2,181 matches
-
orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce ieșea, în casa de vizavi, pe balcon. 18. Canicula îmi accentuează durerile de cap și mi-a ruinat de tot somnul. Nu mai pot adormi fără somnifere. Mă pregătesc să plec la o clinică de la Milano, dar nu mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
el îl apucă fie joaca, fie somnul! Astfel s-a încheiat cultura și scurta lui carieră muzicală! Dar lui Stani îi plăceau calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi, pentru el matematica însemna o mare necunoscută copia după el tot. În prima oră a intrat în clasă un tip îmbrăcat în costum, puternic, masiv, greoi cu fața blândă și s-a prezentat, - Sunt profesorul Ion Vodă și vom parcurge împreună matematicile în cei patru ani de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
doi ani - întâmplător, era vara ducesei de ...... Nu arăta prea grozav, dar avea niște relații fantastice. Speranța lui era să intre la operă. Dar dintr-odată, fără să spună nimic, rupe relația și se încurcă în mod absurd cu o necunoscută: o învățătoare, dacă-ți poți imagina. Nimeni, dar absolut nimeni, nu auzise de ea. Și cât ai zice pește, s-au căsătorit. De fapt, ei par foarte fericiți, dar eu continui să cred că trebuia să fi strâns din dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bine când este luată în seamă de un străin. Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape de el! Ea îl ascultă zâmbind și îl mângâie pe obraz, matern. „De ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din vara anului 1946, cînd Îmi fusese vecină necunoscută de călătorie În compartimentul de tren, cu revista franceză de modă pe care-o răsfoia, de curiozitatea mea de atunci de a ști cine este, cu ce se Îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când oferă bani, nu cer nimic în schimb. Aș mai adăuga și că, uneori, sufletul femeii are o noblețe care vouă, bărbaților, vă e necunoscută. Antonius lăsă vasul și-și puse mâna stângă pe masă, cu palma în sus; Calvia își puse mâna într-a lui. Închise o clipă ochii și șopti: — Păzește-te de Mucianus așa cum te păzești de Vitellius. Antonius o ținu strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l plătească! Rum mare! Liniște, că ridic ședința ! Ridică mai bine mâna de pe genunchiul meu că se supără domnul de la abuzuri. Era primul înscris pe listă. Și v-am produs deranj ? Deranj nu, dar am alergie la ecuațiile cu două necunoscute ! Domnule, poftiți. Senchiu. Onorat public, onorată instanță... Onorate domn, nu vreți să vă ridicați în picioare penttru pledoarie ? Dar sunt în picioare ! Mda?... Atunci nu vreți să vă ridicați pe un scaun ?!? RU moare. Vă rog, liniște, altfel evacuez sallla
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În uter și un copil mare de crescut În rulotă ca să-l Împuște și el cînd i-o sosi vremea pe mecanic, totul se amestecă iar ca Într-o mîncare asiatică cu 27 de castronașe pline cu lichide gelatinoase gri necunoscute, probabil ulei de floarea soarelui, Îți vine să verși doar urmărindu-l pe bucătar dîndu-ți rețeta, o poți face În oricare dintre castronașe, s-ar putea ca asta să le fie menirea, conținutul, se combină scene reluate din film cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce poartă pe cadran lipsa penală de imaginație a regizorului, plus o morală de azil, neconținînd decît o singură scenă memorabilă, situată chiar În centrul geometric al filmului, e vorba de tangoul pe care-l dansează militarul pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai poate miza pe chipul său emblemă a anilor ’70, pe farmecul și aerul acela imobil disperat și melancolic á la Alain Delon, Însingurat tot ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
penală de imaginație a regizorului, plus o morală de azil, neconținînd decît o singură scenă memorabilă, situată chiar În centrul geometric al filmului, e vorba de tangoul pe care-l dansează militarul pensionat cu frumoasa necunoscută. Trei minute. Sau două. Necunoscuta nu mai apare și, Îmbătrînind, Al Pacino nu mai poate miza pe chipul său emblemă a anilor ’70, pe farmecul și aerul acela imobil disperat și melancolic á la Alain Delon, Însingurat tot ca el, un samurai american blazat, inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a tânjit un prizonier. Mă simțeam atât de legat din toate părțile. Aveam zone interzise în mintea mea; de pildă, zona de dincoace și de dincolo de 13 septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a sosit, în plin miez de noapte, o necunoscută, care a deșteptat paznicul, cerând o cameră, dar într-o limbă atât de neînțeleasă, încît omul a venit la mine să-l descurc. Am ieșit cu pelerina aceea îmblănită, himalayană, care îmi dă un aspect de muntean mongol. Pe un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-am face același lucru dacă am avea prestigiile lui la dispoziție? Dar, recunoașteți, Orfeu a coborât în Infern ca să salveze o singură ființă, și încă o ființă mult iubită, pe propria lui soție. Nici măcar n-a coborât pentru o necunoscută sau un ins oarecare, un bătrân, sau un copil, mai ales un copil, căci în primul rând copiii mor mușcați de șerpi. Dar Cristos a coborât în Infern pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sau un copil, mai ales un copil, căci în primul rând copiii mor mușcați de șerpi. Dar Cristos a coborât în Infern pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute, a coborât în Infern ca să-i mântuiască. Și cu toate acestea, adăugă cu gravitate și melancolie, nici creștinismul, Biserica lui Cristos, n-a izbutit să schimbe oamenii. De ce să mai vorbim, atunci, de Orfeu în Infern? E un simplu episod
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele militărește, ca să le scuture de zăpadă. Ieronim deschise larg ușa și, pentru că necunoscuta rămăsese nehotărâtă în prag, îi apucă brațul și o trase înăuntru. Apoi închise ușa împingînd-o cu piciorul. Femeia îl privi zâmbind, cu o neașteptată lumină în ochi. - Dumneata ești Ieronim Thanase? întrebă. - Eu sunt. - E adevărat că ai un câine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scoată atent, fără grabă, mănușile. Astă-vară veneai la Spitalul Colentina, la pavilionul copiilor, ca să-i distrezi... - Așa e. Ba chiar, o dată... - Ieronim! îl întrerupse Maria, apucîndu-i brațul. Nu e nevoie să intri în amănunte... - Purgare non est necesse! adăugă cineva. Necunoscuta își scutură de câteva ori, cu gesturi scurte, pletele și zâmbi din nou. - Te cunosc bine, spuse. De aceea am îndrăznit să te caut pe o vreme ca asta, deși nu știi cine sunt. Eu sunt Marina Darvari. - Nu. Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aflat mai târziu, de altfel cu totul întîmplător, că la expoziții își semnează operele cu fel de fel de nume sau pseudonime. Și cum nu prea vrea să vândă - nu vinde decât la străini, sau în orașele de provincie - e necunoscută... - Curios! exclamă Condurachi apropiindu-se din nou de tablou. Atunci de ce-a venit să vă ofere Zeița? Manole începu să se plimbe, cu mâinile la spate, parcă ar fi vrut să-și ascundă nervozitatea. - Dacă e adevărat ce ne-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
coborând în grădină, se întîlni față în față cu o stranie frumusețe; frumusețe pe care, pentru motive greu de înțeles, încerca s-o atenueze printr-o voită vulgaritate, fardîndu-se exagerat și neîndemînatec. Așa cum îi zâmbise acum, provocator și totuși cast, necunoscuta îi aminti de unul din ultimele lui vise. Se înclină ușor și îi spuse: - Am impresia că ne-am mai întîlnit undeva. Tânăra izbucni în râs. ("Păcat, își spuse, râde cu aceeași vulgaritate cu care se fardează.") - Ești cât se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă, ca să nu-l orbească, îl privi lung. - Să ne grăbim, spuse pornind brusc înainte. Că a început să se facă frig. Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate. Dar necunoscuta șovăia. Atunci își rezemă cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batista. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul. - Maestre! auzi deodată, în spatele lui, o voce neașteptat de limpede și robustă, de contraltă. Maestre, e adevărat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de niște ouă ochiuri, cu murături, o cafea țeapănă și pe urmă... Lăsă gândul neterminat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în care, fără săși facă vreun reproș, Moartea se pregătea să mai invite pe cineva la plimbare. Când trecu pe lângă el, legănându-și șoldurile (fierbinți, dar nu reuși să își dea seama cât de fierbinți puteau să fie, iar această necunoscută avea să îl chinuie multă vreme), femeia trase după ea și o cortină invizibilă, iar atmosfera redeveni dureros de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat ca ființă, a fost pentru mine o emoție teribilă, când, după spionări repetate, cu priviri intense, a necunoscutei cu voal des, am avut certitudinea că aceasta este profesoara de istorie. M-a observat și ea, dar nu mi-a răspuns la salut, ca și cum acolo am fi fost fiecare pe cont propriu; „nu mă interesează de tine, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un copil În mijlocul jucăriilor lui, care va cunoaște adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din nou. Te-am primit cu un zâmbet cald pe buze, iubirea mea nu era pătată, chiar dacă tu mă Înjosiseși cu o necunoscută. Am zâmbit și am fost din nou fericită. Idealul meu de a Învăța se micșora În lumina orbitoare a dragostei care mă fascina. Cu timpul, Însă, am putut combina Învățătura cu gândurile, visurile de dragoste. Dar acum? O altă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur, te vei Întoarce. Jurnalul lui M. Oglinda din ușa șifonierului din fața patului meu mă amenință În vis cu tot felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei și năvălesc peste mine; sunt de diferite mărimi, unele necunoscute ca specii zoologice. Nici nu pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori când vreau să mă salvez, dar observ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]