12,372 matches
-
căutarea adevărului e inevitabil să nimerească în găurile acestui cașcaval: iluzoriul Adevăr. Alienarea lumii se revelează prin inserturi de elemente aparent fantastice, prin viziuni halucinante, episoade macabre, intruziuni grotești, personaje insolite, psihologii distorsionate, anormale. Naturi umane paradoxale multiplică exasperant vocile narative și versiunile despre o realitate incertă. Adevărul se pierde în ceața relativismelor și a presupozițiilor, uneori aberante. Lumea e sucită, stricată, pentru că e violent agresată în tradițiile ei. Din puzzle-ul tematic anunțat pe coperta primei ediții a romanului (fericire
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
și crudă. Și nu în ultimul rând nocivă, având în vedere că împinge un scriitor prolific în inactivitate și în alcoolismul care va sfârși prin a-l ucide. Paralela într-un sens bun cu Sylvia se găsește și la nivel narativ, în tempo-ul lent, dar și la cel vizual: camere care, în pofida confortului, sugerează celule, paleta cromatică întunecată, lumina distantă și seacă. Ca și la Ang Lee sau la Jarmusch, camera este în 85% din timp fixă, așa că puținele momente
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
tulbure de frustrări și dezamăgiri, greutăți și ghinioane, Virgil Duda ține deschis un ochi de romancier veritabil. În cele mai albastre situații, găsește un grăunte epic, un profil tipologic și o determinare psihologică ori morală utilizabile într-o nouă structură narativă. Din acest punct de vedere, cartea de față tinde să fie un roman: experiențele parcurse, documentabile, nu apar ca o materie brută, cu autenticitatea (și ea discutabilă) a jurnalelor. Ele sunt subtil, dar cu atât mai eficient introduse într-o
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
de un comic nebun, e ratată prin încăpățânarea autorului de a întări legătura între expresia ,om cu scaun la cap" și proiectarea unui scaun în capul unei prostituate. După care, dilema ,a murit sau n-a murit respectiva?" devine pilonul narativ al cărții... Mai bune sunt descripțiile (crude, sadice) ale locatarilor din blocul ,sinucigașului" numărul 1. Cutare vecin semi-dement reprezintă o permanentă problemă olfactivă, din elementarul motiv că își face nevoile în lift: În scurtă vreme ieșim din casă. Chem liftul
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
stilistica lui, și apoi, de la nivelul de percepție al personajului principal (opac la farmecul și farmecele vieții, posac și antipatic, știind mai mult ce nu vrea decât ce-și dorește) la însăși modalitatea de construcție a cărții. Dar o perspectivă narativă dominantă, ori unică, nu poate justifica scăderile și carențele cărților pe care le parcurgem. Nemaivorbind că, în atâtea cazuri, calitățile prozei se conjugă tocmai cu exploatarea defectelor unor personaje. Nu e cazul cu Circul nostru vă prezintă:. Dacă cei trei
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
noilor romancieri francezi, ,cum se spune?" nu ,ce se spune?" într-o narațiune. Literatura se transformă în acest caz o activitate de bricolaj, iar realitatea nu este decît materia primă folosită de autor pentru a-și pune în valoare tehnicile narative. De aceea, aspectele realității suprinse în textele optzeciste se află ,la firul ierbii", în imediata apropiere a unui narator, el însuși alienat, zdrobit de banalitatea traiului cotidian, în lumea vecinilor de bloc, a pensionarilor de prin parcuri, a loser-ilor care
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
cu mutările survenite în viața politică și socială. Temele și obsesiile din ,epoca de aur" au fost înlocuite cu neliniștile tranziției. Au apărut personaje noi (fostul refugiat politic revenit în țară, cerșetorii, oamenii de succes și învinșii tranziției), dar tehnicile narative au rămas cam aceleași. Chiar dacă, în textele de după decembrie 1989, strategiile narative nu mai sînt expuse la vedere, ca în povestirea Acasă la Saizu: ,Acum, vom face ceva asemănător cu un joc de imagini. Punctul nostru de vedere va rămîne
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
epoca de aur" au fost înlocuite cu neliniștile tranziției. Au apărut personaje noi (fostul refugiat politic revenit în țară, cerșetorii, oamenii de succes și învinșii tranziției), dar tehnicile narative au rămas cam aceleași. Chiar dacă, în textele de după decembrie 1989, strategiile narative nu mai sînt expuse la vedere, ca în povestirea Acasă la Saizu: ,Acum, vom face ceva asemănător cu un joc de imagini. Punctul nostru de vedere va rămîne, fără nici o aluzie același. Personajul nostru va rămîne același, Saizu. Dar noi
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
Scriam cu alt prilej că proza lui Cristian Teodorescu este paradoxală. Fiecare povestire a sa reprezintă o plimbare prin realitate, filmată cu camera pe umăr. Chiar dacă unghiul de abordare a realității se schimbă adesea, ca și persoana gramaticală a vocii narative (pe lîngă povestirile scrise la persoana I sau a III-a, apar și texte scrise la persoana a II-a, în stilul lui Michel Butor), întreaga construcție narativă se clădește în jurul unui personaj foarte bine reliefat. La sfîrșitul volumului însă
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
abordare a realității se schimbă adesea, ca și persoana gramaticală a vocii narative (pe lîngă povestirile scrise la persoana I sau a III-a, apar și texte scrise la persoana a II-a, în stilul lui Michel Butor), întreaga construcție narativă se clădește în jurul unui personaj foarte bine reliefat. La sfîrșitul volumului însă, prin cumularea experiențelor fiecărei povestiri în parte, perspectiva se modifică fundamental. Viziunea autorului devine una panoramată, contururile personajelor care dăduseră specificitate fiecărui text se pierd, iar oamenii se
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
mereu îți lipsesc câteva piese. Și, cum era de așteptat, este vorba de un film pe care trebuie să îl vezi de cel puțin două-trei ori. Lungmetrajul despre: petrol, spionaj, terorism, corupție americană, în consecință, lucrând cu vreo patru filoane narative, își trage toată seva din modul în care știe să jongleze cu rețetele diferitelor specii. Nu există personaje secundare sau principale, rele sau bune, sau, în general, nici un suport de identificare pentru spectator. Singurele "cârlige" de acest tip care îți
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
acest lungmetraj ,ficțiune istorică". Adicătelea, cred eu, Spielberg pricepe că sintagma citată are potențial de pleonasm, că în orice istorie - mai ales cea mare - există ficțiune, chiar dacă identificarea nu e totală. Și că, prin urmare, istoria se supune unor reguli narative, precum și unor macroeconomii textuale. Repet însă, Spielberg nu joacă după regulile Istoriei, care ar impune o teleologie. Acest film e pesimist tocmai pentru că arată că, dacă există vreun scop final al ,evoluției" ființelor umane, acesta nu e la vedere, iar
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
Don Quijote al lui Cervantes, un personaj sau mai multe (vînătorița cu șoimul și soțul ei, ducele) pretind că au auzit despre cavalerul Don Quijote, un personaj de roman, fiindcă au citit romanul Don Quijote, în care locuiesc ei înșiși. Putem rezuma artificiul narativ astfel: în Don Quijote există (cel puțin) un personaj care citește un roman Don Quijote, în care există un personaj care citește un roman intitulat..." Unele dintre aserțiunile eseistului sînt discutabile, dar aceasta nu scade cu nimic cota lor de interes. Dimpotrivă
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
i-au devenit cititori fideli. Ca și în precedentele sale cărți, autorul optează pentru o scriere compozită, în care elemente de ficțiune, însemnări memorialistice, reflecții științifice, nemulțumiri politice, frustrări personale, texte ale altora sunt mixate temeinic. Rezultatul este o pastă narativă destul de greu de apucat de către un cititor format la școala logicii aristotelice, obișnuit să vadă lucrurile clar, în alb și negru și tentat să desfacă elementele componente în categorii devenite familiare. Însuși titlul acestui roman este, într-un fel, o
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
p. 83) În finalul cărții, autorul își expune propria sa viziune asupra romanului algebric. În felul acesta el pune în lumină logica întregii construcții, oferă o cheie de interpretare a ansamblului care ține cont doar în mică măsură de detaliile narative. În optica sa, romanul este un fel de ghiveci în care "se aruncă zarzavaturi proaspete peste bucățele de carne, dacă se poate, mai multe și vii, oameni cu tot ce e omenesc". Văzut prin ochii lui Constantin Virgil Negoiță, romanul
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
consistente extrase din episoadele postrevoluționare, ca și din istoria mică, privată a personajelor puse în pagină. În schimb, intervalul următor sparge și fărâmițează această schemă dominantă: urmărind debuturile din ultimii ani, observăm o diversificare a modelelor epice și a proiectelor narative, numeroase ficțiuni alternative, auto-centrate, ireductibile la un numitor comun. Sorin Stoica, Florina Ilis, Lucian Dan Teodorovici, Bogdan Popescu, Ioana Bradea, Florin Lăzărescu, Filip Florian: autori din aceeași generație, dar atât de diferiți ca tematică, problematică și scriitură încât se poate
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
fost plecat în Noua Zeelandă, unde nu a rupt gura târgului, dar și-a mai consolidat cunoștințele de engleză. Eroul său are vocație homo, însă inversiunea pe care scriitorul o conturează e de natură scripturală, nu sexuală. Reflecțiile asupra propriului proiect narativ sunt consistente, romanul echivalând aproape, la modul postmodern, cu însăși istoria scrierii lui. Metatextul predomină, în timp ce realitatea pătrunde cu greu și pentru puțin timp în interiorul povestirii, fiind filtrată intelectual de către un narator și niște personaje cu inteligență peste medie. Realitate
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
textul cu iluzia verosimilității. Să vedem câteva fragmente relevante: "De fapt, două dintre poveștile lui Mircea contează mai departe, fac narațiunea mea să progreseze - povestea despre deflaționism și cea despre spațiu. Nu mă mai obosesc să le dau o interfață narativă friendly, mai bine le dau pe post așa nude. Povestea deflaționistă o colportase de la frai-so, care vroia să se specializeze pe chestii dure, logică și filozofie analitică. Pe scurt, deflaționism = atitudine demetafizicizată, și, prin extensie, atitudine critică față de poveștile care
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
unul virtuos/z, eu optînd pentru ultima (dublă) posibilitate. În accepția comună, flashbackul are niște caracteristici limpezi: e scurt, eventual cadrele sînt încețoșate pe la colțuri ca să sugereze separația temporală de rest, și are - cel mai frecvent - rol ilustrativo-explicativ față de firul narativ prezent & principal. Ei, întoarceți pe dos toate aceste trăsături specifice și aveți în față manevra lui Radu Muntean. O manevră de altfel simptomatică pentru acest lungmetraj. Dar, cum, parafrazînd, "la critique de film oblige", n-am loc de întors și
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
politic din Piața Universității - acesta e pretextul romanului. Naratorul, venit de la Paris într-un camion cu ajutoare, intră în contact cu realitatea politică și socială a unei dezolante Românii în tranziție. Romancierul însuși devine astfel un personaj important al seriei narative. Ajuns la Strasbourg, Ion este ajutat de un compatriot aflat într-un scaun pe rotile, Gică, plecat la cerșit: îl invită să stea în hotelul în care e cazat el, un fost hotel pentru animale, hotel la care apelau cei
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
Arts biruie jocul autoreferențialităților. Personajele știu cum au fost prezentate în romanul anterior, intervin pe lângă autor, care are un concurent în alt scriitor, dr. Gachet. Soția scriitorului, Marianne, motanul siamez și tânăra Ana (prin corespondență) devin un fel de instanțe narative, emițători de opinii, îndoieli și sfaturi literare. Maramureș înseamnă, în cele din urmă, întoarcerea acasă, dar după incredibile aventuri. E însă numai o întoarcere turistică, deci provizorie. Furtul unui tablou la New York, în care e amestecat pictorul nostru Vasile Kazar
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
nu dispare totuși. Jocul de-a literatura, jucat de un scriitor sceptic în viitorul ei, este cuceritor pentru un cititor experimentat. Trilogia lui D. Țepeneag e un deliciu pentru filologi și, desigur, nu numai pentru ei; în orice caz, virtuozitatea narativă a prozatorului, performanțele lui speculative solicită un cititor inteligent și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
în orice caz, virtuozitatea narativă a prozatorului, performanțele lui speculative solicită un cititor inteligent și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos pe
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
ori, ei sînt în mod fatal împreună, dincolo de orice proiect, iar întîmplător nu este decît momentul în care își intersectează privirile și își unesc vocea. Protagoniștii unei asemenea comuniuni, în care literatura și imaginea, grafia desenului și ductul textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuală, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanța și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Proiectele lor comune explicite, așa cum a fost
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
Și atunci? - Am greșit. Iată ce nu mi-a spus maestrul. - De ce insiști ca el să-ți explice moartea? - Pentru a putea să o iubesc." (p. 115) Pe cât de vechi sunt temele romanului, pe atât de modernă este tehnica sa narativă. Irina Egli își redactează textul într-o tehnică cinematografică, descrie ca și cum ar avea în permanență o cameră pe umăr, merge la esențial, folosește vorbe puține, dar nu scapă detaliile pline de pitoresc sau cadrele încărcate de semnificații simbolice. Tehnica cinematografică
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]