2,101 matches
-
conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o doamnă. „Acesta e soțul dumneavoastră?“, întreabă milițienii. „Păi, ne-a declarat că lucrează la abator și pe ușă scrie altceva!“ „E chiar ce scrie acolo, nenorocitul, dar când se îmbată, se dă mare.“ 24 noiembrie De azi a început iarna. Lapoviță. La benzinării se fac cozi de sute de mașini: s-a zvonit că se cartelează benzina. Când am venit dimineață la redacție, am văzut coada
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dracu’, și cu lacu’“. „Tovarășul Găbiță are personalitate, ai? Nu-ți ajunge că trezești tot cartierul cu scârțâitoarea ta, mai umbli și ca un cerșetor pe străzi acuma. Uite, cum poate o fată așa frumoasă să se uite la un nenorocit ca tine? Eu, tovarășa, când eram tânăr, fruntaș am fost și iată că, până la urmă, m-au făcut sectorist. Visul lui tata: «Fă-te Gigele, tată, milițian și or mânca și copiii tăi o pâine.»“ Rodicuța se așeză într-un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
muncitorilor, fără responsabilități, schimbându-se doar între ei, într-un cerc vicios. Unii chiar ajunseseră să creadă în mintea lor că neisprăviții chiar reprezentau o valoare în această lume. Știi tu cine sunt eu ?” „Da, știam foarte bine: era un nenorocit de păduche cu pretenții!” Am plecat și de la ,,Exclusiv” urmând să mă descurc pe cont propriu. Între timp lucram la construcția unei motorete electrice, iar în 1997 am reușit s-o termin. Am făcut cu ea câteva drumuri prin oraș
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
infractori-torționari care se pusese pe capul meu mă adusese în situația în care nu mai așteptam nimic, nu mă puteam apăra în nici un fel. În mod normal eu trebuia să fiu terminat în mod viclean, din ,,vina mea” ca un ,,nenorocit de bețiv”. Așa trebuia să se întâmple în mod ,,logic”. Dar Cineva de Sus, cineva de ,,dincolo de nori”, m-a ajutat să trec peste toate aceste probleme și să scriu în continuare împotriva hoților. Mi-am pus întrebarea ce ar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
spus tovarășei învățătoare că a auzit că Stroe a fumat. Învățătoarea îi dădu mai întîi ce-i trebuia, iar apoi îl puse pe Dănuț să-l poarte în pauză prin curtea școlii și să le spună tuturor ce a făcut nenorocitul. Dănuț era mîndru de misiunea pe care o primise. Plecă ținîndu-l strîns pe Stroe - să nu fugă - și începu să strige cît putea de tare : „A fumat ! A fumat !“. Din cînd în cînd, arăta cu degetul spre individ, ca să se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
șesului inundat era impresionant. Gândindu-mă la el, îmi amintesc celebrul vers al poetului de la Junimea, colonel Șerbănescu, dintr-o poezie în care, cu mijloace de o naivitate dezolantă, descrie o furtună: "E grozav, dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe care-l târa greoi cu el către vagul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Jean Constantin, un turc din Ada Kaleh devenit patron de bar sexy în București ; primul îl caută pe al doilea cu ajutorul prietenei sale (Rona Hartner), dar chestia devine zăpăcitoare (travestiuri, mizanpliuri), nu mai înțelegi nici de ce trebuie să se deghizeze nenorociții una-două, nici ce caută șeicul arab în România, nici ce e cu turcu, nici ce-i cu pistolu. E partea care mi-a plăcut cel mai mult : parcă toți scenariști, actori au înnebunit subit ori s-au prostit sau și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
grijă pe Mica. De altfel, nici nu știu cât de mult a crezut ea de cuviință să se implice în încăierare. Aici lumea zice că s-a vârât până în gât. 2 decembrie [1950], sâmbătă seara Of, afurisită zi! De la ora 8, la nenorocitul ăla de proces; am stat până la amiază, într o tensiune de era să fac meningită. Cuvintele îmi șuierau pe la urechi: „n-are drep tul să facă contestație“, „absenteistă“, „renunțat la țara ei de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am impresia că Laurel vine să probeze haine, doar pentru simpla plăcere de a se lupta cu ele. — Apropo, ți-am spus cum îi zice? adaugă. William. Crede că sună mult mai bine ca Bill. Pentru numele lui Dumnezeu, pe nenorocit îl cheamă Bill, și nu William. — Uite și jacheta... zic, încercând să-i atrag atenția. Ce părere ai? Laurel o pune pe ea și se privește în oglindă. — Vezi? spune în cele din urmă. E perfect. Nu știu, zău, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cred eu? Că are nevoie de o lună de miere frumoasă, lungă și relaxantă. Unde vă duceți? A, nu. Iar în cădere liberă. Luna de miere. N-am făcut nici o rezervare, nimic. Cum să fac? Nu știu nici măcar de la ce nenorocit de aeroport o să plecăm. Nu... pot să-ți spun. E surpriză, spun în cele din urmă. O vom anunța chiar în ziua respectivă. — Și ce gătești aici? Danny se uită la aragaz, unde o oală fierbe de zor. Crenguțe? Mm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nelocuite de turci, căci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri [...]. În timpul Săptămânii Patimilor nici un evreu nu Îndrăznea să se arate [pe chei]. Ștrengarii din Arnăutchioi, prinzând un contravenient, i-au uns barba cu smoală și i-au dat foc ; nenorocitul a alergat să se arunce În mare ca să scape de arsură” <endnote id="(315, p. 42)"/>. Tot un grec, Teodoros, slujitor În casa boierilor Ghica În primele decenii ale secolului al XIX-lea, inventa tot soiul de farse la adresa evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prea mare, ca să le povestesc. Pleacă-Ți urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege! Tu ești Dumnezeul care mă ocrotește: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
au sperat și duminică 18 august 2013 au văzut împlinindu-se credința lor. Centrul medico - social de la Viziru nu este altceva decât împlinirea cuvintelor din Isaia 58:7: “împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost, dacă vezi un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău” A fost o zi frumoasă cu oaspeți deosebiți.Au fost prezente și oficialitățile,reprezentate de domnul primar și președintele Consiliului Județean Brăila. Deasemenea a fost
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arunci piatra"? spune Maria blajin, cu înțelegere. Ești bună, Maria... Tocmai noi care am cunoscut umilința pribegiei... Și acum? Ai știre? După ce l-ai dat jos... Unde se află Radu? Sub o cruce de lemn în cimitirul săracilor din Sighișoara. Nenorocitul se ascundea de răul nostru. Fugea din oraș în oraș, se temea de mâna lungă a lui Laiotă, a lui Mahomed de care se răcise. Și ... și chiar a lui Ștefan, spune el cu glas mai scăzut. Începuse să bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndreptat pe la 10 seara spre locul dinainte stabilit. În timp ce credincioșii cântau „Hristos a înviat” noi răcneam „Toreadorul!” Mă gândesc acum stupefiat că ne-am putut preta la așa ceva. Culmea e că, dacă îmi amintesc bine, m-am dat în spectacol, nenorocitul de mine, tocmai la una din cele mai vechi biserici din București, demolată peste ani de Ceaușescu. Eu parcă eram ateu, dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exmatriculatul din facultate! Finalul inopinat al acestei povești „de dragoste” mi s-a părut atât de absurd, de nedrept încât, plecând cu pași împleticiți, cu obrajii în flăcări, spre casă, aproape că zâmbeam de stupoare. Un Romeo luat drept un nenorocit de securist, pus să stea în stradă zile, săptămâni în șir! Ce stupid se încheiase toată istoria asta, ce sarcastică fusese lovitura de picior pe care mi-o aplicase soarta, deloc blândă cu mine în acel an 1959! Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
halat alb mă întrerupe, ridică vocea: „Să-i spui celui care ți-a spus așa că e un bou” (îmi spusese tata. I-am transmis aprecierea și mama a făcut haz pe socoteala lui). Bolnav, amărât, indispus de complicațiile obținerii acelui nenorocit de certificat medical, din cauza căruia eram azvârlit de colo-colo, ca o minge de ping-pong, și, în general, încă neadaptat noii mele condiții de salahor, sigur că nu arătam prea bine așa cum stăteam acolo, pe un scaun, ca un condamnat, în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bravi. E greu să mai găsești în ziua de azi un om care (ca tot omul pe vremuri) să se mai și teamă. Fricoșii au devenit o raritate. Toată lumea, de la oameni simpli la celebrități, sfidează. În fața unui magazin privatizat, un nenorocit de descărcător, pe jumătate beat și din cap până în picioare murdar cum nu se mai poate, foarte supărat pe condiția sa ingrată, se saltă deodată deasupra ei înjurând în gura mare... guvernul. La teatru, cu ocazia înmânării unor premii, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
desfășoară undeva : la berărie, pe stradă, la o sală de ședințe, la tribunal, chiar când se-ntâmplă să aibă loc în salonul doamnei Esmeralde Piscupesco, tot un fel de anticameră este. E o anticameră a bunei societăți, din care „fugi, nenorocitule !” îi spune cel care pleacă de acolo celui care vine, pentru că, într adevăr, este o piață publică, o mahala unde se ceartă niște mahalagioaice. Și afară de asta, mai este apoi o tehnică extraordinară de a introduce personajele-cheie, în unele cazuri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și pentru bacalaureat. Examenele erau deosebit de exigente iar numărul celor reușiți era mic. De obicei, învățătorii, după o așteptare de 5-6 ani de la absolvirea școlii normale se însurau, în majoritatea cazurilor tot cu o învățătoare, și trăiau cum puteau din nenorocitul de salariu pe care-l primeau și ciuntit și cu întârziere sau mai deloc, așa cum s-a întâmplat în 1932, când după opt luni de neplată s-au dat bonuri de impozit în loc de bani, bonurile de o sută fiind imediat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
intrarea oaspeților mult doriți curentul dintre ferestre și ușă a făcut avioane din hârtiile atât de importante. Ele avioane, notarul cuc și altă pasăre, după cum și-a dat seama și gardistul trimis să-l aducă la oficiali. Ce-ai făcut, nenorocitule, cu hârtiile statului?!, a întrebat pe octavă superioară, pretorul. - Păi, conform ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poarta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul războiului? Locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu, comandantul regimentului nostru, pe cât era de sever, pe atât de bun era la suflet. Dați măi pâine și nenorociților ăștia că mor de foame, fiindcă nu-i minut în care să nu mai rămână câteva pâini. Dați-le ca pomană de la morții noștri”. Soldații și ofițerii se întrebau ce căutăm noi peste Nistru. și mâncam amărâți pâinea pe jumătate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]