2,176 matches
-
potrivită în contextul descrierii. Exemplul, unul dintre multele ce se pot da, arată cît de firesc este Bacovia în tot ce spune. Asemănător în limbaj cu ceea ce-i „rupt din realitate”, el poate păcăli oricînd o ureche insuficient de atentă. Neîndoielnic, trăim vremuri ciudate: cei mai des citați scriitori romîni sînt (lucru pe care la rigoare l-aș putea argumenta statistic) Caragiale și Bacovia. în cazul celui dintîi motivul se înțelege ușor: falsitatea multora dintre aspectele vieții de azi o amintește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oriunde,/ închide ușa, - e frig, iarnă”. Pătruns în conștiință, frigul ofilește totul în afară de ideea de nimicnicie, singura care nu numai că rezistă, dar și crește într-un asemenea climat. Bacovia a exercitat o influență à retardement, dar persistentă. A influențat, neîndoielnic, realitatea băcăuană de după el mai mult decît oricare alt scriitor sau intelectual născut aci. Numele său a avut „repercusiune creatoare”: s au scris poezii, s-au compus cîntece, s-au făcut statui, s-a stimulat o anumită curiozitate literară. A
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-am luat interviul în 1981, puțin înainte de centenarul poetului, Agatha Grigorescu Bacovia mi-a spus, la un moment dat, că Briel seamănă leit cu taică-su. Or, „Briel” nu m-a stimulat niciodată să-i dau atenția pe care, neîndoielnic, o merita. Cred deci că a fost mai bine că nu l-am cunoscut direct pe Bacovia. Dacă s-ar fi întîmplat, ar fi trebuit poate, ca să aștept să se estompeze în memorie figura sa. Așa, apropierea mea de opera
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fost comparat, dar și în alții aparent foarte deosebiți. Unele analogii mi se impun în chip neașteptat. în „Glossă”, Bacovia spune: „Dacă nu-i,/Cu cine vorbi,/Se scrie”. Adică golul existențial, izolarea și supărările sînt producătoare de literatură. Neîndoielnic, numeroase lucrări își au originea în astfel de situații. Ienăchiță Văcărescu, de pildă, mărturisește că a alcătuit Istorie a prea puternicilor înpărați othomani, pentru că, exilat la Nicopole, era lipsit „dă toate trecerile dă vreme cele veselitoare dă suflet, și afundatu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
marcată în conștiințe: în aluziile la „Orient” se concentra sarcasmul față de inerții și imposturi, în cele la “Occident” - nevoia de a da conținuturi veritabile formelor de viață contemporană. „Viața patriarhală - scria chiar un publicist băcăuan - se alungă cu năzuinți occidentale”. Neîndoielnic, Bacovia era în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică sfidările parveniților, superficialitatea și inadecvările, Bacovia se plasa de partea prooccidentalilor. Nu numai literar, ci și etic, Bacovia a aparținut seriei mici a celor cărora nu li
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poemă, vibrează ca o orchestră wagneriană”. Aceasta nu-i o opinie singulară. Recent, un compozitor notoriu declara că „liniștea este sunetul sacru”. Sînt, într adevăr, oameni pe care tăcerea îi impresionează mai mult decît strigătul. Eu fac parte dintre aceștia. Neîndoielnic, poezia lui Bacovia are unele din aspectele „poeziei leneșe”, așa cum o descria Ion Barbu. De ce totuși, pe planul receptării, ea interesează pe mai mulți decît poezia acestuia? Un răspuns ar fi că emoția, ceea ce „izvorăște din inimă”, are un impact
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
corectat, a dat speranțe sau a dezamăgit. Lipsit de capacitatea de a se adapta, Bacovia s-a salvat retrăgîndu-se din fața noilor valuri, a noilor asalturi. însă unele din acestea au avut și consecințe pe care nu le-a putut evita. Neîndoielnic, și Bacovia a cunoscut tentația jurnalului intim. Sau i s-a indus. „Mă preocupă apoi - îi declara lui Vasile Netea - ideea scrierii unui «Jurnal autobiografic», o carte de gînduri și de destăinuiri”. Premise avea. în fapt, chiar poezia lui e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ceva: fraze (zic eu azi) sugestive, paragrafe rotunjite, pagini bazate pe informații din arhive. Descoperindu-le, mai întîi sînt nedumerit, apoi încep să mă gîndesc la cauzele renunțărilor. Deși conturat suficient de ferm, fragmentul următor (ca să dau un exemplu) reprezintă, neîndoielnic, un start ratat de capitol: „Ca și plictiseala, nevroza e un «mal du siècle», «o plagă» a deceniului dinainte și a celui de după 1900, cînd numărul celor «qui vivent sur les nerfs» devine, îndeosebi în Franța, tot mai mare, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unui artist suprarealist ("O figură de Giacometti este însuși Giacometti producând micul său neant local") este valabilă și în cazul pânzelor textuale ale lui Aruștei. Orice figură a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră paradoxală, dar neîndoielnică, neantul interior. Un neant care este sugerat, aproape fără excepție, de toate însemnele existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spus, filosoful austriac Ludwig Wittgenstein, ale cărui lucrări (Tractatus Logico-Philosophicus, 1921 și Cercetări filosofice, 1953), au influențat covârșitor analiza posibilităților și esenței limbajului și gândirii în descrierea științifică a lumii, este citat în mai multe rânduri de Dan Bogdan Hanu. Neîndoielnic, poetul român este adeptul teoriei despre funcția esențială a relației limbaj lume, căci notează, la rândul lui, propoziții aproape wittgensteiniene despre eficiența stilului lacunar, dar concis (o cunoscută frază a filosofului, "ceea ce poate fi spus, se poate spune pe scurt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
epigramiștilor din România. Premii literare: Premiul pentru debut în poezie al Asociației Scriitorilor din Iași (1994). Premiul al III-lea la Festivalul umorului ,,Constantin Tănase", Vaslui (2004). Filonul din care își extrag substanța primele cărți scrise de Dumitru Spătaru este, neîndoielnic, livrescul tratat însă în cheie diferită: fie grav, reverențios față de opera considerată paradigmatică, fie parodic ori burlesc. Colocviile (Editura Cronica, Iași, 1993), Ruga pentru anotimpurile din noi (Editura Cronica, Iași, 1995), Cel ce ridică piatra (Editura Helicon, Timișoara, 1995) sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful uliței/ mirosind a praf și-a mărar/ ca și cum ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între acvatic, terestru și cosmic, între lumea de aici și cea de dincolo. Dar nodurile aspre ale poveștii sale, cele patru despărțiri simbolice de lume, nu fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
El încarnează această voință și o face în sensul religios al termenului: o încarnează întru totul ca dimensiune socială, o încarnează întru totul ca destin istoric, în ceea ce este trecutul, prezentul și viitorul ei. A te confunda cu el înseamnă, neîndoielnic, a renunța la identitatea individuală; dar înseamnă și a regăsi identitatea colectivă, a realiza fuziunea intimă și indisolubilă cu comunitatea în care te-ai născut. "Să nu acceptați ca reguli ale vieții voastre nici un fel de principiu, nici un fel de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
exigențele acesteia. Această imagine elementară a "omului naturii" om "al instinctului pur", la adăpost de orice prescripție și de orice obsesie a păcatului, trăind fără să se rușineze în goliciunea sa de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai puțin impure. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar reduce la "un proces-verbal întocmit la contactul cu succesiunea faptelor"16. Ontologica lupasciană are consecințe deosebit de importante
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rezidă marea dificultate de a formula o adevărată logică a terțului inclus, care trebuie neapărat să integreze saltul discontinuu între nivelurile de realitate. Această nouă logică va fi una trans-categorială. Dacă compatibilitatea între nivelurile de realitate și terțul inclus este neîndoielnică, în schimb reunirea lor într-o logică nu se va putea realiza în tiparele logicilor cunoscute. În ciuda eforturilor făcute pînă acum19, problema rămîne deschisă. Rolul terțului ascuns și al terțului inclus în abordarea transdisciplinară a Realității nu este, la urma
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vom ajunge să "ne convingem într-o zi (care va fi o zi mare) de convergența științei sale [i.e., 'noastre'] profane și a cunoașterii sacre"5. Conceptul major care permite înțelegerea rolului științei este cel de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
altfel nu mi-a purtat pică asta s-a petrecut din motive care țineau de rolul meu de director de revistă așa cum l-am conceput, poate de director cam chițibușar. Dincolo de orice neînțelegere sau confuzie din partea mea, Lupasco se află neîndoielnic în panteonul meu. B. N.: Îți mulțumesc, Edgar! 12. ÎN LOC DE CONCLUZII O idee traversează ca o axă cartea de față: Realitatea este plastică. Suntem parte din această Realitate, care se modifică datorită gîndurilor, sentimentelor, acțiunilor noastre. Aceasta înseamnă că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în Statele Unite, California nu este Noua Anglie, după cum Georgia nu e Wisconsin, însă, în ciuda distanțelor geografice enorme care le separă, există în ele mai multă stofă culturală comună decît între Bretagne și Provence, decît între Flandra și Țara Bascilor, și, neîndoielnic, decît între Portugalia și Austria, Italia și Suedia. Să fie europeană doar această diversitate, această pluralitate? Nu există și un fundament, o unitate, un prin-cipiu de ordine și de organizare care să răspundă necesității noastre de astăzi? Or, fundamentul Europei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
față de reforme și de schimbările deja produse în sistem prin "revoluțiile de catifea". Eseul în cauză era în fond un apel la resurecție, iar autorul, Ion Druță, un gorbaciovian care îndeplinea, se spune, și o funcție de consilier pe lângă președinte. Pare neîndoielnic acum, după rolul asumat între timp de apostolul "independenței" Basarabiei, că el îndeplinea o misiune și avea să-i rămână fidel. Atunci însă, apelul său a produs un mic frison printre românii ascultători ai numitului post de radio, ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
instituțiile de cultură trebuie să se implice într-o măsură sensibil sporită. Mai ales școala. Căci, dintre instituțiile pe care se sprijină societatea modernă, școala e cel mai bine plasată pentru a influența, orizontal și vertical, întreaga societate. Ea constituie, neîndoielnic, un sistem de la care se poate aștepta marele impuls moral de care avem nevoie. Cu condiția, firește, ca slujitorii ei să consimtă a-și lua misiunea în serios. Aceasta înseamnă, pentru cei mai mulți, un efort considerabil de recuperare a demnității pedagogice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acum, la un ceas de nouă primenire, dăscălimea acestui tulburător sfârșit de veac? Îndrumări mai concrete, expuse analitic și cu o bună cunoaștere a realităților noastre, se pot găsi în această epistolă deschisă a cărei actualitate de program regenerativ e neîndoielnică. Cronica, XXV, 33 (17 august 1990), p. 1, 2 CUNOAȘTERE ȘI COMPREHENSIUNE O dramă interetnică milenară cunoaște la acest sfârșit de veac o recrudescență care pe alocuri denotă forme destul de grave. Lumea largă are încă în minte episodul din martie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ochiul" ca element al unei serii de gesturi ce caracterizează conduita complicitate, convivialitate etc.). Chiar dacă abordarea sa a fost ținta unor critici (ambivalența termenului kinem care pare a fi similar fonemului în prima etapă -1952dar comparabil morfemului ulterior -1970), este neîndoielnic faptul că noua disciplină a furnizat impulsuri euristice semnificative, propunînd moduri noi de analiză a comportamentului nonverbal ca sistem semiotic și alimentînd astfel metodologia cercetării codurilor non lingvistice (cf. și Nöth, 1990: 400-401). Comunicarea se realizează prin gesturi involuntare (încovoierea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
gesturi voluntare, supuse unui cod (palmele în jos calmarea interlocutorului, clătinarea capului îndoială, capul ridicat și bărbia înainte dorință de dominare, arătătorul întins gest de ostilitate). F. Surger (în Les gestes vérités) consideră arătătorul reducere miniaturală a bastonului, lancei, deci neîndoielnic semn de agresivitate. În co-funcționarea proxemică/gestualitate/limbaj ni se pare important să subliniem relația dintre modificările posturale și accesul la spațiul intim (unui reporter impertinent care caută să pătrundă în spațiul intim al intervievatului i se va răspunde printr-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vieții și al mor ții și ca simbol al intrării și ieșirii în/din universul ficțiunii artistice), cu care începe și se încheie romanul. Descrierile, ca și relatarea întâmplărilor, sunt realizate din perspectiva obiectivă a unui narator omniscient: „Rebreanu este neîndoielnic un artist obiectiv. [...] Un observator omniscient desigur, dar lipsit de voce proprie.“ (N. Manolescu, Arca lui Noe) Cele două părți (însumând 13 capitole) au titluri metaforice, Glasul pământului, Glasul iubirii, punând în opoziție „vocea“ rațiunii și cea a pasiunii (conflict
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]