3,370 matches
-
departe... sînt ceea ce lumea numește creatura? — Unii dintre noi o numim așa. Consiliul e finanțat de ea. Și institutul. îi place să se numească fundația. Sînt sătul de numele astea mari și vagi în spatele cărora se ascunde puterea, zise Lanark nerăbdător. Așa că alegeți să nu vă gîndiți la ele, spuse Grant, aprobînd amabil. Tipic pentru intelectuali. Institutul v-a cumpărat și vîndut de atîtea ori, că vă e rușine să le spuneți stăpînilor pe nume. — Eu nu am stăpîni. Detest institutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
promite de atîta vreme, Unthank va face parte, de fapt, din zona intercalendaristică. în prezent, orașul trăiește în virtutea rutinei. Nu sînt reguli, planuri, ci doar rutine. Nu se poate guverna cu un metru elastic, nu-i așa? Lanark scutură capul nerăbdător și zise: — Am familie de hrănit. Ce-mi puteți oferi? — Credit. Membri personalului nostru primesc un card de credit Quantum. E mai util decît banii. Mi-aș putea permite să închiriez o casă confortabilă pentru trei persoane? — Foarte ușor. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
concurs pentru cîini ciobănești, o întrecere între interpreți la fluier, un dineu cu discursuri, un spectacol al Companiei de Operă din Erse cu opera lui Purser, întîmplările nefericite ale lui Elphin, un foc de artificii și o petrecere. Lanark întoarse nerăbdător pagina și găsi ceva mai puțin frivol. ZIUA A DOUA ORA 8.50. Micul dejun. Lobby. ORA 10. Dezbatere cu tema educația în lume. Prezidează lordul Monboddo Discursul de deschidere: „De la logos în haos“. Delegatul din Erse și sociosofistul Odin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mărșăluiesc, dar e o metaforă. De fapt, sînt perfect nemișcate. Sînt lipsite de viață. Cum pot ele oare reproduce mișcarea, zgomotele bătăliei de la Borodino, balena albă care izbește vaporul, îngerii căzuți fulgerător în lacul în flăcări? — Citindu-le, spuse Lanark nerăbdător. — Exact. Supraviețuirea ta ca personaj și a mea ca autor depind de felul în care noi doi reușim să seducem o suflet aducîndu-l în lumea tipărită și reținîndu-l aici suficient de mult ca să putem fura energia imaginativă care ne dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
psihiatrul lipsește de numai două minute. ― Patru minute ― zise Gosseyn. Se simțea cuprins de neliniște. Dacă exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător. Întrebările îi stăteau pe limbă. ― Altul dintre motivele care mă fac să spun adevărul ― se bâlbâi Prescott ― este cel că am încetat să mai cred că cineva chiar și un supraom, ar mai putea influența în vreun fel operațiunile planetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa dormitorului, pe care o trase după ea. Gosseyn nu încercă să se grăbească. Nu se amuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
parcă îi legau limba. Dacă Enro ghicea despre ce planetă era vorba, cu siguranță va intra în acțiune. O simplă bănuială era de ajuns. Deocamdată, Venus reprezenta un simplu incident pentru dictator. Deocamdată, Venusienii erau în siguranță. Se auzi glasul nerăbdător al lui Madrisol. - Vă rog să ajungeți la subiect, Încă o dată, Gosseyn își trecu prin minte frazele pregătite și se lansă. Îi aminti lui Madrisol de Gilbert Gosseyn și de cererea formulată cu câteva săptămâni în urmă. Încheie: - Ați făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
psihiatrul lipsește de numai două minute. ― Patru minute ― zise Gosseyn. Se simțea cuprins de neliniște. Dacă exista vreun punct slab care să cedeze în mintea lui Prescott, apoi asta trebuia să se producă cât mai repede. Se aplecă spre el nerăbdător. Întrebările îi stăteau pe limbă. ― Altul dintre motivele care mă fac să spun adevărul ― se bâlbâi Prescott ― este cel că am încetat să mai cred că cineva chiar și un supraom, ar mai putea influența în vreun fel operațiunile planetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări cu mâinile mele nerăbdătoare, am izbutit. A apărut o flacără și, înclinând ușor candela am reușit s-o aprind, deși mi-am ars degetele. Dar n-am simțit arsura, era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nesimțite. Se mai întoarse o dată, dând să mai pună o întrebare, dar pe scaunul părăsit de el tocmai se așeza un bătrân. Fara se grăbi de-a lungul unui coridor larg, tulburat de sunetele ciudate ce izbucneau de peste tot. Deschise nerăbdător ușa, și zgomotul îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sălii. "Camera numelor", se gândi Fara, cu oarecare spaimă, lăsându-se moale pe un scaun. Deci numele pe care-l căuta el avea să apară pe coloana C. Parcă se afla la o partidă de pocher cu miză nelimitată, așteptând nerăbdător să se ivească de undeva cărțile cele mai prețioase. Parcă ar fi jucat la o bursă mondială într-un moment de criză, de prăbușire a valorilor. Era un adevărat chin pentru nervii săi, era uluitor, istovitor, fascinant, teribil. Noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mai multe ori, mi-a dat impresia că povestește lucruri care i se întâmplaseră cu foarte multă vreme mai înainte. În dimineața de după căsătorie s-a sculat devreme și mi-a spus că are multe lucruri de făcut. Întrucât eram nerăbdătoare să-l chem pe domnul Hedrock, l-am lăsat să plece fără nici un fel de obiecție. Raportul ulterior al unui alt agent al Arsenalelor, în sensul că un avion particular foarte luxos l-a cules din preajma apartamentului meu, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
voi reveni pe scurt la o altă secțiune a acestei chestiuni complicate, dar, în fond, simplă. Hedrock făcu o pauză. În camera aceasta erau multe minți agere. Pe el îl interesa să citească pe fața tuturora o expresie de așteptare nerăbdătoare. Acum când el, personal, cunoștea adevărul, i se părea de-a dreptul ciudat că ei n-au sesizat încă realitatea. - Domnilor, Departamentul de coordonare a descoperit, acum câteva luni, că în satul Glay exista un uriaș calidetic. Cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației îi spunea, după ce se cunoșteau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși că o eviți. E nerăbdătoare să-ți ofere o ceașcă de ceai... Azimioară se holbă câteva clipe și dădu din mână edificat: ― Își bate joc de noi! * Raul Ionescu îl măsură lung. Era un bărbat înalt, cu privirea întunecată. Farurile unei mașini îi prinseră câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe ai mei. ― O poveste fantastică! Aveți idee care poate fi miza? ― Habar n-am. Tot ce știu e că vor să-i scot peste graniță. ― Am înțeles... Deși realmente nu văd cum. Nu este avionul dumneavoastră. Tânărul îl întrerupse nerăbdător. Avea expresia rătăcită. ― S-au gândit ei la toate. Singura mea obligație e să aranjez astfel lucrurile încît să fiu mâine dimineață de serviciu. Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mișcă privirea spre Dascălu. Întrebă în doi peri: ― Tu ce spui? ― Mi-e egal. Scarlat rămase un timp pe gânduri. Se uitau toți la el. Bătrânii livizi, prea storși ca să mai reacționeze, Dascălu amuzat, indiferent în fond și iresponsabil, inginerul nerăbdător, numai nervi, încordat la maxim. Șopti într-un târziu. ― Bine, o ștergem. * ― De ce ocolești? întrebă Cristescu. Șoferul arătă spre dreapta o pancartă așezată în mijlocul străzii. ― Bagă gaze și tot bulevardul e desfundat. Azimioară remarcă filozofic: ― Nu mai contează câteva minute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o relatare detaliată. Ceilalți doi, sufocați, zdrobiți de senzațional își făcură cumpărăturile în goană nerăbdători să ajungă acasă unde aveau să prezinte o dare de seamă, în stil propriu, a evenimentelor. De aceea, când Șerbănică îl auzi pe maior că nu-l va reține mai mult de cinci minute se simți dezamăgit. Cristescu se opri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de fapt la altceva. E cel mai bun calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie: ― A mai crăpat unul! Și ciocăni cu unghia încovoiată în ziar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
piept și tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul acela, l-am așteptat mai mult ca oricând pe unchiul Alecu. Cred că niciodată nu l-am așteptat atât de nerăbdător, de pătimaș, aș zice. Mama ne părăsise... De-atunci m-am obișnuit să nu mi se împlinească o dorință mare, foarte mare. Mi-a fost chiar teamă să mai doresc... Matei îl privi impresionat. ― Ești un om straniu. ― Copilării, rosti
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel, ați sosit azi-dimineață? ― Exact. Își privi ceasul: Acum două ore. ― Presupun că abia ați avut timp să vă lăsați bagajele la hotel. ― Nu ascund că eram nerăbdător s-o văd pe doamna Lupu. ― E avertizată despre vizita dumneavoastră? Olandezul ezită o fracțiune de secundă. ― Da, am vorbit la telefon. ― Cînd? ― Acum patru zile. M-a chemat ea. ― Vreun motiv special? ― Nu. Comunicăm foarte des. În realitate, îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întoarse și porni către ușă. Dar se opri. Se opri întrucît dacă pleca acum unde se putea duce? Așa că, încet își îndreptă spinarea și privi din nou camera. Poate că n-o cercetase destul de amănunțit. Poate că în graba lui nerăbdătoare trecuse cu vederea tocmai ce era mai evident. AȘADAR, AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ȘI SĂ DESCOPERE. LA ÎNCEPUT NU ERA NIMIC. PLIMBÎNDU-ȘI PRIVIREA DE LA FEREASTRA DIN SPATELE BIROULUI ȘI PÎNĂ LA UȘĂ RESPINSE PE RÎND FIECARE OBIECT: BIROUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
propulsiei. ― Ce s-a întîmplat? îl trezi din meditație glasul acela aspru. Ce mai aștepți? Ușa e deschisă. DECI OMUL ERA DEJA BĂNUITOR. DAR ȘI NELINIȘTIT, JUDECÎND DUPĂ VOCE. ACEST OM, CINE O FI FOST, ERA FĂRĂ DOAR ȘI POATE NERĂBDĂTOR SĂ AIBĂ LA BORD UN INGINER ATOMIST. ASTA ÎN MOD SUBTIL ÎL FĂCEA SĂ CADĂ ÎN PALMA LUI HEDROCK. ACESTA AVU DECI POSIBILITATEA SĂ SPUNĂ SINCER: \ AM DESCOPERIT CĂ E VORBA DE O NAVĂ COSMICĂ. NU VREAU SĂ PLEC DE PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]