2,079 matches
-
pentru minte și pentru inimă: „Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.”. Pilda fiului risipitor este una dintre cele mai frumoase și mai pline de înțeles dintre exemplele de pocăință. Ne mișcă inimile profund, deoarece vedem dragostea nemărginită și bunătatea lui Dumnezeu pentru firea omenească biruită de păcat. Marea valoare a parabolei stă în tâlcul religios-moral, în semnificația ei ascunsă, care, întotdeauna, vizează raportul nostru cu Dumnezeu. Parabola prezintă o dramă, pe care sufletul nostru o trăiește cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Doamne, asemenea nu trebuie să fie nici o clipă în care să nu Te am înaintea ochilor mei, în memoria mea, în care să te iubesc din toate puterile mele.” De la Dumnezeu se revarsă toate darurile primite, cuprinzătoare în dragostea cea nemărginită pe care o are față de noi. Nimeni nu are dragoste așa de mare, ca Dumnezeu. Viața noastră e ocrotită de dragostea lui Dumnezeu. Această dragoste o răsplătim prin rugăciune de mulțumire pentru toate binefacerile Sale. în rugăciunea de cerere, noi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în toată vremea și în tot locul, de a vorbi și a lucra întru slava Ta cu suflet curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi totdeauna pătruns de prezența Ta. în nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, vezi necredincioșia și rătăcire mea; dar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fii cu mine, Doamne, și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită întru mine, și dăruieștemi răspuns bun înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da, Doamne, în marea Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întrucât este creat, nu poate fi guvernat decât tot de necesitate. Ar însemna că omul nu poate fi în nici un caz liber, că libertatea îi este un fenomen necunoscut. Există aproape un paradox, deși omul este supus necesității divine, este nemărginit de liber. Prin libertate se înțelege de această dată, cunoașterea și asumarea cauzei care îl determină și înțelegerea acordului dintre voința divină și voința umană. Omul, singur, cunoaște natura, știe că există Dumnezeu fără să-l cunoască, astfel încât cunoașterea adecvată
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel inima către Dumnezeu, într-o mărturisire plină de căință, o deschide și pentru ceilalți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a făcut o observație care poate apărea profetică astăzi: „S-ar putea ca știința și industria, și progresul lor să fie lucrul cel mai trainic din lumea noastră [Ă] și ca știința și industria să unifice lumea, după și cu nemărginite suferințe, adică s-o cuprindă într un întreg, în care va locui, firește, orice altceva decât pacea.“ (p. 124) 40 Vezi Desmond Lee, „Wittgenstein 1929-1931“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, p. 196. 41 M. O’C. Drury, Gespräche mit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Grigore, bunul ucenic al Sfîntului Vasile cel Nou, prin împărăția Raiului. Precum Beatrice a lui Dante, Teodora îi arată nevăzutele de o cerească frumusețe, iar nu pămîntească, iar cînd ajung în dreptul acelui prea înfricoșat scaun, care ni se arată în nemărginită înălțime, care era acoperit și împodobit cu adevărul și cu bunătatea și cu dreptatea, am văzut atîta de mare slavă, pe care nu poate cineva să o spuie... Despre Teodora, ne spune Grigore pe cînd vizitau cele ale Raiului: "mergea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
valoare stă tocmai în croială, se consumă fire de tort și se fac dantele. Valoarea muncii industriale e deci augmentabilă în infint. Munca agricolă e grea și fără spor mare, munca industrială ușoară și cu un spor, virtualiter cel puțin, nemărginit. Pentru produsul muncii agricole se vor găsi totdeauna bani în numărătoare. Nu fiecine poartă dantele, dar oricui îi trebuie grîu. Fie-n Indii, fie-n insulele grecești, fie-n Asia Mică e silit de absoluta necesitate ce o are ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu o ființă metaforică. Spațiile iubite de poet sînt spații ale dublei reverii: plaiul, valea, dar mai ales lunca, ultimul acționează ca un adevărat drog asupra simțirii sale. Nici cîmpia nu-i ocolită, dar nu mai are efect euforizant; șesul nemărginit, consemnează cel care a scris Întoarcerea autorului, "cheamă "figura singurătății": "mută, sterilă, nepătrunsă". Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se întristează". Culorile, în anumite contexte, au efecte remarcabile, ca în Pohod na
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
postfață Radu Vulpe, București, 1980; Scrisori din infinit, cu ilustrații de Done Stan, București, 1981; La poarta necunoscutului, București, 1983; Moștenire pentru fiica mea, București, 1983; Printre străbuni, București, 1983; Geneza luminii, București, 1984; Elegii din infinit, București, 1985; Aripă nemărginită, București, 1987; Cvadratura sonetgloselor, București, 1991; Elegii pentru mama, București, 1992; Elegii fundamentale, București, 1995; Elegiile Dumnezeirii, București, 1997; Elegiile morții, București, 1997; Epopeea blestemată... În dialog cu regizorul român de operă Bob Massini, București, 2000; Enciclopedia marilor personalități (coordonator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
RMB, 1980, 10 947; Adriana Iliescu, „Moștenire pentru fiica mea”, RL, 1983, 32; Ion Dodu Bălan, Ștafeta responsabilității umane, CNT, 1983, 34; Artur Silvestri, „Geneza luminii”, LCF, 1984, 35; Artur Silvestri, „Elegii din infinit”, CNT, 1986, 51; Simion Bărbulescu, „Aripă nemărginită”, RL, 1987, 1; Aureliu Goci, Trilogia elegiacă, „Dimineața”, 1996, 23 decembrie; Popa, Ist. lit., II, 301-302; Opriță, Anticipația, 443. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
Iahwe va nimici pe filisteni și rămășițele ostrovului Caftor”. Prea pestriț la mațe mincinosul prooroc de dorea nimicirea pînă la unul a filistenilor și caftoriților. Nu s-a găsit nimeni să-i tragă un caft pentru atîta sminteală și ură nemărginită! Ezechiel scrie proorocirea din Babilon și este un fel de cronică a exilului dusă pînă în anul 565 î.e.n. dar în text sînt și adăugiri ulterioare. ,,16,24 ți-ai zidit case de curvie, ți-ai făcut înălțimi în toate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
aceleași obiceiuri și aceleași instituții în afară de geți și de trausi și de cei ce locuiesc dincolo de Crestonia. Mai la nord de această regiune - Crestonia - nimeni nu poate să spună sigur cine locuiește. Pare însă că dincolo de Istru este un deșert nemărginit. Am putut totuși să aflu că peste Istru locuiesc niște oameni care se numesc sigynni, avînd veșminte ca mezii. Caii acestora sînt plini cu păr lung de cinci degete, că ei sînt mici și cîrni și puțini sînt în stare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
amintirilor colorate de timp. E drept că această perspectivă bifidă, permițînd adesea jocul pe registre ambigue, introduce un spațiu psihologico-social complex, inaccesibil altfel decît în imaginație celor care nu au cunoscut toată gama de trăiri contradictorii asociate exilului: de la bucuria nemărginită a accesului la libertate, într-o societate funcțională, coerentă și deschisă, pînă la neliniștile, îndoielile și, uneori, sentimentul unei veșnice neașezări, al unui dramatic între, pe care îl traversează majoritatea celor plecați. Un ochi alert și sensibil discerne imediat, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin, în pielea lui Dumnezeu și ne povestește romanul lumii. Multe idei, multe informații bine digerate din diverse științe (fizică, neurobiologie, chimie, antropologie, geologie etc.) și sisteme filosofice, fără urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de obicei combinate la 1848 și acordate cu democrația pe motivul că tiranii împiedică libera dezvoltare a noroadelor divine. Și Bălcescu vorbește împreună cu alții de progres, de "marșul general al omenirii". Omenirea merge "gradat către perfecția sa, către absolut, către nemărginit, către Dumnezeu". Aci nu e vorba de vreun evoluționism optimist ci de un spiritualism integral. Dacă omenirea "va ajunge vreodată a-și identifica în tot esența sa în esența divină" este o taină nepătrunsă încă. Se observă în cursul civilizației
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e un nostalgic în căutarea de spații exotice, evocator al "pustiului ars saharian" și al celor două poluri: La polul nord, la polul sud, sub stele veșnic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. D. ANGHEL Fundamentul simbolismului, înțeles bine doar de André Gide, e înlocuirea picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională și prin intensificarea mișcării unioniste din principate. Idealul unirii devine nucleul dur al gândirii politice din această epocă, oferind principala sursă tematică a discursului publicistic al vremii. Susținând că "libertatea nemărginită a presei înfățișează adeseori cele mai mari primejdii, rătăcind și corumpând opinia publică într-un grad încât să ajungă a preda societățile cele mai solid întemeiate, aruncându-le în turburări și anarhie..."228, cenzura își intensifică activitatea, limitând considerabil libertatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o compilalție după retoricile clasice. Vorbind despre stilul „sublim În cele din afară” (sublimul, altfel zis, natural), poetul dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a vremii sau a Întinderii; oarecare neorînduială Însemnătoare fără proporție, precum o grămadă nemărginită de stînci, aruncate după Întîmplare de mîna naturii, sau o peșteră fără nici o urzire regulată de arhitectură, ale căria colțuroase afundări pare c-ar cuprinde oricare comori sau curse tainice, o Înșiruire de munți fără căpătîi și oarecare fundături; toate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]