4,818 matches
-
se întâmplă spre propria lui satisfacție. Dacă cineva ar interpreta greșit respectul care i se acordă ca persoană oficială, confundându-l cu vreun sentiment ce s-ar datora propriei sale personalități sau talentelor sale, ar ajunge într-o situație foarte neplăcută. Ar lua-o razna. Ar ajunge să decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de întorsătura pe care a luat-o după-amiaza. Cel puțin acum, după ce a sosit grila Lamprey și calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
purtau semnele evidente ale mâncatului din picioare. Nici treaz, figura lui n-ar inspira prea multă încredere. Era puhav, cu ochii mici, nasul porcin înotând deasupra feței, precum găluștele într-o supă prea grasă. Beat, capul lui avea o mobilitate neplăcută sub bretonul drept, de păr castaniu. Părea piftios. Instabil. Oricum ar fi, are bani. O dovedește, scoțându-i din buzunar și fluturându-i. — Așadar, amice, mormăie el, o să ne distrăm. O mare finală. Dar unde este bovina aia blestemată? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
impresionate de acest ton familiar. Pretty Bobby e atât de agreabil încât și europeanul îl consideră unul de-al lui. Ia o înghițitură mică, de formă, simțind cum lichidul îi alunecă pe gât. Îi vine în minte un gând cam neplăcut. Nu cumva asta este, nu? — O, nu, râde Bridgeman. Old Malt Tisky? Nu, n-a mai fost produs de mulți ani. Asta este rețeta mea. Bobby nu e prea sigur. Oricum, Bridgeman se simte foarte bine. De parcă nici nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi avut foarte puțin de elogiat la Bridgeman junior. Un individ dizgrațios, brutal și necioplit, cu ceea ce s-ar fi putut numi un aer de irlandez. Faptul că era deja beat (la ora unsprezece dimineața) se adaugă la această impresie neplăcută, negativă. Cine ar fi crezut că dintr-o astfel de brută ar putea să răsară un chip atât de delicat, ca acesta? Spavin nu-și mai amintește dacă a cunoscut-o vreodată pe biata femeie, mama băiatului. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A fost o afacere neplăcută, scrie el. Poate că nu trebuia s-o fi trimis în acel loc. Acesta este modul englezesc de a acționa; drept, progresiv, rostogolindu-se înainte peste rotițele tradiției și bunelor maniere. Urmează indicațiile și vei pluti la nesfârșit, binecuvântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
blond și rochiei albe de bumbac, care se întinde se destinde, se întinde, se destinde. Se gândește s-o caute. Sunt doar câteva colegii de fete și nu i-ar lua prea mult, dar ideea în sine îi aduce amintiri neplăcute, de pe vremea când aștepta în umbră, ascuns după tufișuri. Își amintește că Oxfordul este un loc destul de mic, că o va întâlni din nou cu siguranță. Mai curând sau mai târziu. Se întâmplă curând, în ultima noapte a reprezentației cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în păr. Daou privește înapoi la albi și simte primejdia. În jurul lor, oamenii lui vorbesc în șoaptă, făcând pariuri în privința nou-veniților. Cineva trebuie să păstreze tradiția. Trebuie făcute unele lucruri, chiar dacă sunt neplăcute. Face semne către cel care păstrează istoria tribului și acesta înaintează un pas, începând să cânte despre ascendența șefului lor, enumerând starea socială a tatălui acestuia decedat, averea, numărul de copii și cele mai profitabile tranzacții pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o față veselă, dar face în schimb una posomorâtă. Majestatea Sa se așază încetișor pe marginea patului și îmi face semn cu mâna să vin lângă el. Mă supun. Sunetele care vin din yoo-hoo-loos de afară sunt puternice, dar nu neplăcute. Lumina lunii aruncă pe podea umbra unei magnolii. Mă simt ciudat de liniștită. — Ce zici de o simplă conversație? mă întreabă el. Nu mă simt în stare să răspund, așa că păstrez tăcerea. — Nu mai ai nimic de spus? — Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un număr incredibil de stiluri: coadă de gâscă, pasărea înclinată, șarpele încolăcit, vița cățărătoare. Când peria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înaintînd din spate de unde se retrăseseră părinții și o mână brutală mi se înfipse în umăr. ― Răspunde, mă, prezent! Marine! A! Da, eu eram ăla! Cum de uitasem? Omul care făcea apelul ridică fruntea din hârtii și îmi spuse ceva neplăcut. Refuzai să înțeleg ce anume, găsind în sinea mea, cum aveam să fac totdeauna gata pregătită nepăsarea și justificarea ei: am știut eu de ce nu mi-am înțeles numele. Iar pe ăla... și n-o să-i dau eu lui explicații
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nu m-a auzit bine (răsfoia catalogul), mă înecam de furie că mă făcuse urât și credeam bineînțeles că îi dădusem un răspuns ucigător. Ar fi trebuit să-i spun, ca să exprim exact ceea ce simțeam, că mi-e atât de neplăcută vederea lui încît aș fi în stare să rămân repetent de atâtea ori până s-ar căra el din școala noastră. Pe trimestrul trei am început însă să învăț. Groaza de corigentă era mai mare decât repulsia față de antipaticul profesor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând, supraveghindu-și vasalii și pe bucătari. Acum, mai că nu-i venea să-și creadă urechilor. Alergă surprins și se prosternă la picioarele seniorului, explicând că mirosul neplăcut nu era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. — Nu-mi veni cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi nu i se supune Seniorului Nuobo, ar putea fi acuzat de neloialitate și de uitarea numeroaselor favoruri cu care l-a învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească asemenea speranțe optimiste? — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neliniștiseră; și se temea că, dacă, întâmplător, începeau vântul și ploaia, tabăra lui Nobuo putea spune că voia să amâne momentul sau să schimbe locul, astfel putând fi suspectat de clanul Tokugawa. Hideyoshi se dusese la culcare preocupat de complicațiile neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în dimineața aceea, norii se risipiseră și cerul era mai albastru ca de obicei pentru acea perioadă a anului. Hideyoshi îl luă ca pe un semn de bun augur și, urându-și sieși succes, încălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o vizită la Castelul Kuwana și, după ce discută cu Nobuo mai multe, îl întrebă: Cum v-ați simțit în ultima vreme? — Am o sănătate de fier! Și sunt sigur că aceasta se datorează faptului că nu mă încearcă nici un gând neplăcut și că am cugetul complet împăcat. Nobuo afișă un râs vesel și strălucitor, iar Hideyoshi încuviință din cap de câteva ori, ca și cum ar fi ținut un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo veni la Okazaki în ziua a paisprezecea, spre sfârșitul anului, și rămase până în cea de-a douăzeci și cincea. Ieyasu nu spuse nimic neplăcut. Timp de zece zile, îl întreținu pe acel om binevoitor al cărui viitor era atât de evident, apoi îl trimise înapoi acasă. Anul al unsprezecelea al lui Tensho se apropia de sfârșit. Despre acel an care trecuse, oamenii aveau păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foc... De-ar fi trecut numai ei, dar obișnuiesc să poarte după dânșii tot soiul de odrasle boierești care de care mai nelegiuiți... La auzul acestor cuvinte, am plecat capul simțindu-mă vinovat pentru că i-am răscolit bătrânului - poate - amintiri neplăcute. El a băgat de seamă și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace, fiule. Nu mă supăr eu dintr-atâta. Ia mai bine să ne amintim că pentru apa ceea ce curge la haznaua domnească și la feredee
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
foame, pentru că au scăzut salariile și au crescut prețurile? Nu ai serviciu și nici credite la bancă? Nu-ți face griji! Măcar ai ales răul cel mai mic. Emil Boc, răul cel mai mic de la 1989 încoace. În cazul manifestărilor neplăcute, se recomandă sfatul medicului sau farmacistului". Și probabil că dacă vrem să cerem sfatul medicului, va trebui să-l căutăm, prin cele țări europene, unde medicii au migrat pe rând precum păsările călătoare. Dinspre farmaciști nu e vreo problemă, când
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
l-am tratat, a meritat-o! Larisa Își dădu ochii peste cap, ca și când ceea ce spusesem nu avea absolut niciun sens. M-am uitat după Maria, care se Învârtea aiurea În raionul cu accesorii. Trebuia să plecăm de acolo Înainte ca neplăcuta mea conversație cu blonda anorexică să ia amploare. ― Larisa, eu și Maria trebuie să ajungem undeva, am spus. Mă bucur că te-am văzut. ― În regulă, spuse ea, deși realizasem că probabil nici nu știa cine e Maria. Pa. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se Întâmple niciodată. Victor oftă. O mică parte din mine se gândea că era posibil ca el să regrete cu adevărat toată Întâmplarea cu Eliza. Expresia feței Îmi rămase Însă impasibilă. ― Uite, Alisia. Știu că s-au Întâmplat multe lucruri neplăcute Între noi. Dar trebuie să știi că eu Încă țin la tine. Aș vrea să fim măcar prieteni. I-am evitat privirea. Nu-mi venea să cred că Îmi cerea așa ceva. ― Aproape m-ai omorât, am spus eu. Îți amintești
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
până să-mi dau seama, fiindcă dormeam - ei, dormeam sau eram inconștientă, în funcție de ce versiune a poveștii alegi - Brigit a sunat la Salvare, iar eu am ajuns la spitalul Mount Solomon unde mi s-au făcut spălături stomacale. Chestie extrem de neplăcută. Dar au urmat altele și mai nasoale. Era clar că Brigit se transformase într-una din fascistele alea care se abțin de la orice. Alea care, dacă te speli pe cap cu șampon Linco pe bază de bere mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa nu arătam extraordinar. în timp ce încercam să mă conving că o masă mustind de grăsime n-o să facă ravagii prea mari și că de a doua zi aveam să mănânc numai ce trebuia, mi-a ajuns la urechi un zgomot neplăcut care venea din stânga mea. John Joe mânca! Se auzea foarte tare. De fapt, se auzea din ce în ce mai tare. Cum de nimeni altcineva nu părea să-l audă? M-am străduit să-l ignor, dar n-am reușit. Urechile mi se transformaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am turnat trei pastile în palmă, după care m-am răzgândit și am mai adăugat două. Ce chin! îl uram pe Luke fiindcă mă sunase, fiindcă mă obligase să trec prin asta. De ce viața mea era o înșiruire de evenimente neplăcute? Eram oare blestemată? 17tc "17" Am fost trezită, în mijlocul unui vis minunat, de o femeie ciudată care-mi băga în ochi lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de îngrozitor mă simțeam. — Mi-e somn, am mai spus după câtva timp. —E din cauza șocului, mi-a repetat Celine. Am dat din nou din cap cu satisfacție. îmi dăduse răspunsul corect. Corpul tău încearcă să facă față unei experiențe neplăcute, a continuat ea. în mod normal, ca să depășești durerea, ai fi recurs la droguri. îmi pare rău, m-am gândit eu, pentru chestia asta va trebui să-ți scad din puncte. Dar n-am reacționat fiindcă m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]