3,779 matches
-
ale democrației constituie dovada unei tensiuni. Întrebarea critică este: cum rezolvăm tensiunea? Deși deziluzia față de democrație determină o minoritate să sprijine alternative nedemocratice, efectul este mult mai slab decît impulsul pozitiv de reformă, suscitat de angajamentul față de idealurile democratice. Idealiștii nemulțumiți le-au cerut politicienilor coreeni să reformeze regimul, prin eliminarea defectelor pe care aceștia le provocaseră, cum ar fi corupția și nerespectarea principiilor statului de drept (vezi Rose ș.a., în curs de apariție). Pentru a evalua cît de "reformabilă" cred
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
5,2 0,42 0,37 0,47 0,42 0,41 0,43 0,50 0,17 0,42 0,43 5,6 4,7 4,8 Variabila Codificarea Media S.D Situația financiară actuală a gospodăriei -2 = foarte nemulțumit; -1= destul de nemulțumit; 0 = nu știu; 1 = destul de mulțumit; 2 = foarte mulțumit -0,50 1,2 Situația financiară a gospodăriei în trecut (acum cinci ani) comparativ cu cea prezentă -2 = mult mai rău înainte ca acum; -1 = oarecum mai rău
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
42 0,37 0,47 0,42 0,41 0,43 0,50 0,17 0,42 0,43 5,6 4,7 4,8 Variabila Codificarea Media S.D Situația financiară actuală a gospodăriei -2 = foarte nemulțumit; -1= destul de nemulțumit; 0 = nu știu; 1 = destul de mulțumit; 2 = foarte mulțumit -0,50 1,2 Situația financiară a gospodăriei în trecut (acum cinci ani) comparativ cu cea prezentă -2 = mult mai rău înainte ca acum; -1 = oarecum mai rău; 0 = la fel
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
deosebită recrutării, instruirii și îndrumării personalului și dezvoltă o politică de stimulente adecvată. Din păcate, mulți manageri se lovesc de obstacole în relația cu subordonații și se plâng de calitatea muncii, absenteism, refuzul salariaților de a urma instrucțiunile. Un salariat nemulțumit înseamnă timp și resurse risipite, cercetările efectuate arătând că «70% dintre clienți sunt pierduți din cauza serviciilor de slabă calitate și a indiferenței salariaților » 18. Și sub lupa finanțelor complexul de fitness poate manifesta anumite slăbiciuni. Investiția inițială pentru inițierea afacerii
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
DIN MITURILE CELE MAI SEMNIFICATIVE... "] Unul din miturile cele mai semnificative din câte a păstrat poporul nostru este următorul: La leagănul unui copil se coborâseră cele trei ursitori, menindu-i una tărie, alta istețime, a treia mărire lumească. Muma copilului, nemulțumită că i se dăruiseră și lui bunuri pe cari le-a avut atâția oameni, rugă pe cele trei zâne ca îndeosebi copilului ei să-i hărăzească ceva ce n-a avut încă nici un muritor. Cu-nstristare-i răspunse una din zîne: "Ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el? ― O să avem parte de o adevărată vară indiană. Vânturile o să scadă la patruzeci de noduri. ― A, perfect. E cazul să-mi iau loțiunea de plajă. Ce căcat, măcar de-aș vedea puțin soarele. Lydecker clătină din cap, dezaprobator. ― Mereu nemulțumit, așa-i? Nu ți-e de ajuns să știi că e încă agățat pe undeva, pe sus? ― Niciodată nu-mi priește nimic, n-am ce face. Ar trebui să mulțumesc Cerului, nu? Ai altceva să-mi spui, Lydecker, sau vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cei doi gardieni ai săi. Dar hainele lor nu erau bufante. Erau mai ajustate pe corp, și colorate simplu în gri. Era, desigur, un indiciu: hainele acelea erau uniforme. Cei ce le purtau trebuiau să constituie personalul militar. Gosseyn rămase, nemulțumit, pe scaunul lui în timp ce șirurile lungi de "specialiști" de clasă - își aminti statutul lor, așa cum îi numise Vocea Patru - își făcură intrarea prin cele șase uși. Păreau să știe unde trebuie să stea fiecare. Și, într-adevăr, într-un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam nedumerit. - Oh, făcu Gosseyn. Era o întrebare care nu-i trecuse prin minte nici lui, nici celorlalți Gosseyn. Nemulțumit își dădu seama că, pe Pământ, fulgerul era asociat cu furtunile de vară. - Cred că ai dreptate, aprobă el. Dar își făcu curaj, căci îi veni altă idee. Arătă cu mâna pe care o avea liberă: - Dacă pata aceea întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
care trebuiau să aștepte. Pe când el și Crang se întorceau către apartament, Gosseyn îi relată detectivului de pe Venus cuvintele pe care le auzise de la îngrijitor, trăgând cu urechea, atunci când acesta vorbise la telefon cu cineva de la biroul lui Gorrold. Încheie nemulțumit: - Prima mea impresie este că, se pare, după ce Gorrold s-a mai gândit o dată - după cum a spus că va face - s-a hotărât, în cele din urmă să se amestece din nou. 29 Pe durata acelor minute, cât merse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
străluceau mai tare, ca sabia voievodului național. Arma sărise de pe etichetă direct în Muzeul de Artă: o aduseseră de curând din Turcia, păzită de doi haidamaci. După o săptămână, o încărcaseră înapoi pe TIR, cu tot cu vitrină. Priveam scenele de pe monitor nemulțumit, aproape supărat. Dincolo de incendii și coliziuni, se petreceau lucruri serioase, mai grave decât vocea spășită a comentatorului. Bănuiam că, în spatele pleoapei, cu fiecare clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții fără ca eu să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lupu. M-a privit în ochi și-a evitat răspunsul. „Aș putea să vă întreb același lucru.“ „Așa e. Tu de unde știai de toată chestia asta? Și mie de ce nu mi-ai spus?“, m-a amenințat Maria. Se întindea somnoroasă, nemulțumită, cu machiajul încă pe față. Frumusețea ei nu obosea niciodată, indiferent când o priveai. „N-am fost sigur până n-am vorbit cu Scurtu.“, am mințit. „Doar când ne-a stabilit întâlnirea am priceput cum stau lucrurile. Și-oricum, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Chiar și așa, ce facem în sală: ne batem cu alți trei, care au bilete pe locurile noastre? Mă rog, adică invers: noi pe-ale lor.“ „E o obiecție...“, am admis. „Așa că eu aș propune altceva.“ „Ce?“, a mormăit Mihnea, nemulțumit că i se refuzase ideea. M-am uitat la bilete, falsul era lucrat în detaliu, merita să încerci măcar pentru estetică. „Să intre doar Lupu. Stă la locul lui, nu pune întrebări, nu iese prin nimic în evidență. Un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
operațiuni de trafic vizual rămâneau o enigmă chiar și pentru mine. Și nu mă preocupau doar femeile: bărbați, copii, bătrâni - toți se-amestecau în pasta retinei cu gândurile toxice pe care creierul le secreta neîncetat. Eram, în fond, un etern nemulțumit, un cinic blazat care se hotărâse (sau, mai grav, fusese convins) să intre în contact cu lumea pe care o disprețuia. Încă mai rău, devenisem aproape fără voia mea un jucător activ în circuitul de desfacere a mărfurilor minții. Investiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când la 12, când la 29, când la 17 ani. Aproape că nu mai conta: exploram corp după corp, imagine peste imagine. Căutam de zor, căpitanul Picard ar fi fost mândru de mine. Îmi plăcea să mă știu pretențios, mereu nemulțumit. Inevitabil, fiecare nemulțumire sfârșea în interiorul pâlniei, malaxată definitiv. În ciuda rezultatelor catastrofale, o speranță firavă, dar sâcâitoare ca o durere de cap, mă făcea să nu renunț. Procedam ordonat, cu metodă. Goleam depozitele vii de idei și sentimente, apoi mă debarasam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca un jambon fardat, m-a luat maică-mea la palme. A doua oară n-am mai intrat la Perla.“ „Gu-Guță!“, a confirmat Cezar, bucuros de complicitate. „Da-da’, asta ce-i?“ Își plimba degetul pe masă, printre șervețele, brusc nemulțumit. „E chestia aia care-ți intră-n plămâni. Se cheamă praf.“ Cezar s-a uitat la Mihnea, apoi a sărit de pe scaun și-a început să strige după ospătăriță: „Băi-băi, șterge ma-masa, că-că mă-mă dau la tine!“ „Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Monica Davidescu scăpase o săgeată de darts la picioarele lui (imprudent, luasem locuri în față), iar Mihai Călin se răsturnase cu tot cu valize peste genunchii vecinului din stânga. La Oblomov, eroul zbura cu patul rulant spre public, iar la Gândirea, un scriitor nemulțumit șuta într-un cocoloș de carton în direcția sălii. Aveai șanse mici să scapi nevătămat; totul ținea de precizia actorilor, poate și de dispoziția lor de moment. Noaptea furtunoasă arăta ca o invitație la suicid, populată de regizorii sadici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se depun cele mai multe bacterii.“ „Se spală.“, am spus, încercând să minimalizez. „La fel ca microbii. Există niște mijloace de dezinfecție. Până și computerele atacate se spală cu-antiviruși. Nanobacteriile trebuie să dispară, odată ce cureți tastele.“ „Imposibil.“, a ricanat inginerul, extrem de nemulțumit. „Nu e ca la spălatul pe mâini: aici îți dai jos tot sistemul nervos. Fotocaina pătrunde adânc în memorie și se instalează-n celule, neuroni și sinapse. Stă agățată de rețeaua neuronală. Nu poți s-o clătești pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amical, Toțki și generalul stabiliseră ca deocamdată să evite orice pas oficial și irevocabil. Chiar și părinții încă nu începuseră să vorbească absolut deschis cu fetele; parcă își făcuse loc o disonanță; generăleasa Epancina, mama fetelor, cine știe de ce, devenise nemulțumită, ceea ce era foarte important. La mijloc era o împrejurare care încurca totul, o chestiune foarte complicată și anevoioasă, din pricina căreia totul se putea strica definitiv. Această complicată și anevoioasă „chestiune“ (după cum se exprima însuși Toțki) începuse demult, cu vreo optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pensie? N-o să mă părăsiți, generale, nu-i așa? Vă dau cuvântul meu că va veni în vizită la dumneavoastră, dar acum are nevoie de odihnă. — Ardalion Alexandrovici, zice că aveți nevoie de odihnă! exclamă Nastasia Filippovna cu o grimasă nemulțumită și dezgustată, ca o prostuță flușturatică și capricioasă, căreia i se ia jucăria preferată. Generalul se strădui să facă tot posibilul pentru ca situația în care se afla să devină și mai prostească. — Draga mea! Draga mea! rosti el cu reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Epancinii și că este foarte bine primit de domnișoare. Varia află curând acest lucru; de altfel, Kolea nu făcuse cunoștință prin intermediul Variei, ci „singur, din propria lui voință“. Încetul cu încetul fusese îndrăgit în casa Epancinilor. Generăleasa, la început foarte nemulțumită de el, curând începu să-l răsfețe „pentru sinceritate și pentru că nu umblă cu lingușeli“. Ce-i drept, e drept: Kolea nu umbla cu lingușeli; reușise să se pună acolo cu desăvârșire pe picior de egalitate și independență, chiar dacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest chip chemase din inima lui întreaga suferință a milei; senzația de compătimire și chiar de suferință pentru această ființă nu-i părăsise niciodată inima, nu i-o părăsea nici acum. O, nu, era chiar mai puternică. Însă prințul rămăsese nemulțumit de cuvintele pe care i le spusese lui Rogojin; și abia acum, în clipa neașteptatei ei apariții, înțelese, poate printr-o intuiție spontană, ce anume lipsise din cuvintele spuse lui Rogojin. Lipsiseră cuvintele în stare să exprime spaima; da, spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de nimic, care-i domnul Ferdâșcenko? — Da, da, într-adevăr m-ai făcut să mă îngrijorez, îl întrerupse prințul distrat și nemulțumit. Deci, ce intenție ai... dacă ești atât de sigur că hoțul este Ferdâșcenko? — Prințe, mult stimate prințe, cine altul ar putea să fie? o scălda Lebedev, cu înduioșare crescândă. Căci faptul că nu mai am la cine mă gândi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el e vinovat și tot el se umflă în pene! Cum s-ar zice: „Pe poartă nu vreau, dărâmă gardul ca să intru!“ Dar ce-i cu tine? Ești complet schimbată la față. — Schimbată-neschimbată, așa mi-e fața, îi răspunse Varia nemulțumită. Ganea o privi mai insistent. — Ai fost acolo? întrebă el brusc. — Acolo. — Stai, iar țipă! Ce rușine! Și încă într-un asemenea moment! — Care moment? Momentul nu-i cu nimic deosebit. Ganea își privi sora cu și mai multă insistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
firește, absolut fals - un fel de rubedenie a Lizavetei Prokofievna, un om cu rang înalt și titlu frumos, bogat și de viță veche, zdravăn și bucurându-se de o sănătate foarte înfloritoare, tare vorbăreț și având chiar reputația de ins nemulțumit (deși, de altfel, în sensul cel mai admisibil), ba chiar veninos (dar și această calitate îl făcea plăcut), cu apucături de aristocrat englez și cu gusturi englezești (privitoare, de pildă, la rostbiful în sânge, la harnașament și la lachei etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut și ar fi vrut s-o ia la sănătoasa“. „Bătrâneii“ se pierduseră din prima clipă de perplexitate; generalul-șef privea nemulțumit și sever de pe scaunul său. Colonelul din domeniul tehnic ședea absolut nemișcat. Nemțoteiul chiar se făcuse palid la față, dar încă își mai afișa zâmbetul fals, uitându-se la ceilalți ca să vadă cum vor reacționa. De altfel, toate acestea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]