3,664 matches
-
putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie să audă pași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta încuviințare decât din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să îi dai bătrânului tău tată fără minte o șansă să își ispășească păcatele.“ Am continuat pe același ton încă vreo câteva paragrafe, încheind epistola cu vestea bună a apariției magice în Brooklyn a vărului ei Tom, care aștepta cu nerăbdare să o revadă și să îl cunoască pe Terrence (soțul ei, născut în Anglia, care preda biologia la Rutgers). Poate am putea cina cu toții într-o seară în oraș. Cândva curând, speram. În zilele sau săptămânile următoare, oricând era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eschivă. Eu nu cred în reincarnare, dar, dacă aș crede, aș putea să jur că, într-o viață anterioară, a fost negustor de covoare marocan. Miercuri era ziua liberă a Marinei. Fără Tom să-mi țină tovărășie, așteptam cu mare nerăbdare să o văd joi, dar, când am intrat la Cosmic Diner la ora unu, n-am găsit-o acolo. Am vorbit cu Dimitrios, patronul restaurantului, iar el mi-a explicat că sunase dimineață ca să spună că nu se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai departe firul poveștilor până dimineață. Rachel era mai cu seamă nerăbdătoare să o cunoască pe Lucy, astfel că am aranjat să ne facă o vizită acasă duminica următoare - cu sau fără soțul ei, cum prefera. De asemenea, aștepta cu nerăbdare să îl vadă pe Tom, mi-a spus, după care mi-a pus întrebarea de șaizeci și patru de mii de dolari: — Și Honey? Crezi că iese ceva? — Mă îndoiesc, i-am răspuns. Tom i-a lăsat tatălui ei numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu altcineva decât fratele ei, dar trebuie să spun că mă amuz. Da, e chiar Adam Kirrane, continui eu, și Adam întinde mâna. Și ea e... ăă... Elaine. Nu-i spun de ce sunt cu el, dar știu că moare de nerăbdare să întrebe. Cred că o roade. Pe de altă parte, probabil că ei nu i-ar plăcea s-o întreb cine e „prietenul“ ei din colț. Sunt o mare fană a serialului tău, izbucnește Elaine și mai că strivește mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
copilul ei ar vrea altceva, dar ea clatină din cap hotărâtă. Nu e de mirare că puștiul e așa de răsfățat. Trebuie să mă duc până la clasa întâi să văd dacă Snakely are jeleuri în căruciorul ei. Nu aștept cu nerăbdare momentul. Pe când mă îndrept spre clasa întâi, aproape că îmi rup gâtul împiedicându-mă de pantofii unui bărbat. De ce nu rămân oamenii încălțați în timpul zborului? Și dacă nu suportă să stea cu pantofii în picioare, de ce nu și-i bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
scriind la el. Cred că trebuie să aștept să mă lovească inspirația și cu siguranță asta n-o să se întâmple acum. A rămas să mă întâlnesc cu Debbie, să bem ceva mai târziu. Nu pot să spun că mor de nerăbdare. Credeți că ar trebui să-i spun despre Donald? Adică, voi ce-ați face dacă ați fi în locul meu? E o decizie grea și aș fi vrut să nu fiu în situația asta. Până la urmă, nu vreau să aduc vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
proaste, dar dacă se presupune că sunt o prietenă bună, trebuie să-i spun direct, nu? Celălalt lucru pe care îl am de făcut este să-i spun lui Tim că relația noastră nu merge. Nici asta nu aștept cu nerăbdare. Nu vreau să-l fac să sufere, dar trebuie s-o fac. Totuși, sunt sigură că o să mă uite destul de repede. Sper să aibă puterea să meargă mai departe. Debbie arată de milioane. Mă întâlnesc cu ea la Cock Tavern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în Swords, să beau ceva cu niște băieți, îi spun, crezând că asta mă face să par destul de interesantă. Vreau doar să știe că nu am stat toată seara în casă așteptând să mă sune și rozându-mi unghiile de nerăbdare. —Ce băieți? A, doar niște piloți, zic relaxată. Am înțeles. Pare enervat. Foarte bine. Probabil crede că toți piloții arată ca niște zei greci și sunt foarte interesanți. Și nu o să mă deranjez să-l corectez. Lasă-l să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar pomul de Crăciun e aranjat și dă o senzație ciudată. De fapt, nu aștept cu nerăbdare Crăciunul anul ăsta pentru că, din nou, nu am organizat nimic. În fiecare an jur că o să fiu unul din oamenii ăia care își fac cumpărăturile de Crăciun la reducerile din ianuarie. Dar în fiecare ianuarie gândul de a mă duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pot avea o slujbă într-un birou. Apoi de-abia așteptam să plec de-acolo și să lucrez la o companie aeriană, ca să pot vedea lumea. Acum de-abia aștept să-mi termin scenariul. Dar niciodată nu am așteptat cu nerăbdare să cunosc un bărbat sau să mă așez la casa mea. Nu până acum, cel puțin. Întâlnirea cu Adam a fost cu siguranță unul dintre momentele de glorie ale acestui an. Desigur că, dacă mi-ar fi acceptat scenariul, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ăsta da șoc. Sunt chiar uimită. În cele din urmă se întoarce și se uită fix la mine. Fețele noastre sunt foarte aproape și o clipă sunt convinsă că o să încerce să mă sărute. Sunt plină de panică și de nerăbdare. Ce-o să fac? Dar apoi Mike nu încearcă nimic și aproape îmi pare rău. Stăm în liniște. Respir greu. Chiar am nevoie să asimilez toate astea. Mintea mi-e foarte confuză. De ce sunt aici și de când exact sunt atrasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcându-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acum. — Aha. Îmi netezesc părul, Încercând să-mi iau un aer cât mai demn, să arat ca o adevărată femeie de afaceri. Bine. Aha. Păi și... despre ce... ce anume... — Vreau să te rog ceva. Spuneți ! zic abia stăpânindu-mi nerăbdarea. Orice ! Adică, vreau să zic... despre ce anume e vorba ? — Din mai multe motive, spune Jack Harper Încet, aș prefera ca nimeni să nu afle că am fost În Scoția săptămâna trecută. Îmi Întâlnește privirea. Așa că ți-aș fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — Sunt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zâmbet chinuit, Încercând să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai, că nu durează mult ! Terminăm imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe un picior pe celălalt. — Dar, Emma, sunt... niște cifre foarte importante. Trebuie neapărat... să le vezi... — Emma. La auzul glasului lui Jack Harper, tresar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. Se apleacă spre mine confidențial. Poate c-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se scadă din salariu sau așa ceva. Tocmai mă Întreb dacă n-om putea oare să ne furișăm pe scara de incendiu, când Nick iese din biroul lui Paul, zicând ceva despre marja de profit. Ridic imediat capul, cuprinsă de o nerăbdare subită. De la ședința de ieri tot Încerc să-mi aduc curajul să-i zic ceva. — Hei, Nick, zic când trece pe lângă biroul meu. Batonul de ciocolată Panther e produsul de care te ocupi tu, nu ? — Mă rog, produs e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mâna În buzunar. — Emma, uite biletele pentru festivalul de jazz, spune, cu glasul spart de emoție. Poți să le iei tu. — Poftim ? Le privesc Îngrozită. Nu ! Connor, ia-le tu ! Sunt ale tale ! — Nu, ia-le tu. Știu cu ce nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
autobuzul care mă duce acasă, pe traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar, întâlnirea norocoasă care nu se întâmplă de ani de zile. Pe lângă mine treceau în fiecare zi oameni atrăgători, dar inabordabili, potențându-mi nerăbdarea de a mă refugia la crâșmă, topos-ul meu de pe Sfânta Vineri, pe care în visurile mele îl transformasem în cafenea literară. Scrâșnetul vechii râșnițe de cafea sau mirosul tare de cafea turcească probabil sunt doar pentru mine un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dacă nu le am, hainele astea nu mai merg, și nici astealalte... și totul se duce de râpă. Pot să nici nu mă mai duc. Suze tace o clipă, uitându‑se pe planul meu, în timp ce eu îmi mușc buza de nerăbdare și îmi țin degetele încrucișate la spate. Știu că situația vi se poate părea cam neobișnuită. Știu că majoritatea oamenilor nu trebuie să obțină aprobare de la colegul de apartament ca să‑și cumpere sau nu ceva. Ideea este că, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am început să propun să plecăm doar în weekend, și asta a fost de ajuns! Pe neașteptate, Luke mi‑a spus să nu‑mi fac planuri în weekendul ăsta. El s‑a ocupat de hotel și de tot. Mor de nerăbdare. N‑o să facem absolut nimic, doar o să ne relaxăm și o să ne odihnim - și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Câteodată îmi mai trimite e‑mailuri, dar nu sunt din acelea relaxate, de dragul conversației, ci, mai degrabă... Ei bine, ca să zic așa, când l‑am primit pe primul, am cam rămas blocată. (Dar acum am ajuns să le aștep cu nerăbdare, chiar și așa.) — A zis că o să vină el să te ia de la studio, mâine la douășpe. Și că a trebuit să‑și bage Mercedesul în service, așa că o să plecați cu MGF‑ul. — Serios? zic. E super! — Știu, spune Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ajungă - sau e cumva posibil să se fi pierdut la poștă? Îmi poți, te rog, trimite un alt exemplar? În privința fotografiei cu autoarea, poți să porți orice dorești. Sună foarte bine și bluza Agnès B și cerceii descriși. Aștept cu nerăbdare să văd manuscrisul - și permite‑mi, încă o dată, să‑ți spun cât suntem de încântați de faptul că scrii pentru editura noastră. Cu cele mai bune urări, Pippa Brady, Redactor‑șef EDITURA PARADIGM: TE AJUTĂM SĂ TE AJUȚI SINGUR URMEAZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zis, spune Luke. Restul timpului o să fim doar noi doi. — Și cât o să dureze întâlnirea asta? exclam. Nu‑mi spune! Toată ziua. Pur și simplu nu‑mi vine să cred. După ce am așteptat tot timpul ăsta, după atâta agitație și nerăbdare, după ce m‑am chinuit atâta să împachetez... — Becky, n‑o să fie chiar așa de rău... — Dar mi‑ai promis că o să‑ți iei liber! Ai zis că o să avem o mini vacanță romantică. — O să avem o vacanță romantică. — Da, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pantofii cei noi Karen Millen și mă uitam la eticheta cu prețul... și ăsta e numărul pe care l‑am folosit! — Cât au costat? zice Suze, ambalată. — Au fost...120, cu reducere...84,99! — Hai, tastează‑l! 8499! Apăs cu nerăbdare 8499 și, spre marea mea uimire, vocea spune „Vă mulțumim! Aveți legătura cu Corporația Bancară Endwich. Endwich - pentru că ne pasă. Pentru reglarea datoriilor, apăsați tasta 1. Pentru întârzieri la plata ipotecii, apăsați tasta 2. Pentru depășiri de cont și penalizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]