2,130 matches
-
picioare îi curgeau picături violete - nu aveam cariocă roșie -, care se adunau într-o baltă de o formă aproape geometrică. Încercarea mea de a crea un material didactic dintr-o experiență personală, mai mult decât un gest de solidaritate cu nedumerirea dureroasă a Mioarei, era în primul rând o fascinație deloc sinucigașă pentru autodisecție. Ca și în tablourile Fridei Kahlo, naivitatea desenului meu pornea poate dintr-o neputință specific feminină de a percepe corporalitatea altfel decât ca pe o rană deschisă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
meleaguri ca să ocrotească pământul de necurățenii. Din înaltul cetinii îl priveau veverițe, care blânde și cuvioase ca niște mironosițe veneau către El să-I ceară binecuvântarea. Din zmeurișuri a fost primit de Ursus arctos - ursul nostru, Namila Babii, mormăind a nedumerire de vizita Celui Bun și Mare. Numai șarpele cel ticălos când a simțit pe aproape prezența Prea Bunului Părinte s-a strecurat târâș pe sub frunziș și lesne s-a făcut nevăzut. Avea el, șarpele, o pricină anume ca să se ferească
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
efortul intelectual este acompaniat de suportul motivant-afectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură o învățare autentică și temeinică. Dar ce te faci atunci când, în loc de lumini și zâmbete, descoperi pe fețele și în ochii unor elevi nedumerire, neputință, dezamăgire? Dascălii cu dragoste față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cum demnitarii actuali pot săvârși greșeala secolului, aceea de a renunța la un tip de școală care și-a dovedit, mai bine de un veac și jumătate, incontestabila eficiență în pregătirea cadrelor didactice pentru învățământul preșcolar și primar. Conștient că nedumeririle și nemulțumirile sale nu pot schimba optica eronată a celor care hotărăsc soarta educației, Dumitru Dascălu suferă efectiv pentru drama școlii românești. 15 septembrie O zi senină și luminoasă de mijloc de septembrie, când aerul este îmbălsămat cu arome de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pașoptiștilor și tuturor inovatorilor din epoca marilor prefaceri, procedarea lor. Pentru aceștia, toate relele, de care am suferit și suferim încă, nu sunt decât rezultatul suprapunerei nechibzuite a formelor noi apusene peste fondul vechi național. Intransigența aceasta nu dezleagă însă nedumeririle pe care le provoacă. Cei care o profesează nu ne-au lămurit bunăoară: ce alta ar fi fost de făcut pentru a ne ridica la nivelul civilizațiunii europene, nu în mod evolutiv, adică în curs de secoli (cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
De ce pleacă ieșenii? Și mai ales, de ce, înstrăinați, ei rămân totuși ieșeni, oriunde se duc? Căci tocmai aceasta e partea interesantă a fenomenului; specificul lui, ciudățenia lui: particularitatea aceasta, care seamănă a inconsecvență și a contradicție și care face obiectul nedumerirei și al ironiei celor mai mulți. "De ce fugiți de orașul vostru, dacă-l iubiți atât?". E oare așa de greu de deslușit acest lucru? Așa de greu nu, desigur. Totuși, nici așa de ușor, poate... Exodul ieșenilor e lucru vechi, foarte vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dulce - un băiat de zahăr, nu alta! (2009) Jurnalismul de cumetrie Mam întrebat de mai multe ori, în cadrul rubricii „Cultura pe sticlă“, ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeași nedumerire șiau exprimat, în repetate rânduri, și alte voci din presă. Ce competențe, ce charismă televizuală, ce calități de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile so invite în platourile lor și so pună săși dea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor despre frumusețea trupului uman prevalează asupra tuturor nedumeririlor. O baie În mare și trupul Întins pe nisipul cald valorează atunci cît un tratat despre fericire. În schimb, acum mă pot referi În voie la Oedip, care dintre zei n-o respectă decît pe Mnemosyne, zeița memoriei. Simt că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-are sens să vorbim despre fericire, ci despre ceea ce am putea opune curgerii timpului. Zeul se scufundă Într-o ezitare pentru a-și consolida echilibrul. Și dacă filosofia a pornit din uimire, cum afirmă Aristotel, există multe motive de nedumerire ca Ianus nu este un zeu iubit. În fapt, ceea ce mă atrage și mă irită la el este echivocul. Nimic nu distinge o față de alta și totuși e greu de găsit printre zeii antici unul mai enigmatic. În ce-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
îi considera comoara ei, ieșeau la iveală numi cât permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acceptat nicicând vre-un Don Juan. Iubirea trecuse cu viteza luminii, oprindu-se acolo unde începuse. Cu sufletul în palmă, istovită iubirea-i devenise ca o piatră ascuțită într-un pantof cu un tăiș dureros. Sub tăcerea timpului, într-o nedumerire totală, plasa țesută ca de paianjen ucidea fără milă culorile vieții. Ca un rug fumegând în neștire, într-o imensă disperare fără glas, cenușa fiecărei zile adâncea gândul despărțirii, fiecare așteptând ca celălalt să facă acest pas greu. Își doreau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sunet, toate celelalte premii (cele mai importante totodată !) (Pe scenă, alături de directorul CNC, vasluianul mulțumește CNC-ului personal care i-a dat bani să facă filmul, adică familia sa !) Ce ar mai fi de spus ? în ceea ce mă privește, o nedumerire legată de nominalizări. Mai exact, de una : la premiul Gopo pentru cel mai bun actor într-un rol principal au fost nominalizați doar doi dintre cei trei actori din A fost sau n-a fost ? : Ion Sapdaru (care a și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dând semne clare că de mult timp nu mai este nimeni acasă: acoperișuri sparte, pereți ce stau să cadă, bălării până la ferestrele goale, garduri căzute. Unde or fi oamenii locului? Arareori, vedem câte o bătrână la marginea drumului, privind cu nedumerire către șirul de mașini ce stică liniștea locului. După ce trecem peste pasul Vălișoara, coborâm spre valea Crișului Alb și ajungem în orășelul Brad, cunoscut ca fiind un oraș minier, în care majoritatea locuitorilor lucrau înainte de 1989 în minele de aur
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
poate se naște ideea unei noi lucrări: scenariu, piesă de teatru ori chiar proză... Plenara la nivelul întregului combinat, pentru alegerea noului organ de conducere, a decurs bine, ca de obicei. De la plenara aceea eu am rămas însă cu o nedumerire: nu știu cum s-a făcut că de la secție și pînă la pavilionul administrativ, unde s-a ținut plenara, de-a lungul a cîtorva zile, numele meu s-a pierdut în timp și spațiu. N-am mai fost ales în comitetul sindicatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că nu are ce căuta cu băețandrii aceia, să meargă și să se culce. Am profitat de faptul că s’a dat jos după (sic) masă și am plecat. Scena era urmărită de toți: clienți și chelnări, cu sfioșenie și nedumerire. O chiamă Mania. (E Mania Antonova!) De dimineață am avut o plaje magnifică, tot în barca lui Riza. După dejun, am pornit după provizii, am găsit ghiudem crud și am luat 2 kg., 28 kg. brânză de la Curti și deocamdată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plăcere. — Și nu ne uita cu nunta! spune Luke, și îi zâmbește lui Michael. Nu scapi așa ușor de îndatoririle de cavaler de onoare! — Sper din suflet că nu! spune Michael. Apropo, la petrecerea de logodnă am avut o mică nedumerire, vorbind cu diverse persoane. Unde faceți nunta până la urmă, în Anglia sau la New York? — La New York, spune Luke, încruntându-se vag. Parcă am hotărât, nu, Becky? Am și uitat să te întreb cum a primit mama ta vestea. — Ăă... trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Academiei, unde intram cu aviditatea provincialului apăsat de gîndul că are o mie și una de restanțe în documentare și ieșeam în ultimele minute ale programului. Regret că am tăcut asupra acestui aspect și, probabil, îi voi fi produs o nedumerire și o mîhnire. (1) <citation author=”Al. Dima ” loc="[București]" data =”7 sept[embrie][1968]”> Dragă prietene, Răspund imediat cu mulțumiri pentru epistola d- tale. Mi-e jenă de un singur lucru: că tocmai ieșenii... mei s-au comportat în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
inextricabilă de probleme. Dificultățile sale devin din ce în ce mai mari cînd trăiește în provincie. Dacă e profesor, trebuie să aștepte o vacanță pentru a cerceta fondurile unor biblioteci și arhive sau să stea de vorbă cu persoanele capabile să-i risipească anumite nedumeriri, să-i clarifice un aspect, o situație, un detaliu. Fatalmente, sporul său e redus. în timp ce alții publică studii și monografii, el abia rotunjește o „secvență” dintr-un articol. Are totuși o satisfacție, aceea de a-i corecta pe specialiștii în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
femeile s-au retras în odaia „de din sus”, cei trei bărbați rămași în odaia „de din jos”, după ce mai vorbiră de treburile plugărești și ale gospodăriilor lor, au început să pună și țara la cale, căutând răspunsuri la unele nedumeriri din lumea satelor. Cei de la Cursești au început să vorbească despre prețurile scăzute ce le primeau pentru produsele lor, adică cerealele ce trebuiau să le vândă la oboare și târguri ca să mai facă rost de ceva bani. − Ia spune, cumnate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
venit este poftit să se așeze la masa lor, și-i puseră un pahar de vin în față. Costache era bucuros, nădăjduind că profesorul Costin va da răspunsuri amănunțite frământărilor lor iar cumnatul Ghiță Cocuz chiar deschise vorba dând glas nedumeririlor lor. Obișnuit să fie întrebat și să dea răspunsuri, profesorul începu să cuvânteze: „Da, domnilor, țara a fost și se află într-o situație grea; motivul acestei situații care trebuie cunoscut de oricare om din această țară este că acei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
anume, nu urc dealul mai departe, vreau să văd ce mai faci și ce mai gândești, că te văd mai frământată de gânduri; − Ei, cumnată dragă, nu am eu de ce să mă frământ? Că n-am găsit răspunsuri la multe nedumeriri și întrebări, care mi le pun tot eu; − Haide, cumnată, descarcă-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată Ileană, ai timp să asculți spusele mele? Că la unele n-am găsit răspunsuri de ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și cu dezamăgirile... Da: Ada a fost o luptătoare compusă din frenetice intuiții și incontrolabile implicări. Apoi a venit Moartea. Am plecat la Cluj, unde urma să fie înmormântată, gâtuit de emoția dizolvantă a ireparabilului, amețit de coincidențe, de nedrepte nedumeriri, de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dispărut câteva ore la un cimitir de mașini și a venit de acolo cu niște piese de "Corcel", care s-au potrivit foarte bine, am cumpărat o baterie nouă și "Dacia" rănită de moarte a pornit la prima cheie, spre nedumerirea și părerea de rău a "vărului". Am cosmetizat-o cum se cuvine, am scos-o în fața consulatului cu două anunțuri lipite pe parbriz și peste numai câteva zile aveam s-o vindem unui student pentru 1000 de dolari. Așa mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acum să amintesc Împrejurările În care am plecat În America. Ce să le spun celor de la Ford? Într-o zi, aud la telefon vocea iritată a unui prieten, care Îmi spune din senin: „Aha, pleci În America, și pe ascuns!“. Nedumeririi mele candide Îi răspunde: „Te faci că n-ai citit interviul din România literară?“. Ce se Întâmplase era că tocmai atunci, În ’67, la Praga avusese loc un congres de teatru, unde printre cei prezenți fusese și Alf Adania, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]