4,685 matches
-
noștri.”, îndeletnicindu-se cu olăritul, țesutul și alte meșteșuguri asemenea. Interesantă ca viziune ne apare Coliba daco-geților, care este un spațiu al educației, așadar are pereții plini cu cărți. Aceasta este denumită chiar coliba cărților, ilustrând grija pentru suflet și nemurire a străbunicilor noștri din epoca preromană, căci primatul sufletului asupra trupului era axa religiei daco-geților. Cristian Medeleanu nu-și îngăduie fantezii tipice genului beletristic, ci rămâne în legătură cu marile minți românești ale domeniului, Simion Mehedinți, Vasile Pârvan etc. Captivant joc și
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
iubire Să ma-nvesminte, iar să fiu, Acolo, înger nou și viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculti cerșesc, Sunt robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc, desi-s deșarte; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Ce-i vesnicia-mi fără tine ? Și nesfârsita-mi forță, ce-i ? Cuvinte goale și străine, Un templu
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
-i vesnicia-mi fără tine ? Și nesfârsita-mi forță, ce-i ? Cuvinte goale și străine, Un templu vast, dar fără zei! Ți-am pus puterea-mi la picioare Și drept icoana te-am ales. Dă-mi dragostea ce se-nfiripa, Dau nemurirea mea pe-o clipă; Tamara, crede-mi sfanțul țel: Ca-n dragoste, precum și-n ură, Eu sunt statornic, eu nu-nsel ! Eu, fiul hăurilor reci, Spre stele te-oi purta de mână; Vei fi pe univers stăpâna Și draga mea
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
romantică, vizionarismul, curajul și elanul inovativ al moderniștilor începutului de secol, în tonurile clasice ale unei vaste culturi și ale unui rafinament artistic rar. Astfel, cartea se deschide cu un “Cuvânt înainte“ comemorativ, “În Sibiu, la 95 de ani ai nemuririi lui Radu Stanca“, în care mărturisirea autoarei conturează figura artistului ca poet, cel mai mare baladist român, eseist și ca un ctitor al teatrului modern din orașul-cetate de pe Cibin, unde s-a creat o adevărată tradiție a evocării lui, tot
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
sau nu își răsfață copiii, legătura aceasta indestructibilă își găsește forme de manifestare. Ne stă la îndemână un exeplu larg cunoscut. Ce altceva ar putea înseamna chipul tatălui, Ilie Moromete, pentru felul cum fiul său, scriitorul Marin Preda îi aduce nemurirea, dacă nu o dragoste profundă, deși nemărturisită direct niciodată? De-a lungul vieții, dragostea față de părinți se amestecă cu alte sentimente și emoții, dar își va păstra întotdeauna un cuib cald în inima fiecărui copil, încât, la trecerea pragului celui
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
Hiperion însuși când se adresează aceleeași Cătălină?: O, vin odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; O, vin în părul tău bălai S-anin cununi de stele... Și limbajul lui Hiperion, când cere Demiurgului „o oară de iubire”, în schimbul nemuririi, este același limbaj pătimaș și solemn hieratic. Demiurgul vorbește și el în stilul poeziilor gnomice și satirice, ca al Glossei, spre exemplu: Tu vreai un om să te socoți, Cu ei să te asemenea? Dar piară oamenii cu toți S-
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? Nemurire, se va zice. Este drept că viața-ntreagă, Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. „De-oi muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură și l-
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
Are doar simțire! Jertfirea prin Poezie e tot ce mi-a mai rămas!...” Scrisoare în contumacie, cu dedicația: lui Damian Petrescu, viscolit de persiile Dorului! este un cutremurător poem adresat graficianului Damian Petrescu, cel care a dat un plus de nemurire unor ilustre nume ale poeziei universale, „starostele de Paris” și care a făcut din șapte cărti ale poetului Theodor Răpan autentice albume de artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
integrator, polifonic. Versetele Apocalipsei biblice - devenite aici mottouri - ne introduc într-o atmosferă de totală reînnoire a artei literare. Astfel, Theodor Răpan face din conceptul de Poezie principiul suprem al creației sale, însoțindu-l reflecția profundă, căci obiectul ei este nemurirea vieții afective, a sensibilității și rafinamentului său intelectual. În setea de divin, de absolut, un topos concret se particularizează, acela al nașterii Poetului. Prin tehnica juxtapunerii, ca procedeu literar, poetul construiește în jurul fiecărui element al universului liric paranteze spre labirintul
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
cealaltă, laică, fundamentală, un autentic Manifest întru sănătatea Poeziei și a Limbii Române. Remarcăm aici capacitatea autorului de a ordona, prin estetica Poeticii, haosul care amenință necontenit creația. Din Babelul contemporan nu ne putem salva decât prin cultivarea Frumosului „întru nemurirea Cuvântului, a Poeziei și a Limbii Române!”. Acesta este Crezul celui care, nu numai prin Evanghelia Apocalipsei, ci prin întregul ciclu realizează, de fapt, „Evanghelizarea Poeziei”. Ultima carte a poetului Theodor Răpan - FIIND - 365 + 1 Iconosonete, tramsmite o simțire unică
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA de Liviu Florian Jianu Trăiești cu certitudinea că ești nemuritor. Uneori, nemurirea îți spune că mori. Atunci privești în urmă, și cauți clipele în care ai fost fericit. Inevitabil, îți vine în minte momentul în care ai sărutat prima dată, o fată. A fost odată un om care și-a adus aminte
Editorial. Liviu Florian Jianu: POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA () [Corola-blog/BlogPost/339555_a_340884]
-
modulat de situarea într-o aură a nostalgiei. Criteriul înțelepciunii este criteriul condiției umane și al unui paradis al cărții, precum visa Borges: „este un sentiment care încălzește condiția noastră comună - umanitatea (...) și ne face mărinimoși. (...) Cartea, cărțile! (...) avem iluzia nemuririi, ne răscolesc amintiri, ni se pun întrebări...”. Spiritul creator se supune deci cu onestitate acestui set de exigențe majore ale unei admirabile asceze intelectual-jurnalistice. Atât tematica reportajelor, câț și tehnica de structurare a acestora se supune acestei hermeneutici interne. Hermeneutica
ROBERT RADU HERVIAN: Spirit şi comunicare, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339615_a_340944]
-
pe muchia de lut / a rădăcinii”(p.6). În viziunea poetului, uneori, poezia este o armă spirituală de sacrificiu „ca o cruce strivită de lehuzia / Mariei, înainte de facere”(p.6), ca o rugăciune pentru cititori și chiar o formă de nemurire... Din noul volum aș putea remarca și alte poezii care m-au încântat prin frumusețea metaforelor și imaginilor create: „Aștept aerul rupt”, „Prin ochii tăi”, „Desenasem chipul tău”, „Când se va crăpa de ziuă”, „Mai departe de inimă”ș.a. Mai
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CERULE... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 580 din 02 august 2012 Toate Articolele Autorului Cerule, Cerule, dă-mi un pic de nemurire, să mai pot trăi sub Tine, să pot urca prin adieri de vânt, să-Ți mângâi rugăciunea cu propriul cuvânt. sub bolta Ta albastră să pot să râd în soare, în râsul meu să fie și formă și culoare, cuprinsul
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
Orfeu, “zeul muzicii în vechea Eladă și implicațiile sale simbolice și metafizice răsfrânte asupra poeziei. După cele mai multe surse tradiționale, Orfeu era de origine tracă, fiul al regelui Oeagru și al zânei Caliope. Adoptat de greci, Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inexistentă anterior în patria lui Homer (pentru că muzica desfășoară veșnicia). Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruiește lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până și stâncile. Soția
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
pur și simplu pentru că ramele reușeau să surprindă mai multă viață decât eram noi capabili să trăim? Pentru că dintr-o dată, momentele care trec fugare prin noi se opresc acolo pe pânze... Și abia atunci realizăm că pictorii sunt arhitecți de nemurire. Acest titlu mi-a răsărit în gând doar când l-am cunoscut pe Ion Panduru. Lucrările artistului reușesc să conserve cu atâta forță spiritul tânăr oglindit pe fețe sau crâmpeie din natură, încât privindu-le simți că ești nemuritor. Așa
PICTORUL ION PANDURU – UN MAESTRU AL PENELULUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340833_a_342162]
-
lui pentru mama, exprimată cu sinceritate și căldură umană îl apropie de Serghei Esenin. Partea a III-a - Albastru vis - tratează aceleași probleme profunde, dar poetul se depărtează ușor de adorația pentru mama sa și se îndreaptă spre sacru și nemurire. După ce a primit viața, poetul îi definește marcajele limită de la: „Lumina soarelui”, la „Amurgul”. Între ele stă „Bucuria rodirii”. Tot acest ciclu reprezintă hora vieții pe pământ. Densitatea imaginilor și avalanșa sentimentelor generate de această cromatică sugestivă, produce o invitație
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
parte de pace a minții, nici de liniște sufletească până când învierea nu va deveni o realitate, un fapt de viață nu numai de credință religioasă. („Obsesia”) • Religia îi restabilește omului valoarea transcedentală, importanța cosmică, înțelepciunea divină, nădejdea învierii și a nemuririi. Cel ce se împărtășește cu trupul și sângele Domnului nu moare ci trăiește veșnic fiindcă Dumnezeu este duh și duhul este veșnic, etern. („Axiologie”) • Dilema crucială, întrebarea ultimă a vieții este moartea. Moartea dintîi și cea de-a doua. Faptul
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ieri 15 iunie au avut loc la Ateneul Român manifestările prilejuite de comemorarea poetului național M. Eminescu , la 125 de ani de la trecerea să în nemurire. Dintre organizatorii lipsa am remarcat Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor și chiar și Liga Scriitorilor din România. Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, este un cetățean român de origine ungureasca, la USR domnește spiritul antieminescian căci doar în opinia acestei instituții Eminescu este
ÎN AMINTIREA LUCEAFĂRULUI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340930_a_342259]
-
s-a cuvenit, Neănțelegănd, că Tatăl, El mi-a dăruit. Copil pribeag prin vremuri de amăgiri si rele, Ce amară e trezirea în noaptea fară stele. Am vrut să beau nectarul, din cupa fericirii Și să visez aievea la clipa nemuririi. Deșărtăciuni, în lume adesea am întălnit Și azi mă-ntorc la Tatăl, de toate istovit Și-l rog ca să mă ierte, de clipele pierdute, De vorbele deșarte și păcatele făcute. În jertfa de cuvinte, pun lacrimă fierbinte Tălharul de pe cruce
TREZIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340976_a_342305]
-
configurează unitatea cărților: metafora Logosului, metaforele Timpului, metaforele Iubirii, metaforele Vieții și ale Morții. Sonetele din urmă sunt rodul profundelor meditații filosofice asupra dramei Omului ca ființă duală, prinsă între iubire și pasiune, între viață și moarte, între soartă și nemurire, constituite într-o carte a contrariilor, ca semn al Universalității. Citindu-le, în fiecare sonet simți că poetul n-a părăsit niciodată filosofia iubirii, dimpotrivă, tocmai de aici începe întrepătrunderea originală, vie și subtilă, pe care o realizează între Viață
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
creația artistică a unei familii frumoase: Cornel, Vlăduț, Mirela Fugaru. Eternitatea și infinitul prefac totul între două ciocane: viața și moartea! Dar, Cornel Fugaru, plecând, a pus în libertate duhul lui veșnic, prefăcut în floare și lumină. El a cunoscut nemurirea încă dinaintea plecării pe drumul ei. Poate că în univers nu sunt necunoașteri și nu e ascunsă legea, dar, pentru Cornel Fugaru, nu a fost nici aici, deoarece fiecare operă măiastră a sa, are în ea universul. Evocarea acestui gând
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]
-
de fildeș, C-o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când simt curgând amurgul, Prin venele sublime ale tinereții. Clăditu-mi-ai portret de nemurire Pe tomnaticul trunchi al vieții O nimfă plânge-n mine Când tu mă-mbrățișezi... Floarea Cărbune Pictură de Mihai Cătrună) Referință Bibliografică: JERTFA ZIDURILOR / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de
JERTFA ZIDURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341046_a_342375]
-
de iluzii, îmbracă în răstimp O viață, prinde formă, e mit sau epopee Dar, vai, avem culoare de lut în contratimp. Lăsăm în urmă forme, sunt vieți, e o scânteie, În spirit se aprinde o torță, fără foc, Pe firul nemuririi, setările sub cheie O pace-ntre-războaie înlănțuie-ntr-un joc. Și creștem, și tot creștem în viziuni acerbe, Cunoașterea e una, e strânsă într-un tot, La căpătâiul minții lăsăm să pună jerbe O omenire tristă, cu-, fără antidot. Irelevantă clipa
IRELEVANT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341103_a_342432]
-
floare de lumină aruncă peste ape O umbră germinată-n cuvinte care spun Că din noroi și tină săruturi pot să scape. Pe lângă tine trece un dor de necuvinte În care mă asemeni cu îngerii din cer; Sunt doar o nemurire de taină ce te minte Că-n mine sunt albastre regrete ce nu pier. Și prinde-mă de albul ce-n mine se topește În valurile toamnei ce-mi stinge dimineți! Eu sunt minunea lumii ce plânge și iubește Nemărginirea
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]