2,429 matches
-
vineți, decapitați, despre care pretindeai că sunt portocale. Ți l-am spus și l-am repetat, dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător, nu poți fi atent. Lumea vă crede foarte deștepți, domnule Vancea. De aici, poate, și frustrările, ura. Dar vă lipsește nepăsarea. Nu e semn de mare deșteptăciune, crede-mă. Nu e mare brânză să tot alergi cu limba scoasă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a dovedit că barbariin-au reușit să ne egalizeze, cum voiau. Nu au izbutit să spulbere diferențele, cum promiteau. Dumneata înțelegi, cred... Presupun că înțelegi. Nu mă lamentez de ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lapidară, codificată. Citi încă o dată, sună încă o dată. Coborî, urcă din nou, coborî. Așteptă în fața blocului, urcă iarăși treptele, aprinse chibriturile, citi, reciti. Asta era... liniște, neant. Se mai opri în dreptul magazinului SCAMPOLO. Vru să intre, renunță. Se îndreptă, leneș, nepăsător, spre stația de autobuz. Tovarășe Orest, Conform planului, m-am dus la recepția de la Casa Centrală a Armatei. Mâncare modestă, serviciu grăbit. Mutrele nu m-au încântat, trebuie să spun. Sursa era acolo, într-adevăr, dar nu m-a înviorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o montare mai rar pomenită - cea a lui Cătălin Naum, de pe scena focșeneană, din 1999 - reținem ideea unei Zițe gravide, plînse, care parcă se roagă de cumnat să nu o dea după bagabont...CÎt privește cuplul Veta-Chiriac, nu putem trece nepăsători peste faptul că aici, relația era aceea de... mamă/copil (« mama » era Paula Grosu). De reținut că acum apare pe scenă (pentru prima oară ?) și meșterul Dincă binagiul, cel care a produs Încurcătura... În același an, tînăra Daniela Peleanu, « sparge
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cinematograf, unde-și țineau săptămânala șediță de lucru. Cel mai elocvent semn de dispreț era țopăitul în fața lui, ca și cum se fereau să nu calce în vreun rahat de câine. Uneori și scuipau după ce trecea și se ducea cu mersul lui nepăsător. Puțin îi păsa lui Burtăncureanu de disprețul lor. După cum nu-i păsa nici de amenințările fotografului Vasilică Urdinare. Acesta deschisese un studiou de înregistrări video după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mea. Dacă-ți spun că chiar Goncea m-a ajutat să plec? Că am plecat trimis de ei, pentru niște... În fine, totul a fost o cacialma pusă la cale de ei, prin Băcănel-Obănceanu! Îl privi nedumerită. Ridică din umeri, nepăsătoare. - Goncea, se pomeni ea râzând, e mare general acum. E în pensie, dar e cel mai tare. Fără el nu mișcă nimic p-aici. Pune deputați și senatori, a pus prefectul... Să-l vezi cum arată! L-au sărbătorit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și desperați. {EminescuOpI 63} O! luptă-te-nvălită în pletele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de-nmormîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochiu de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt, Și noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pământ. {EminescuOpI 193} ȘI DACĂ... Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l! Du-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Teodor? Care urmăreau cocoțați pe gard femeile din priviri. Comentau și râdeau și aici sonorul nu reda nimic. Nu se auzea decât bâzâitul videoproiectorului. Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că sunt frivole, gesticulând sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
curios și lăsând-o apoi jos, pentru cei mici și pentru cei mari. Soliteraj, unde să ducem astea? se auzi o altă voce gravă din întunericul camionului. Duceți-le în școală, urmând culoarul din fața camionului. Vă descurcați voi, zise el nepăsător în timp ce aprindea lumina în interiorul remorcii imense. Dar așteptați să tragă Ilici mai încolo, departe de ochii iscoditori! Camionul imens își făcuse loc cu precauție printre pereții colegiului și ajunse, vreo două minute mai târziu, mai aproape de intrarea în clădire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gata în orice moment să le ducă din nou la ochi. Ține-o, dacă vrea să stea! zise în dispreț Ministrul. Eu, fată, nu te mai recunosc ca fiică a mea, scuipă el înspre fosta sa moștenitoare. Și se îndreptă nepăsător spre ieșire. S-a adresat Anei, dar ea nu fusese prea afectată de știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
niciodată. Copiii au dreptul la iubire, 1a învățătură și la o viață frumoasă alături de familie și de prieteni. Mamelor, să nu vă părăsiți niciodată copiii, că altfel veți regreta o viață întreagă! LUMEA ANIMALELOR Iepurașul vine de la școală. Țupa-Țup fluieră nepăsător. El trece prin pădure. Privește în jur uimit de frumusețea locului. Copacii, mângâiați de căldura soarelui își întind crengile obosite și grele de atâtea frunze. Printre ramurile lor adăpostesc păsări care încântă cu trilurile întreaga natură. Văzând frumusețea păsărilor colorate
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
colorate, gingașe, care zburau cu atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când pentru o clipă, de parcă fâșiile mătăsoase de lumină care au intrat În Încăpere, Îi provoacă durere. ,, Când am cunoscut-o pe Ema, aveam 23 de ani, și eram un student foarte bun. Noapte de noapte stăteam aplecat asupra cărților, nepăsător la distracțiile celor de vârsta mea. Singura plăcere Înafara studiului, era Înotul pe care-l practicam Într-un bazin al unei școli sportive, unde mă duceam destul de rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și comentau diferența de vârstă dintre noi Ădupă cum ți-ai dat seama, Ema era cu 15 ani mai mare ca mineă, cu un fel de batjocură, deși admiteau că este o femeie pe lângă care nici un bărbat nu poate trece nepăsător, și că suntem o pereche reușită. Nu dădeam importanță acestor bârfe, nu mă interesau, ba, chiar le disprețuiam. Până Într-o zi când.... Kawabata mărește ochii lui asiatici, privindu-l fix pe Antoniu. Ar vrea să-l Întrebe ceva, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mă ajute să nu termin cartea, dacă, scriind-o, îmi pierd sufletul. A fost un alt vis, poate ultimul vis. Poate pierderea dorinței de viață este un răspuns. Am obosit. Au pierit visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dorește să rămână cu sexul nefolosit”. Visa la un bărbat de rezervă,în caz de divorț. Căsnicia sa era pe muchie de cuțit. Mai târziu mi-a spus ca soțul ei o considera frigidă.Unii spuneau despre ea că este nepăsătoare în amor.Ii plăcea să se joace. Mi-am spus că e bine să verific aceste afirmații răutăcioase.Imi rezervasem dreptul la opinie pentru final. Am invitat-o la o partidă de tenis de câmp. A acceptat.Jocul s-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]