2,380 matches
-
În locul lui, o sarabandă de frustrări, de acuze mai mult sau mai puțin voalate la adresa italienilor, împestrițate cu o serie de povești patetice ale românilor din Cizmă, nevoiți să înfrunte urgia abătută asupra lor. Ceea ce, până la urmă, nu-i neapărat nefiresc. Nefiresc însă am găsit altceva: mai toată presa noastră, susținută apoi și de televiziuni, s-a străduit în ultima săptămână să sublinieze, cât mai clar, că românul Mailat e de etnie romă. Inclusiv ziariști care au pledat în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
lui, o sarabandă de frustrări, de acuze mai mult sau mai puțin voalate la adresa italienilor, împestrițate cu o serie de povești patetice ale românilor din Cizmă, nevoiți să înfrunte urgia abătută asupra lor. Ceea ce, până la urmă, nu-i neapărat nefiresc. Nefiresc însă am găsit altceva: mai toată presa noastră, susținută apoi și de televiziuni, s-a străduit în ultima săptămână să sublinieze, cât mai clar, că românul Mailat e de etnie romă. Inclusiv ziariști care au pledat în repetate rânduri pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și într-un restaurant, dacă se află faptul că am pașaport românesc. Sunt deci total de acord cu articolele din presă care semnalează, cu perfect îndreptățită frustrare, acest fenomen. Și atunci, de ce am început prin a spune că există ceva nefiresc în toată această poveste? Dacă n-ați simțit încă nefirescul situației, o să-mi permit să vă rog să recitiți, cu un plus de atenție, cele două paragrafe de mai sus. Și veți vedea că vociferăm teribil împotriva nedreptății pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu ușurință, o putem aplica acum și unei povești mult mai complexe: Evelina din volumul Oamenii din Dublin de James Joyce. (Voi discuta această povestire în capitolele viitoare, în legătură cu anumite teme). Prima funcție a lui Propp pare aproape nefiresc de relevantă: Unul dintre membrii familiei lipsește de acasă. Relevantă, dar nu aplicabilă într-un mod mecanic. Am putea spune, de exemplu, că „acțiunea” din Evelina e o dramatizare (în primul rînd, o dramatizare mentală) a unei etape din prima
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un labirint de uși întredeschise și camere oglindite, răsfrânte la infinit. Desculță, surprinsă în chiar miezul intimității sale, femeia își poartă, ca pe o armură, pieptul dezvelit, eliberat din mătasea grea, cu mâneci din dantelă, a unei haine nobile, dublată nefiresc de faldurile unei rochii boeme, din care curg, spre pământ, crengi dese, elastice și verzi. La picioarele ei, culcat, cu aripile deschise, un mic grifon îi așteaptă porunca. Fiica unor imigranți suedezi stabiliți în Illinois, Dorothea Tanning și-a petrecut
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
grup pestriț, reunind femei și bărbați, pentru câteva zile de plăceri extravagante. Povestea are, încă din primele pagini, nuanțe și accente gotice: originile protagonistei, agoasele sumbre colcăind în casa din deșert, interioarele întunecate, personajele impenetrabile, cu vieți ascunse și purtări nefirești, aerul fierbinte, mirajele, și, mai presus de toate, prezența Destinei, sfidătoare, dominantă, omniscientă. Înconjurată de adulți naivi, ademeniți de Meridian în jocuri perverse, Destina se impune dintru început ca stăpână legitimă a locului. Natura sa miraculoasă, de orfan și erou
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de ușor să te ratezi. Dar aceasta nu scade cu nimic meritele acelor scriitori, editori, șefi de revistă, radio și televiziune, care au permis unor modești necunoscuți dotați „doar” cu talent și cu o ambiție de a se face cunoscuți nefirească să devină glorii franceze și mondiale. Iar noi, scriitorii din Estul Europei cotropit de o putere militară și ideologică stăină și brutală, nu putem să ne uimim Îndeajuns că unii „dintr-ai noștri” au „Învins” indiferența și scepticismul blazat pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe care nu-l poate cuprinde, În loc să se pună În discuție pe sine și propria-i metodă; așa cum, În istorie, nu de puține ori, forțe reacționare Înaintării și Înțelegerii În loc să-și conteste propria capacitate de „a Înțelege” și accepta noul, „nefirescul”, „paradoxalul”, excludeau categoric și condamnau „faptul” În cauză, ca și pe cel care-l enunța (Biserica, În istorie, dar și știința instituționalizată și oamenii ei!...Ă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Nietzsche, tânăr profesor la Basel, În lucrarea sa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
economicitate a energiei pentru a atinge, pentru a „sparge misterul” unei idei Încă neîncercate de o altă minte, o idee, o stare, o viziune, o soluție a unei probleme celebre prin insolvabilitatea sau „absurditatea” sa. Am comparat uneori această „concentrare nefirească”, „maniacală”, această „extraordinară economicitate a mijloacelor”, care de fapt Îi separă de muritorii de rând de „ceilalți”, care nu sunt „altfel” decât pentru că sunt apți de această concentrare pe durată lungă - ca o rază „laser”, o vibrație ordinară de fotoni
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Esteticienii germani, ca și Vianu În magistrala sa Estetică, observă un lucru paradoxal, acela că diferența Între omul „de rând” și marii creatori e doar de ordin cantitativ. Dar „cantitativ” vrea să Însemne În acest caz, cred eu, tocmai această nefirească „economicitate”, „grupare inumană, maniacală” a tuturor calităților, a atenției, timpului și energiei - elemente cu care sunt dotați și „ceilalți”, dar pe care un instinct sănătos și practic Îi Împiedică să alerge după „o iluzie”, la fel ca teama de ridicol
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sa carte, mi se pare, are o frază cu care am polemizat spontan În gând: „Moartea, afirmă marele prozator, este un act, un fenomen firesc În lumea animală. Doar omul face din aceasta o problemă!”. Lui Preda i se pare nefiresc - ca și multor inși de bun-simț - că ființele animate, plante sau animale, „consideră” extincția lor după Îndeplinirea actului de reproducere un act În ordinea firească a lucrurilor. Bineînțeles că e cumva „nefiresc” faptul că omul creează din aceasta o problemă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceasta o problemă!”. Lui Preda i se pare nefiresc - ca și multor inși de bun-simț - că ființele animate, plante sau animale, „consideră” extincția lor după Îndeplinirea actului de reproducere un act În ordinea firească a lucrurilor. Bineînțeles că e cumva „nefiresc” faptul că omul creează din aceasta o problemă! Dar.. nu cumva e vorba de o consecință, această „problematizare” a Întregii evoluții „nefirești” a acestor primate ce decurg din acel australopithecus, care a urmat o ciudată, o aventuroasă evoluție, creând o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extincția lor după Îndeplinirea actului de reproducere un act În ordinea firească a lucrurilor. Bineînțeles că e cumva „nefiresc” faptul că omul creează din aceasta o problemă! Dar.. nu cumva e vorba de o consecință, această „problematizare” a Întregii evoluții „nefirești” a acestor primate ce decurg din acel australopithecus, care a urmat o ciudată, o aventuroasă evoluție, creând o altă „natură” În sânul celei vechi, sempiterne? Mai mult chiar: creând acest „spațiu artificial”, omul se Încarcă cu o conștiință aptă să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și o insolență brutale ce puteau - și trebuia - să dea unora, multora, semnul indubitabil al evidenței, al necesității! Nichita și tot teatrul său boem, genialoid era mort, dispărut el intra rapid În legendă și devenea, ca și trecutul nostru, iute nefiresc, deoarece el Însuși, gesticulația sa debordantă, de-o generozitate a ideilor și a persoanei unică, irepetabilă, se turteau iute, se lichefiau tocmai În acest proces de „legendarizare”! El devenea, era o legendă a timpurilor noastre, deoarece el nu mai putea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ziua nașterii scriitorului, la începutul lui 2012: colegul Theodor Codreanu de la Huși, un adevărat împătimit de poezie și a realizat o carte, mai curând o suită de studii-eseuri, cu genericul În oglinzile lui Victor Teleucă (Chișinău, Editura "Universul", 2012). Nimic nefiresc în această incertitudine a plasării cărții distinsului exeget hușean în cadrul unui gen critico-literar. Publicația Domniei Sale a fost "grăbită" de timp și de așteptarea împlinirii unei sarcini care să răsplătească în mod onest realizările scriitorului, să dea riposta cuvenită aprecierilor lipsite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a întregii corespondențe < care circulă > nu mai este de imaginat. Avalanșa corespondențelor prin poștă dar mai ales prin e-mail nu mai permite studii de specialitate de o asemenea anvergură. Într-o lume virtuală corespondența abundă în limitări ale exprimării, prezentări nefirești, introducerea unor termeni din engleză care denaturează propria idee a unei scrisori de dragoste. Corespondența digitală pare că încearcă să recompună un puzzle care poate fi și indecent, până la vulgarități. În unele cazuri e-mailul este semnat de o autoritate independentă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și datele din istoria popoarelor vecine" (Constantinescu, 1928, p. 3), și că, "spre deosebire de predecesorii mei, am căutat un alt criteriu de împărțire a materiei, în tendința ce am urmărit de a nu lăsa expunerea evenimentelor prea mult într-o izolare nefirească de istorie universală" (p. 4). În aceeași tradiție integraționistă, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore (1939) pleacă de la premisa că "Istoria poporului nostru nu s-a desfășurat în mod izolat; ea se împletește cu istoria popoarelor vecine țării noastre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care sunt încarcerate rădăcinile "lumii lucrurilor"; iar aceste operații presupun o îndoială radicală, așa încât să fie clintit din locul său însuși orizontul uimirii filosofice care vizează direct și firesc lumea însăși cu întrebările sale cu tot. Lucrul acesta nu este nefiresc pentru un demers filosofic. Desigur, pot fi recunoscute și "cazuri exemplare", cum ar fi, în perioada modernă, filosofia lui Descartes (cu îndoiala metodică), ori, mai târziu, fenomenologia lui Husserl (cu epoché). Acest lucru apare deja ca un act legitim chiar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurile" (însele); dar și peste noi, cei uimiți de toate acestea, derutați, cumva, de întrebările care nu-și găsesc un răspuns firesc, sau de-a dreptul încarcerați în acel orizont al neputinței metodologice de a înainta către adevăr, având însă, nefiresc, o puternică senzație de certitudine asupra diverselor lucruri, primul dintre acestea fiind tocmai "ființa" noastră. Din perspectiva acreditărilor filosofice contemporane, mirările cu miză metodologică, așa cum sunt și cele de mai sus, reprezintă simptomul unei deficiențe "discursive". Doar expozeurile metodologice încărcate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de floare. Pozițiile (funcționale) logice, S și P, par a surveni într-un moment secund, chiar dacă "obiectele" lor corespunzătoare sunt ele însele constituite "conștient". Și pare a fi cumva firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect în toposul logic, adică în "locul logic" al relației dintre subiect și predicat. Când blocajul logic este suspendat, logos-ul însuși își recapătă ființa, iar cunoscătorul este pregătit pentru dobândirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imaginației, în aplicarea categoriilor intelectului pur la un material sensibil. De altfel, două observații trebuie făcute acum: a) unele aspecte ale acestui fapt au fost deja arătate în legătură cu aplicarea intelectului pur la materialul sensibil; b) pare a fi cu totul nefiresc să căutăm absența timpului în apercepția originară (concepută de Kant ca determinare universală de timp). Ceea ce înseamnă că spațiul de cercetare se îngustează destul de mult. Problema astfel formulată vizează mai cu seamă cunoștința (ca o constituire fenomenală), nu direct fenomenul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deocamdată) la normele judicativului? Devine ea inteligibilă pe temeiul acestora? Este clar: poate deveni inteligibilă numai dacă aceste reguli arătându-și uneori și slăbiciunea, nu doar tăria o îngăduie; altfel spus, chiar dacă ele participă, într-o oarecare măsură și, desigur, nefiresc, la constituirea ei. După cum am văzut, două sunt situațiile în care trebuie cercetată "absența" timpului: în privința constituirii fenomenale sensibile și în cea a constituirii fenomenale schematic-imaginative; adică au rămas în discuție situațiile cele mai complicate, dată fiind evidența acestei "absențe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Adevărul însuși, al cărei sens originar este acela de "stare de descoperire a ceva", devine o relație: între enunț și faptul la care el însuși se referă.192 Enunțul, odată arătând starea de descoperire a unei ființări, capătă o proprietate nefirească: el menține această ființare în stare descoperită. În termenii filosofiei clasice, odată descoperit un adevăr exprimat printr-un enunț adevărat acesta își păstrează valabilitatea la nesfârșit. Faptul acesta poate fi admis din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul "existențial" are în conținutul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu seamă, nici vorbă despre relațiile dintre aceste elemente (și sensuri), așa cum ele au fost evidențiate în același demers al reducției dictaturii judicativului, dincolo de granițele acesteia! Dacă luăm astfel lucrurile, atunci avertismentul lui Nietzsche privind interesul nostru nejustificat, poate chiar nefiresc, față de adevăr, compensat cu un dezinteres față de eroare, are șanse de "adevăr"; dar într-un alt univers de discurs decât cel propriu dictaturii judicativului. Oricum, din perspectiva celor stabilite prin reducția desfășurată aici, acest gând al lui Nietzsche are toate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului însuși, în sensul ființării care, totuși, nu este el, deși, determinat, chiar el este. Oricum, din conceptul acestei identități nu trebuie scoasă ideea după care timpul și-ar pierde statutul de ființare (determinată). E drept, timpul este o ființare nefirească: el în-ființează, trecând el însuși în condiția ființării, și aceasta de fiecare dată, cu fiecare act de în-ființare; din această perspectivă, timpul nu poate fi ceva în afara acestui act; pe de altă parte, el ține legătura cu ceea-ce-este, fiind, într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]