2,809 matches
-
vie în Suru și condițiile aspre ale vieții de codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe care o mai auzise
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grijă de el!“, și se cutremură, din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat de om, și transformat pe loc în sălbăticiune... în fiară de pradă, adulmecând cu ochii larg deschiși, scrutând întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții... cum ieșea fumul din hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire verzui, apoi, printre arbuștii de alun și paltin, dispare. Lupul îl așteptase... îi ținea calea spre casă... Vântul i-a adus în nări mirosul lui, pe care îl cunoștea. Lupii îl cunoșteau pe Anton, și, între ei se stabilise, parcă, o înțelegere tacită-complice... un fel de pact de neagresiune. Prea des i-au luat urmele... îl cunoaște, făra îndoială; lupii disting cu multă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și cer. Însemnătatea pe care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și fum, îi năvăli în nări de departe. Anuca își simți sufletul răscolit de aceasta lume plină de mister. Trecu mai departe cu Sultan la pas, urmată de aproape de Pârvu care, mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată, vagă. Numai Suru și Nică aveau această putere fermecată de a face să uite pe moment atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele sălbatice. Lupul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nouă! — Nu pot să mă plâng de nimic, zise Nieve cu sinceritate. —Ăsta e scopul meu, iubito, răspunse Lorelei. Știam ce îți doreai din e-mailurile tale. De ce n-ar fi totul perfect? Nieve, care se așteptase să sufle foc pe nări toată ziua, răstindu-se la Lorelei că pregătirile nu erau pe măsura așteptărilor, roși puțin. Vezi tu, obiectivul meu este ca mireasa să apară, arătând splendid, fără să trebuiască să-și facă griji pentru nimic, îi explică Lorelei. Ceea ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vârful degetelor mele. El dădu din cap, dar fața lui părea preocupată. Se lumină dintr-o dată când m-a recunoscut: — Hei, nu ați lucrat În Kripo, la sediul din Alex? Am aprobat cu o Înclinare a capului, scoțând fum pe nări de parcă eram un coș de fabrică. — Da, mi s-a părut mie că recunosc numele - Bernhard Gunther. Dumneavoastră l-ați prins pe Gormann, Strangulatorul, nu-i așa? Îmi amintesc că am citit despre asta În ziare. Ați fost celebru. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întâmpinat de mirosul acru care aduce cu carnea de pasăre caldă și udă. Acesta era amestecat cu mirosul de formol, dând naștere unui cocktail groaznic pe care l-am resimțit În stomac În aceeași clipă când l-am tras pe nări. Biroul, sumar mobilat cu două scaune și o masă, nu conținea nimic care să avertizeze un necunoscător de ceea ce se afla după cele două uși din sticlă, cu excepția mirosului și a unei plăcuțe pe care scria simplu: „Morga. Intrarea interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
probabil hidroclorhidric sau sulfuric. — Ca și cum cineva nu ar fi vrut să afli cine e. — Întocmai. Îți atrag atenția că asta nu a mascat cauza morții. Avea un tac de biliard rupt care-i fusese vârât cu forță pe una din nări. I-a perforat creierul, omorându-l pe loc. Nu e o modalitate foarte obișnuită de a ucide pe cineva; Într-adevăr, În experiența mea, acest caz e unic. Totuși, Înveți să nu mai fi surprins de metodele variate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gălăgioși. El lucrează mult acasă, la reședința noastră din Dahlem, la diverse ore, așa că eu Îmi primesc musafirii aici, ca să nu-l deranjez. Sună cât se poate de logic. Ea suflă un nor de fum spre mine din fiecare din nările-i perfecte, iar eu am inspirat adânc; nu pentru că-mi plăcea mirosul țigărilor americane - deși Îmi place -, ci pentru că venea direct din pieptul ei și orice avea legătură cu acest piept era bun din punctul meu de vedere. Din mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
noi cea mai bună masă de la Horcher’s. — Cineva important vrea să te vadă, căscă el. Cineva foarte important. — M-au ales pe mine În echipa olimpică de aruncare a rahatului, nu? Fața lui Rienacker se schimbă la culoare și nările Îi palpitară puternic și repede, ca două sticle cu apă fiartă care se golescc. Începea să-și piardă răbdarea. — Bine, bine, i-am spus. Bănuiesc că, vreau - nu vreau, tot o să merg. O să mă Îmbrac. Să nu tragi cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu cine-ți plătește cheltuielile În interes de serviciu. — Poate reușim să ajungem la o Înțelegere. Nu mi se pare că ai prea multe de oferit, i-am spus. Fie vorbești, fie Îți aranjez fața cu Încă o pereche de nări. El rânji: — Doar nu o să mă omori cu sânge rece, zise el. — Nu zău, chiar așa? I-am proptit arma În bărbie și apoi am plimbat țeava peste fața lui, Înșurubând-o sub pomeți. — Nu fi așa de sigur. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din motive necunoscute, nu și-au dat frâu liber imaginației. Asemănarea dintre capetele găsite în La Venta este atât de mare, încît s-ar putea crede că reprezintă aceeași față. Au pleoape grele, ochi implacabili și reci, nas turtit, cu nările umflate, buze groase și disprețuitoare. Expresia e dură. Puțin feroce chiar. Brutală, în orice caz. De aproape trei metri în înălțime și cântărind, probabil, zeci de tone, capetele gigantice pe care le văd, uimit de dimensiuni, reprezintă triumful artei olmece
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mocirlă și lumină, în locul acela numit Budila, budă împuțită și plină de viermi, dar și fantastic Buddha plutind pe un lotus de perlă deasupra apelor întunecate, i-am văzut buzele rujate, fățarnice, apropiindu-se de ale mele, am simțit în nări moscul evaporîndu-i-se de pe gâtul pudrat - și am căzut, și arcul a început să coboare. O dată cu el cobor și eu, tot mai adânc, urmez magistrala Lulu, înaintînd prin carnea minții mele, adîncindu-mă, străbătând ca fulgerul cele șase straturi de neocortex, intrând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și se stingeau desene de neînțeles și totuși limpezi, ca acele pagini văzute în vis, cu fiecare literă deslușită, dar pe care degeaba încerci să le citești. Curând, lumina deveni gelatinoasă. îmi ungea fața, îmi pătrundea în gură și-n nări. Respiram lumină și îmi simțeam cavitatea dintre coaste aprinsă și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mi stăpânesc bătăile demente ale inimii, dilatarea și contractarea creierului pompând adrenalină, și să rămân până la capăt lucid. Drama trebuie privită în față, măcar o clipă. Apoi hemoragia-mi poate năvăli în subteranele minții, se poate revărsa din gingiile și nările mele peste foile astea, ca să le facă fleașcă și sângele să se încarce cu a cincea umoare, sucul albastru al cernelii. Voi putea fi găsit așa cum mi-am dorit întotdeauna: putrezit de mult, ușor ca aerul, cu capul prăbușit pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei era negru, mirosind a flori de câmp?! nu-mi mai amintesc, dar asta am acum în nări, Ce știe Daniel despre mirosuri?! Theo tace acum, lăsându-mă pe mine la această ultimă imagine, părul ei acoperindu-mi obrajii, Mai departe?! el își derulează cu ochii gândului, eu nu mai am loc în scena următoare, Aida a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culcare mă determină să renunț, prefer să mă trezesc dimineața când nu s-a dat încă deșteptarea și baia e pustie, așa voi face, îmi dau jos și cămașa și-un vag miros de transpirație îl simt urcându-mi în nări, privirile celorlalți băieți din dormitor mă iscodesc curioase, râd pe înfundate în spatele meu, ar trebui să nu-i mai bag în seamă, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, apoi dau cuvertura la o parte și doar o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fereastra ta trecând, mă ridic și, Noaptea târziu, n-ai reușit să reziști tentației de a ieși în urma ei, după câțiva pași grăbiți erai nerăbdător lângă umărul ei, parfumul discret, parfum pe care nu-l cunosc încă, mi-a atins nările, fremătând, tulburându-mă, și aceste ultime săptămâni în care te-ai ținut departe de farmecul ei s-au risipit precum parfumul inconsistent în aer, un abur dulce, senzual, pe care-l împrăștie involuntar prin fiecare mișcare a trupului mereu încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele! Ia-ți cămașa asta! îi întinde mama cămașa curată, Daniel, te rog strânge tot! mi se adresează mie cu aceste cuvinte, Îmi miroase a ploaie! și el adulmecă aerul cu nările, Da, cred că va ploua! îi confirmă mama presimțirea, eu mă ridic să duc la adăpost pânza și el, Sunt tot murdar de vopsele! Când a venit Ana la mănăstire, și-amintește el, în vara aceea, ții minte, mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului delicat, vine rândul bunicilor și copiii veseli sar de pe un picior pe altul printre atâția oameni mari ce stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]