2,065 matches
-
dintr-alta”. Alt articol (Ce cerem de la artiști?) vorbește despre „marginile peste care nu se poate trece”, margini „arătate de datoriile morale pe care le are orice om cult crescut și susținut de «economia națională» - față cu masele muncitoare și nenorocite ale poporului nostru (totalitatea claselor muncitoare și producătoare)”, de un „minim” de cereri, desemnat chiar prin termenul „poporanism”, ce cuprinde „iubirea sinceră pentru popor, apărarea intereselor sale, lucrarea cinstită spre a-l ridica la nivelul unui factor social și cultural
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
pildă, într-o celulă în care se aflau închiși de mulți ani foști studenți legionari. Ideea prigonitorilor era de a-l pune într-o situație imposibilă în mijlocul dușmanilor săi tradiționali. El descoperă însă că și dușmanii potențiali erau niște oameni nenorociți, argăsiți, doborâți de suferință. Are revelația milei, sentiment profund creștin. Altă dată se oferă să îngrijească un deținut, fost legionar și acesta, grav bolnav, abandonat de medicii închisorii. Îl curăță, îl hrănește și, în cele din urmă, îl salvează de la
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
și cade pe un scaun cu capul în mâni) Ce să fac? Ce să fac? Și numai vine Ghiță!... Zoe: (ieșind din dreapta misterios și coborând repede lângă el) Fănică! Fănică! Tipătescu: (ridicându-se iute) Zoe!... Știi? Zoe: (dezolată) Știu! Sunt nenorocită, Fănică. Știu... am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos... Am venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede... Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică... Când a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dezolată) Știu! Sunt nenorocită, Fănică. Știu... am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos... Am venit numaidecât după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede... Am auzit tot, tot, tot. Sunt nenorocită, Fănică... Când a plecat Ghiță, l-am chemat dincolo (Tipătescu înțelege), i-am spus tot: numai el ne poate scăpa. Tipătescu: De unde aflaseși? Zoe: Eu am știut numaidecât după Zaharia... Uite!... (îi dă o scrisoare. Scena aceasta se face cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
rugat: „Domnule, te rog frumos, dacă ajungi acasă, să-mi trimeți”... Și-am Învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și, În momentul când am fost la izolare, astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, În sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: „Măi, domnule, Îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și Îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie...” Mi-a dat unul o pereche
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că pentru prima dată după atâția ani mi-am pus pantofii În picioare. I-am dat lu’ ăla bocancii și el mi-a dat pantofii... Și, În sfârșit, am plecat de acolo, cu o singură cămașă și cu un pantalon nenorocit... vai de capu’ meu... Care a fost data la care v-ați eliberat? La 1 august ’54 am fost scos de acolo, am fost liberat. Eram tot cu un brăilean, Aurel Pintilie, care era conferențiar la Facultatea de Litere de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că, la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin care se ridicau restricțiile, dar securistul de acolo, locotenentul ăla nenorocit, pentru că mereu aveam discuții cu el, m-a ținut cu de la sine putere, că altă explicație n-am avut. Eu l-am și Înjurat Între patru ochi și el mă amenința că nu mai plec de acolo. „N-o să pleci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tii, nu așa! Uite ce declară ăsta!” Bineînțeles că unele le inventa, ca să-i meargă lui ancheta. „Bine, mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii! La ora asta eu trebuia să fiu la meci și, din cauza ta și la alți măgari nenorociți și inconștienți, stau eu acuma aici, În loc să mă duc eu să văd meciu’ lu’ Dinamo”... Cât ați fost În anchetă? În anchetă am stat cam două luni, că au fost perioade când se Întrerupea ancheta... Că făceau ei confruntări de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați o trebuit să stăm acolo cu hrana de pușcărie, adică un ceai dimineața, negru, fără zahăr, o bucățică de turtoi, o bucățică de pâine mică, două ciorbe nenorocite... Acolo, la 33, ne-o ținut două luni cu lanțuri la picioare. Și am trăit c-o mare speranță, pentru că era În 1952 și În America, În prima zi de marți În anul bisect, sunt alegeri prezidențiale, și-n 1952
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost Între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva zice: „Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente!”. Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine... Și la pensie avem alte greutăți, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente!”. Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine... Și la pensie avem alte greutăți, că ni se acordă pentru anii de pușcărie vechime În muncă, da’ vechimea noastră În muncă este socotită la minimum, deci cu salariul cel mai mic, deși noi, ca să aveți idee, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo, la Uranus, am ajuns cu două doamne, una mai În vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, Învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... Nu știu cum au putut să o condamne. De fapt, au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită cu-n român din ’36. Ea era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mirat, că, vă spun drept, nu puteam să-mi Închipui... Că știam că, dacă ajungi la-nchisoare, ești la fel ca și celelalte, deci și tu ai luptat contra comunismului, și tu ești dușmanul comunismului și faci parte din cei nenorociți. Nu-mi puteam Închipui dintre ei să fie cineva care te poată trăda. Pentru mine era ceva nemaipomenit, ce nu puteam concepe. Că un comunist o să te denunțe, Înțeleg, dar cel care suferă cu tine, cum să te denunțe? Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa: la trei zile numa’, primeai hrană caldă, Încolo primeai numa’ mămăligă sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic, nici sobă, nici Încălzire, nimic. Iar vara Îți dădea numa’ o rogojină, nici măcar o saltea. Am fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine vă mai amintiți? Comandantul ăla de la Luciu-Giurgeni, de pe „Gironde”, Îmi scapă numele acuma, era mutat disciplinar de la Aiud... Era un țigan nenorocit, domne! Da’ ce-am pățit eu odată acolo la soia... Povesteam despre atrocitățile din Jilava și n-am văzut caraliu’ În spate... Și am zis: „Băi, sunt plutonierii ăștia din Jilava atât de avizi de sânge, Încât cre’ că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patriei lor, s-au dus să-și facă educațiunea politică și socială în străinătate, n-au alta în gând decât să aplice la dânșii și fără discernământ niște idei admise acolo și învestite într-o oarecare formă utopistă. Astfel această nenorocită țară, care a trăit mereu în cea mai aspră servitute, a trecut fără nici o tranzițiune de la un guvern despotic la Constituțiunea cea mai liberală, o Constituțiune cum nu mai posedă nici un alt popor în Europa. Consider aceasta, după experiența mea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nu o dată scăldătorii imprudenți, fie din cauza congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare copioasă, fie că înotau în locuri unde se încurcau în vegetație, s-au înecat. Când am venit în București era încă recentă în memoria bucureștenilor oameni de petreceri nenorocita întâmplare a unei tinere femei de viață liberă, anume Ioana, vestită pentru frumusețea ei; Ioana, fiind în tovărășia mai multor prieteni, printre care și poetul Geanoglu, s-a dus la Tei, a petrecut, a băut, s-a scăl dat și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
așa că trebuie să fie udată în fiecare zi măcar o dată? Dacă floarea nu e udată, se usucă și moare. Tot așa este și cu noi, onorat tribunal. în comuna Greci, proprietatea sa, pentru crima ce a comis omorând pe un nenorocit tată de familie care venise a reclama înaintea sa onoarea fiicei sale la care atentase“ - „Știri din întru“, TEL., an. VI, 8 august 1875, p. 3). 311. Adică avocat fără studii, cu diplomă falsă. 312. Indrușaim, mușcată. 162 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Eforia Spitalelor Civile, a murit nebun. Zamfirescu a avut talent. Publicului celui mare a început să-i fie cunoscut după apariția Revistei contimporane în anul 1873, în care a scris. Excela, mai ales, în satiră. Moartea prematură datorită acelei boale nenorocite l-a împiedicat să sfârșească poemul său satiric intitulat Muza de la Bolta rece, satiră îndreptată împotriva Junimii din Iași. Din această operă menită să fie o piesă teatrală, fiindcă era dialogată, mi-au rămas în memorie câteva versuri: Am pornit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să demonstreze - întrucît presupune că unii s-ar mai îndoi de asta - că e „fată deșteaptă”, independentă, emancipată, puternică. în biroul nostru, telefonul e pe masa mea. Luni, după ce a încheiat convorbirea cu bărbatu-su, a exclamat, bineînțeles, teatral: „Actoraș nenorocit! Pînă adineaori îl iubeam, acum să nu-l mai văd! Da’ ce crede el?” Sporici, care nu a dat atenție scenei, a ridicat ochii din ziar, spunînd: „Ascultați ce păreri au tinerii de azi despre virginitate!” - „Virginitate”?, l-a întrerupt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
școlii numărul 2 Într-un nume de personaj ilustru, de care țara noastră și orașul Flt., nu duc lipsă (Propusesem Elena Doamna, ca să fie mai aproape de numele, cu care a pornit, și ca un omagiu adus Acelei femei rare și nenorocite, care a locuit În palatul de la Ruginoasa, unde l-a primit pe Carol I și l-a rugat În zadar să-i Îngăduie lui Cuza, să se Întoarcă În țară, 538 Nu m am angajat niciodată să redactez Monografia Liceului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
motivul rezilierii e caduc. Nu știu dacă d. Gafița a răspuns apelului făcut de folticeneni, nici dacă d. Frițescu a vorbit cu d. prof. Jitaru, pentru o eventuală tipărire la „Junimea” ieșană, unde ar fi mai potrivit să apară această nenorocită monografie. D-na prof. Stino ne ține În curent cu unele aspecte din viața culturală din Flt. și ne vorbește foarte elogios de mata. 956 Din „Ifigenia” n-am, din păcate, decât un exemplar, pe care l-am trimis editurii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
marcă, prim secretar al Jud. Suceava, membru În Comitetul Central al P.C. (menținut și actualmente) și mai ales că a fost o vreme primarul Iașilor, m-am gândit să-i sugerez, să pună o vorbă pe lângă editura „Junimea” și pentru nenorocita Monografie Dragoslav. Aflu acum de la d-na Maria N. Râpeanu, că Havriș se plânge, că nu 621 Nepoatele lui I. Dragoslav nu și-au manifestat niciodată supărarea față de mine. Pentru orice necaz În legătură cu scriitorul sau cu casa, mi se adresau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în aplicare acest decret. Dacă o tânără sau o femeie își riscă viața pentru o întrerupere de sarcină, probabil are motive întemeiate. De ce astfel de cazuri sunt urmărite cu patimă de către organele miliției și procuratură și, când o astfel de nenorocită ajunge la spital, nu i se face nicio intervenție până când nu recunoaște cine i-a provocat întreruperea sarcinii. Au fost cazuri când pacienta n-a recunoscut și a costat-o viața. În urma acestor ființe rămân părinți distruși pentru toată viața
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
superioare, își procură băuturi alcoolice sau le primesc de la alții, sau bani de la cei care lucrează particular și pleacă din țară cu geamantanele doldora. Lor nu li se face vama nici aici, nici în țară, pedeapsa căzând tot pe cei nenorociți, obligați să-și vândă nu numai munca, dar și demnitatea și personalitatea, tot ce au bun și uman în ei; în așa fel îi umilesc la ora când vă scriem aceste rânduri domnii de la conducere pe cei ce muncesc și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]