2,523 matches
-
Neapărat. Ori, ori. Alternativa nici, nici, pentru care pledez, distruge aceste exclusivisme. Îți oferă posibilitatea de a judeca de unul singur, cu capul tău, de a fi realmente neînregimentat, independent. Și ieși din zona previzibilului, a reacțiilor setate, a comentariilor nemiloase cu „ai lor“ și căldicele cu „ai noștri“. Publicând în mai multe părți, faci rizibile ștampilele aplicate, la noi, cu atâta ușurință. Dacă ai o rubrică într-o revistă, automat devii omul directorului revistei respective, sau baremi al redactorului-șef
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
a adunat, a analizat situația și a concluzionat: „este un cârcotaș. Zău, șade omul la birou, nu face nimic, încasează o groază de bani și se mai și plânge“. A încercat eroul nostru să-și croiască singur soarta, însă birocrația nemiloasă nu l-a lăsat. „Burokratismus! țipa neamțul, renunțând de enervare la limba rusă pe care o vorbea greu“, fără să înțeleagă că individualismul și mai ales ruperea de colectiv se pedepsesc cu interdicția la ceea ce are omul mai nobil, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu pachete de certificate de deces. Unii s-au prăbușit, zac pe trepte, cu jiletcile răvășite. Intrăm în labirintul subteran. Cu un scrâșnet teribil, ghilotina taie bilețele cu nume și simți că e însuși sufletul tău cel pe care tăișul nemilos îl desprinde de corp. Te apropii, citești - sunt numele celor dinaintea noastră, și-ale noastre, și-ale celor ce vor urma... O sală de concerte. Ți se cere biletul. Ești spectator la un film straniu. Apa, pragul, lumea de aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
montană Berkshires în New York. În primul rând, o reîntâlnește, după aproape 50 de ani, pe Amy Bellette. În 1956, Amy era o frumusețe inteligentă și curajoasă. La 75 de ani, e mai mult o umbră macabră, purtând pe craniu cicatricea nemiloasă a unei tumori extrase prin lobotomie. Cea care a fost odată iubita lui E.I. Lonoff, scriitor ambițios, prețuit și admirat de Zuckerman, îi trezește emoții ciudate. Prin ea se vede, ca într-o oglindă nemiloasă, decrepit, însă tot ea îi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
macabră, purtând pe craniu cicatricea nemiloasă a unei tumori extrase prin lobotomie. Cea care a fost odată iubita lui E.I. Lonoff, scriitor ambițios, prețuit și admirat de Zuckerman, îi trezește emoții ciudate. Prin ea se vede, ca într-o oglindă nemiloasă, decrepit, însă tot ea îi acutizează unul dintre simțurile sale esențiale de scriitor - acela că biografia, oricât de complicată și fascinantă, nu se intersectează cu opera decât în zonele inferioare ale imaginarului, la rădăcina inevitabilă a lucrurilor. Tot în oglindă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și aici la rang de artă. Îmbălsămați în fotografie - reluând metafora lui Barthes din Camera luminoasă - s-au instalat permanent între lumi, ca prezențe ce-și semnalează, de fapt, absența. Cultura victoriană a morții, atât de marcată în veacul ei nemilos de schimbările esențiale ce au impus lumea modernă, a cultivat atent impenetrabilul și incertitudinea. Numeroși pasionați de ciudățenii, posesori ai unor colecții de fotografie veche, invită vizitatorii târgurilor vintage online la jocuri detectivistice aproape perverse, având în vedere bizara plăcere
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
incomod, un singularizat care refuză de la bun început să se ralieze unei găști literare sau să se dedea la concesii ideologice, numele său fiind asociat mai degrabă scandalului, fapt ce a făcut ca vigilenta cenzură comunistă să acționeze și mai nemilos în cazul lui. Totuși, valoarea de excepție a poeziei lui Cezar Ivănescu n-a putut fi ignorată de criticii vremii, chiar dacă n-a stârnit talazuri de admirație ca-n cazul altor confrați. Primul gest de recunoaștere a poetului ca aparținând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Numai în județul Bălți, timp de 10 ani, au fost întocmite 41.000 de acte greșite sau contrare legii, pe care notarii „pentru un onorar bun” le-au încălcat cu mare ușurință. De asemenea, pădurile din județ au fost exploatate „nemilos”, pe baza unor rapoarte false ale ocoalelor silvice, pe baza aprobărilor date de Ministerul Agriculturii - Casa Pădurilor sau prin furturile comise de populație. În unele sate populația a alungat pădurarii și brigadierii, după care a tăiat cât și de unde a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
CONTRAINFORMAȚII ÎN GUVERNAREA MAREȘAL ION ANTONESCU (septembrie 1940 - august 1944) IV.1. Situația politică internă Numirea generalului Ion Antonescu în funcția de prim-ministru a reprezentat singura soluție viabilă pentru salvarea României de la o dezagregare totală și o subjugare economică nemiloasă. Cunoscut pentru opiniile sale favorabile anglo-franceze, generalul a perceput corect realitățile interne și evoluția situației internaționale astfel încât, în funcțiile deținute în perioada interbelică, a încercat să convingă factorii decizionali să aplice măsuri anticipative și eficiente pentru întărirea capacităților de apărare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul face referire și la cîmp, mirosul nemilos de vită bălegată înainte de Lețcani, poftim, dragilor, locurile de alături! prin retragerea în colț, previzibil, întîrzie să se așeze, au să stea tot cu sticla în mînă, îi pierdem și pe aceștia! relaxare picior peste picior, ce poate intra în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o sumă care putea fi plătită în zece ani, iar controversata anexare a Alsaciei și Lorenei se referea la o regiune mixtă, dar avînd o compoziție națională majoritar germană. În ciuda faptului că marile puteri fuseseră de foarte multe ori destul de nemiloase în tratamentul aplicat statelor mai mici, fapt demonstrat de împărțirea Poloniei în secolul al optsprezecelea, ele erau mai atente atunci cînd era vorba de atitudinea lor una față de alta. Aranjamentele de pace din 1919-1920 au dus însă la crearea a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
antagonisme din trecut erau încă vii poate fi dedus din următorul citat referitor la atitudinea croaților: Metafora pentru tot ce era învechit, centralist și totalitarist era "Belgrad." Belgradul, capitala Serbiei. Serbia, a cărei faimoasă "burghezie sîrbească" a dominat și exploatat nemilos mai bogatele și mai sofisticatele Croația și Slovenia în timpul Iugoslaviei antebelice și care a încercat recent să repete performanța prin Ranković și un partid și o birocrație polițienească dominate de sîrbi. Politicieni sîrbi, primitivi ca educație, grosolani prin pregătire și
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
proletarilor, a exploataților și a dezmoșteniților (Hervé, 1910, p. 116). Clasa privilegiată are toate motivele din lume pentru a fi patrioți, ținând cont de faptul că pentru membrii ei Patria este o mamă grijulie. Pentru noi, ea este o mamă-vitregă nemiloasă, o scorpie pe care o detestăm" (1905, f.p.). Pentru "ei", patriotismul este un sentiment nu doar natural, ci și profitabil; "ar fi moștri de ingratitudine dacă nu ar iubi-o" (1910, p. 42). Pentru proletari, în schimb, patriotismul este un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ofițerilor de infanterie în serviciu activ. Timp de treizeci de zile ne-am înfruptat din farfuria amărăciunilor rezervate ostașului român, în condițiile de arșiță permanentă care predomină în această zonă secetoasă de la marginea Bărăganului, în zilele mistuite de un soare nemilos în plină vară din luna iulie anul 1952. Dormeam în barăci, mărșăluiam zilnic kilometri de la cazarmă la câmpul de instrucție și înapoi, exersam luări de redute imaginare cu asalt și exerciții de tir pe viu împotriva unor panouri instalate la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Ce? insistă Mihai. Știu eu, poate este mai bine s-o las baltă. Copilul însă se simte puțin jignit și insistă la tatăl său. Să nu crezi că sînt incapabil să te înțeleg. Ce este mai rău decît moartea? Puțin nemilos, Gheorghe atacă frontal: Să-ți pierzi demnitatea, acum înțelegi? Mihai a reacționat ca lovit de trăsnet. Privea fix spre tatăl său și încremenise. Nici nu clipea și parcă nici nu mai respira. În micul omuleț zbuciumarea externă crease loc unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea serii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urmat de întreaga haită. John plînge și este complet năuc de cele întîmplate. În depărtare se aud surd clopoței și vuietul vieții din noaptea de Sfîntul Vasile. Hristos a înviat! Fratelui meu Victor Doctorul n-are nici un dubiu și prezintă nemilos diagnosticul: cancer pulmonar cu metastază. Ancuța, fetița bolnavului izbucnește într-un plîns disperat. Doctorul, deși obișnuit cu astfel de scene, privește în gol, undeva printre stele și galaxii. Cît va mai trăi, domnule doctor? Cam trei luni. Maximum trei luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Iași ar fi găsit și boala mea din timp... Bănuiau că este un cancer de prostată și m-au tot chinuit vreo șase luni. Mașina înainta cu prudență pe drumurile Moldovei și tăcerea apăsătoare copleșea pe cei doi oameni necăjiți, nemilos loviți de jocul hazardului. Ancuța, eu zic că doctorul ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești și tu medic, nu? Da, tăticule. Alții au dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum sîntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în jur și ai impresia că soarele este debusolat și se crede undeva, prin Africa. Lucrătorii așează dale în Piața Națiunii. Oameni buni, rezistați, nu vă este rău? Rezistăm, ce să facem? răspund ei copleșiți de cuptorul care îi arde nemilos. Telefonul sună și îl deschid fără chef de vorbă. Domnule primar, sînteți așteptat, tot programul este pregătit în amănunt. Cuum? Dimitrie, dar aici la noi este un infern, 35o la umbră, ce-o fi pe la voi, prin Grecia? Tot așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vîrstă cu Zeus, printre văi irigate și inundate de un verde crud, buratec. Apoi urcă și se apropie de templul lui Apollo, asediat de autocare și mașini din toată lumea, venite acolo pentru a vedea o minune. Turiști conduși de ghizi nemiloși, care sub un soare de 37oC la umbră nu renunță la detalii, la lungimea poveștii lor. Chelii roșii aspiră razele solare ca niște bureți. Doamne palide cască gura pentru puțin aer, cardiaci congestionați la față stau la umbra fierbinte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
forțe terestre. Vuk vrea război, Vuk vrea să curgă mult sînge. Vuk nu-i de acord cu ruga preotului. Odihnește-i, Doamne, în pace, la loc luminat... și iartă-i, Doamne, pe cei care le-au curmat viața atît de nemilos. Nuuu...părinte. Eu nu-i iert decît cînd voi intra în mormînt... Și mai iartă, Doamne, rătăcirile noastre... că mare este mila Ta. Timpul cicatrizează rănile, chiar și pe cele profunde și la reuniunea de la Belgrad, unde eram împreună cu primarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
organism". Deci nu se poate?! Care va să zică, monșer, nu se poate mai prost și gata! O idilă româno-cubaneză Ioana fusese luată cam de toantă la școală și deși uneori făcea efort și răspundea frumos la lecții, efectul era nul. Copiii sînt nemiloși adeseori și găsesc subiect de rîs acolo unde, în mod normal, s-ar plînge. Tatăl Ioanei era un bețiv înrăit și a pus un pariu pe o sticlă de rachiu că traversează o bîrnă situată la vreo opt metri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
putut de săltăreț sârba noastră tradițională, corăgheasca și ruseasca în doi. Eu am încropit niște versuri proprii, din care mai țin minte doar primele de început : Am avut și eu un tată / și el mult m-a răsfățat / însă moartea nemiloasă / fără dânsul m-a lăsat... Femeile, pentru că publicul nostru era format din mame și surori, au început să plângă. După serbarea aceea nu m-am dus acasă. Am urcat în deal la vie și m-am așezat cu fața în
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care ne întemeiem viața sunt argumentabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doar la cea „instituțională“, cât, mai ales, la cea a anilor preșcolari. Românii s-au învățat, de mici, să vorbească tare. Vocea lor nu mai are registre variabile, discreții, modulații, nuanțe. Totul se rostește în același plan, unul al percuției nemiloase. Nu se spune decât ceea ce se poate striga. Râsul a fost înlocuit de sughițul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de bășcălie răstită. E ca și cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit niște odgoane monotone, incapabile să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]