregi, dulce-Eugenia! Ci ochii tăi țâșniră ca izvoare de vii lumini, lucind peste cărarea-mi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
său e nicevism; nihilism a fost numit cel rusesc. Nihil e însă un cuvânt latinesc. Al nostru, cel spaniol, ar fi mai bine să se numească nadism, de la insondabila noastră vocabulă: nada. Nada, care inițial a însemnat cosa nada sau născută, adică: tot, a ajuns să însemne, ca și francezul rien, de la rem - lucru - și ca personne - non-lucrul, non-totul, nimicul. De la plenitudinea ființei s-a trecut la golirea ei. Viața, care e tot, și care, tot fiind, se reduce la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea. O văzu deci numai din spate. Moartea o făcuse ușoară și frumoasă. Înzestrase mișcările ei cu grație, dar și cu un fel de stângăcie copilărească. Genul acela de amestec de elasticitate și neîndemânare pe care Îl au pisoii abia născuți. O strigă folosind numele ei rusesc, Lizaveta, apoi diminutivul, Liza, pe urmă numele ebraic, Elișeba. Fără folos. Mama lui nu se Întoarse și nici nu reacționă În vreun fel. Așa că Începu să alerge. La fiecare șapte-opt pași era nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nepot, fericirea sufletului meu, Israel Dimitri, fiul lui Theodore și al Yaelei Tobias, care Îl va primi În deplină proprietate la Împlinirea vârstei de optsprezece ani, iar până atunci custode va fi scumpa mea noră, doamna Yael Nomberg Nisan Tobias, născută Levin, care va beneficia de dobânzi, capitalul aparținând nepotului meu“. Se mai dovedi din anexă că de-acum Încolo Fima avea să fie unicul proprietar al unei Întreprinderi producătoare de cosmetice de dimensiuni medii, dar solidă și rentabilă. Și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simtă nevoia de a se mai tipări cuvinte întregi în care se ascunde vanitatea vanităților, sau, în cazurile mai triste, prostia și minciuna. Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea rânduri. Numai fiindcă îi cunoșteam sensibilitățile amânasem tipărirea cărții, consolat de o nouă hotărâre: Începusem confecționarea unui afiș, în centrul căruia urma să fixez în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată nu voi fi în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe ei „să Își petreacă această seară În post, tăcere și umilință“. Îi scrise lui William, felicitându-l pentru venirea pe lume cu bine a celui de-al treilea fiu, făcând o paralelă cu nașterea iminentă a propriului său prim născut dramatic și descriindu-și starea ca una de „spaimă deplorabilă și Însingurată“. Îi scrise unui prieten francez: „Je fais du Théâtre - je suis tombé bien bas - priez pour moi“. Nici una dintre aceste scrisori nu avea să ajungă la destinație Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
titlu pentru el? Întrebă Henry. — Da, se cheamă Trilby. E numele eroinei. — Trilby, repetă Henry. E numele mic sau cel de familie? — Numele mic. Trilby O’Ferrall. — E irlandeză? — Scoțiană. Fiica unor părinți scoțieni cu o reputație destul de Îndoielnică, dar născută și crescută la Paris. Nu că ar fi fost crescută În adevăratul sens al cuvântului. Tatăl e un bețiv și nici mama nu e mult mai bună. Rămâne orfană la cincisprezece ani, biata de ea, și trebuie să se Îngrijească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
E drept că avea nevoie să Închirieze o casă de dimensiuni considerabile pentru a face loc pentru familia lărgită și pentru servitori - anul acesta, Trixy și soțul ei veniseră cu cei trei băieți, iar Sylvia și Arthur cu primul lor născut, botezat George, după numele bunicului. Henry refuză politicos oferta unui pat la St Hilda’s Crescent, unde parcă mereu călcai pe nisip și scoici, unde lumea alerga permanent În sus și În jos pe scări, trântind uși și strigând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Warren, când cină cu el și cu Margaret, drăgălașa lui soție, În căsuța lor din Westminster, la scurt timp după Întoarcerea de la Torquay, și se amuzară Împreună privindu-l Înainte de masă. Îi plăceau cei doi și devenise nașul primului lor născut, repetând legătura botezului, sub semnul căreia se cunoscuseră. Warren se descurca foarte bine În cariera de arhitect, dar era și puțin artist plastic. Lui Henry Îi atrase atenția În mod special imaginea În creion și acuarelă a unei clădiri vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alice și Louis. Mergea mult pe bicicletă și Îi cumpără una și lui MacAlpine, pentru a avea companie (dacă o prezență tăcută se putea numi companie) În excursii. Urmă o surpriză plăcută și incitantă: o scrisoare din partea lui Elly Emmett, născută Temple, sora lui Minny, care Își petrecea vara la Dunwich, pe coasta comitatului Sufflok, Împreună cu cele trei fiice, și Îl invita să o viziteze. Ideea de a face cunoștință cu verișoarele americance, Într-un colț al Angliei pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]