2,274 matches
-
o desparte definitiv de convențiile și rigorile sufocante ce i-au închis evoluția în limitele mediocrității. Sărăcia și dependența lui materială descoperă teritorii noi într-o afecțiune ce se revarsă din intelect în corp precum un lichid vital până atunci neștiut. Anaïs Nin este acaparată de Miller în același sens în care se petrece o invazie sau o contaminare - fiecare zonă a vieții ei îl păstrează în hologramă și îl reflectă abisal. Jurnalul are două fețe și conturează deliberat două istorii
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, trecând prin elegiile despre Lucy, ale lui Wordsworth - un adevărat "călău al copiilor", după cum îl numește Franco Ferrucci - și până la dramele surde din romanele lui Thomas Hardy, în care copiii eroului din Jude Neștiutul sunt uciși de un copil ca și ei, reprezentările acestei veritabile obsesii romantice delimitează o preocupare vădită pentru o teribilă și greu acceptabilă realitate. Excepțiile merită însă menționate, pentru modul în care acceptarea morții e la fel de neliniștitoare ca și negarea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai mult privită ca un obicei morbid, de prost-gust. Jay Ruby mărturisește chiar că a reușit să adune o colecție impresionantă de astfel de fotografii, primindu-le de la oameni ce își doreau să scape cât mai repede de ele. Țărmul neștiut, de unde nimeni n-a mai venit și care ne-ngrozește În cartea sa din 1983, Images de l'homme devant la mort, elaborată după apariția Omului în fața morții, Philipp Ariès observă: "Morții îi place să fie reprezentată. Imaginea poate păstra
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
semn aș putea merge la ea. În clipa aceea, mi-am dat seama că TU nu mă poți înțelege, te vedeam ca o citadină fără gustul concesiilor, știam că tu n-ai putea intui zbuciumul meu iscat de atâtea probleme neștiute”. Care sunt problemele neștiute, de ce o venerează așa pe maică-sa. Vorbește de o copilărie cu nopți albe, cu certuri, cu țipete, cu inima ticăind a îndurare, cu șoapte și lacrimi, cu mama lui fugind prin geamuri sparte, cu revelația
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la ea. În clipa aceea, mi-am dat seama că TU nu mă poți înțelege, te vedeam ca o citadină fără gustul concesiilor, știam că tu n-ai putea intui zbuciumul meu iscat de atâtea probleme neștiute”. Care sunt problemele neștiute, de ce o venerează așa pe maică-sa. Vorbește de o copilărie cu nopți albe, cu certuri, cu țipete, cu inima ticăind a îndurare, cu șoapte și lacrimi, cu mama lui fugind prin geamuri sparte, cu revelația prematură a oribilului, o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Mureș, normalitatea tuturora cîrpă de șters luciul oglinzii, nu cu noi, ci cu mediul nostru pădurea, dacă nu o nimiceam pre ea! așa, infuzii de intenții în vînt, oamenii pe peroane lest, parte minerală fixă, ține și ea o viață neștiută, trenul la jumătate între om și mineral. În personalul Gheorgheni Războieni, radioul expresie a bruiajului permanent, se ștergeau cu el, depoul cu enigma locomotiva electrică, linia nu este electrificată, soare, vegetație, microrelief aberațiile perpetuate, funcțiile umane s-au prelungit strîmb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
teritorii sălbatice, în secolul al VIII-lea, ci apar pe coastele Angliei și ale Scoției, instalîndu-se în insulele Shetland sau în Orcadc, ca și în Irlanda, unde întemeiază mici principate de coastă. Puțin mai tîrziu, ci ajung în Islanda, regiune neștiută de cei vechi, unde se stabilesc în 860, apoi în Groenlanda, colonizată un secol mai tîrziu, și, în sfîrșit, pe coastele canadiene, descoperite de Leif Ericson în jurul anului 1000 și, mai apoi, complet uitate. Danezii, însă, sînt cei care, sub
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
se apere, nici să își vină în ajutor". Documentele vorbesc atât cât cei ce le-au scris le-au putut face să vorbească, iar în fața lor simți nevoia să pui întrebări suplimentare, însă răspunsurile nu pot veni de la autorii lor neștiuți și poate chiar dispăruți, ci de la cei care au fost actori în realitatea pe care documentele o descriu. Poate apărea întrebarea: de ce nu am crede tot ce scriu documentele? Răspund cu o altă întrebare: de ce să nu credem și martorii
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pămîntul acesta înaintea noastră au realizat adevărate minuni în Cuba. Fortărețe, palate, biserici, șosele și vile nemaipomenit de frumoase și funcționale. Grădini umbroase, arbori de-o vîrstă cu pămîntul, flori, oh, nenumărate flori, viu colorate, de toate culorile știute și neștiute. Explozii de frumuseți pe care nu bănuiai că pot exista în lumea aceasta. Spaniolii au zidit o Cubă pe care nu și-au imaginat-o cum va arăta în final. Fiind catolici, trebuiau să respecte reguli stricte privind căsătoria. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a glasului de bucium...Am să te port pe căile urmate de bunii și străbunii noștri voievozi... Nu vom scrie o nouă istorie, ci vom încerca să ne limpezim cele știute, să ne reamintim cele uitate ori să aflăm cele neștiute...Voi fi gata să-ți sar în ajutor când vei avea mare trebuință. Vom încerca amândoi să ne lămurim cum s-au petrecut faptele în negura timpului. Spunând acestea, Spiritul domnesc s-a făcut nevăzut și într-o clipită s-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Rădăuți în perioada când trenurile, de la marfar până la accelerat, nu încăpeau în stație, spre deosebire de liniștea de acum. Tomorug Octavian, s-a întors în orașul natal Rădăuți și în calitate de chirurg a tăiat tot ce a fost rău, vindecând oameni în număr neștiut, el este și acum activ fiind și cel mai destoinic organizator al tuturor întâlnirilor noastre, care s-au făcut în mod regulat, sistematic, bucurându-se întotdeauna de reușită, lucru pentru care toți îi mulțumim. La Gospodăria Comunala a orașului Rădăuți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
Tot animal și tot heterotrof rămâne, cât de 41 Gabriela Câmpeanu tehnolog n’ar fi. Și totuși, evoluția nu se poate opri. Am și o limită: evoluția poate explica prezentul În lumina trecutului, dar când e vorba de viitor, Întotdeauna neștiut, călcăm pe terenul mișcător al ipotezei. Un fel de istoriografie. Ce e evoluția? E banala schimbare, dar una direcționată, din sine, nu din afară, ca răspuns la stimulii pe care viul Îi primește de la un mediu el Însuși aflat În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dovleac: de copt, pur și simplu dovleac ori dovlecel, recunoscând dreptul la existență doar tărtacei. În Natură, nu și În piață, mai sunt „pepeni“, desigur tot cucurbitacee, precum Ecballium elaterium - plesnitoarea - ori Bryonia alba - mutătoarea -, candidați la pepeneria lingvistică dar neștiuți de „comisia electorală centrală“. Una peste alta, Îmi pare că mă aflu În fața unei inconsecvențe, limba literară când individualizând, când nedumerind. Dar și limba vie, un organism la urma-urmei, sunt convins, face asta: cucuruzul, care definește și porumbul și conul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
depistării tuturor textelor eminesciene care implică direct sau indirect Ipoteștii a aparținut lui Petru Creția. În perspectiva evocată, cărturarul se adresa unei edituri bucureștene: volumul conține totalitatea textelor eminesciene referitoare la Ipotești. Locul Ipoteștilor în opera lui Eminescu, până acum neștiut în întinderea și adâncimea lui, este mai important, în cadrul operei literare, decât orice spațiu locuit vreodată de Eminescu și îi marchează scrisul de la început până la sfârșit 1. În temeiul corpusului de texte alese de noi și validate ca atare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tăi smeriți și foarte, foarte serioși, sumbri chiar, și nu știi ce să înțelegi; pricepi așadar că nu e joacă nici măcar pentru cei mari și că ei respectă acel ceva ca atare. Și-atunci te conformezi. Te pătrunzi de taine neștiute ție, ca un mic actor de mare credință. Când ești copil, primești totul de-a gata; copilul nu se gândește dacă există sau nu Dumnezeu. Îl primește ca pe un dat, ca pe o existență atotcuprinzătoare, moștenită din illo tempore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
textul eminescian lasă să se înțeleagă exact contrariul a ceea ce s-a întâmplat în realitate cu acest frate mai apropiat de vârstă cu poetul: Înserase de mult, feciorii dormise numai eu mă primblam tăcut, capul coprins ca de-o turbare neștiută, inima plină de-un pustiu cumplit, nemaisințit. Mai aveam ceva pe pământ ? El îmi mai rămăsese, și el se duse asemenea. De-aș fi avut frate și de mi-ar fi murit, cine știe de mă durea mai mult296. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întregului cosmos, așa încât aproape nimic nu va ramâne neatins de el: munții, soarele, văile, stelele, izvoarele, codrii, marea, zeii etc. Pe coordonate distincte și cu intensități adecvate, plânsul uman și plânsul elementelor întrețin o pulsație fraternă, plecată din aceleași obârșii neștiute și năzuind spre același liman 299. O mitologie întreagă, preluată creator, va fi fructificată în Memento mori, întrucât universul însuși nu este indestructibil, ci poartă în sine contradicții care fac și desfac în interiorul său conflicte și drame a căror rezolvare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
junimiste "anecdota primează". Fals. Un studiu doct și doldora de subsoluri savante poate fi mai puțin relevant și, oricum, mai plicticos decât o vorbă de duh cu surprinzătoare încărcătură caracterologică, ori o situație "pe muchie", aptă să depună mărturie despre neștiutele valențe ale unei personalități. Viața poate fi examinată și din acest unghi, atunci când investigația se întemeiază pe inteligență și spirit de observație, dăruite cu har scriitoricesc. După "Trecute vieți de doamne și domnițe", în care Gane izbutise recompunerea unui sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la gazetarii din generația mea, "hârtia-concept" înlocuită azi de lap-top-uri, stick-uri și agende electronice. Închipuiți-vă ce aduna cu mătura "băiatul de serviciu", ce valoare ar avea acum acele ștraifuri pentru identificarea variantelor și, poate, chiar pentru ivirea unor strofe neștiute! În 1888 se afla, la Liceul Național, elevul intern-bursier State Dragomir, viitorul june prim al scenei Naționalului. Predecesorul lui în tezaurizarea grației publicului, actorul Teodor Popescu, urma să joace în premiera cu piesa "Venețiana". Era marele eveniment cultural al târgului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
recitirea excelentei cercetări "Sub zodia proletcultismului", de Marin Nițescu (Ed. "Humanitas", 1995), întrucât cele două lucrări se completează fericit: Nițescu a avut în colimator prestațiile publice ale scriitorilor români (cărți, articole, studii etc.), în vreme ce Dumbravă este preocupat de partea complet neștiută a vieții literare, așa cum reiese ea din arhiva unei Asociații de scriitori, în care s-au îndosariat laolaltă chitanțe, deconturi, procese verbale, memorii, puneri la punct, reclamații, delațiuni, atenționări etc. etc. Epoca este aceeași, mulți eroi, tot aceiași, perspectiva așijderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numai etape și destine din istoria teatrului românesc, dar conțin și extrem de prețioase mărturii privitoare la mari personalități ale culturii naționale, a căror evocare i se pare datorie: "Uitarea mi se pare o trădare. Uitarea e suprema lașitate." Aflăm detalii neștiute despre Ed. de Max, actor român ajuns la Comedia Franceză ("Aș vrea să mă întorc în România, să mor societar al Teatrului Național din București"), despre Ibrăileanu, Titu Maiorescu ("L-am cunoscut la sfârșitul primului război mondial, în casa cumnatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Sardino...) n-au acces decât prin literatură. Așa îmi iau îngăduința să înțeleg invitațiile la expediții cinegetice cutezate în noua carte semnată de Luigi Sardino... * C ercetând vechile scrieri consacrate realităților românești ale veacului XIX, afli adeseori cu surprindere amănunte neștiute despre trecerea prin astă lume a unor personalități emblematice pentru viața culturală a provinciei moldave. Mai toate evocările au finaluri asemănătoare. De genul: compozitorul Flechtenmacher, autor (între altele) al "Horei Unirii", " a murit în cea mai neagră mizerie". În 1886
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Trăiesc în pustietate. Am vrut să șterg orice urmă a mea. Mă simt exact ca măgarul ce se duce în ascuns să moară singur. Nimeni n-o să afle vreodată de sfârșitul meu: voi avea o moarte anonimă și o groapă neștiută, undeva, pe insula asta. Altminteri, dacă nu m-aș fi izolat, probabil că, după moarte, mi s-ar fi ars trupul, dar nu sunt deloc convins că urna cu cenușa mea ar fi ajuns la Roma, la soție. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o moarte treptată care încetinește bătăile inimii și înfrânge încet-încet dorința de a trăi. Nu voiam să arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc viața neștiut de nimeni; n-am iubit niciodată atât de mult ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
naștere unor noi bănuieli; în mintea mea îndemnul acela era limpede și de neșters: Cunoaște-te pe tine însuți. Pornisem tocmai în căutarea identității mele interioare: probabil că mă aflam pe calea potrivită. Nutream dorința arzătoare de a explora meandrele neștiute ale eului meu, ca să găsesc explicațiile care să justifice viața excesiv de searbădă pe care o dusesem până atunci. Nu voiam să mă autoabsolv, ci să-mi asum culpa prin mărturisire. Dacă aș fi dat greș sau dacă n-aveam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]