163,568 matches
-
nu este de a alcătui și sistematiza învățătura dogmatică despre Întrupare, ci de a vorbi „la cererea ucenicilor, dintr-o nevoie sau osteneală a dragostei duhovnicești care se vedea tare dorită, dintr-o biruire de sine a smereniei lor, la nevoia fiilor de a li se spune cele ce de-a dreptul nu se pot spune. Sunt frânturi din pâinea inimii, gesturi și fapte în duh, gânduri de viață, mărturisite pentru o anume clipă și împrejurare și parcă sortite să fie
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
tot scriem... Așa și atunci l-am cunoscut pe poetul George Filip din Montreal, care de fapt este românul născut la Tuzla, În România. Ne-am Împrietenit repede. Crâmpeie emoționante din zbuciumata sa viață mi-a povestit ori de câte ori a simțit nevoia. Le citeam cu mare atenție și toate sunt pentru mine lecții adevărate de viață pe care nu le voi uita niciodată. Mi-a urmărit de-atunci evoluția mea În ale poeziei pas cu pas și m-a Îndrumat, m-a
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
dat limba În care scriu, ideile pe care le vehiculez și principiile morale de bine colectiv În care cred, spunea deunăzi maestrul Artur Silveștri. De ieri, de când am aflat ca mentorul condeiului meu a plecat din asta lume, am simțit nevoia să mă retrag. Sufletul mi se Îngreunase cu mâhnire și cu infinite regrete că nu făcusem mai mult pentru cel ce nu mă dezamăgise nici măcar o clipă. Știam că suferea de o boală neiertătoare, dar sperăm că drumul său nu
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
copac. Își tot lărgise proiectul, se tot cățărase; o viață nu-i ajunsese pentru a delimita un anume perimetru controlabil și acum gâfâia agresat, fără vizibilitate, într-un punct al creației sale, într-un buboi pleznind de clorofilă. Avea urgentă nevoie de teren viran. Îl dau jos cu grijă, îl pun în fața conacului meu, îi dau perspectivă. J'attends qu'il secoue ses puces." Hoditz - Albert Josef conte de Hoditz, senior silezian, l'un des hommes les plus singuliers du XVIII-čme
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
groasă ce stă de când se știe la răcoarea pivniței castelului În umbra bolților ce multe au văzut și de multe s-au cutremurat și aștepți. Aștepți Încă vreo trei, patru anișori și atunci chiar că e gata! Nu mai are nevoie de nimic! Poate numai cândva pe la Început de vreo pitroceală două și de Încă alte câteva mărunte marafeturi, făcute și alea cu socoteală din bătrâni. Gata! După ce ai stropit pământul fierbinte atâta amar de vreme cu sudoarea frunții tale, poți
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
și bazat pe reguli stricte adică, a fost supus presiunii maselor pentru a-și simplifica practicile, a ușura calea spre libertate și cunoaștere de sine. Același lucru s-a Întâmplat și cu yoga. Practicile au fost integrate dar a fost nevoie de dezvoltarea unor concepte, intelectuale de altfel, care să nu fie atât de greu de perceput. Să nu uitam că yoga face apel la componentele f u n d a m e n t a l e a l e
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
La ieșire, am șters Încălțările, un fel de ghetuțe lăbărțate, pentru a nu mirosi cumva. Am avut noroc. Nu urcaseră toți copiii, iar supraveghetorul fuma Încă În curte. Pe toți ceilalți, pe care i-a surprins că și-au făcut nevoile fără voia sa, i-a bătut cu nuiaua la palmă, atât de tare Încât, la micul dejun, nu au mai putut ține cana cu ceai În mână. Privindu-i, În mintea mea de copil, Începusem să-i invidiez pe cei
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
precum culorile vocale, nuanțele, cezurile, frazarea, etc. Având în vedere subtilitatea acestor procedee, pentru a putea descifra soluțiile propuse pentru variabile, spectatorul trebuie fie să aibă o mare sensibilitate muzicală astfel încât să intuiască afectiv mesajul artistic și să nu simtă nevoia unei determinări explicite, raționale a variabilelor, fie să se raporteze la tradiția care însoțește opera pe care o urmărește, deci să fie un bun cunoscător al genului. Dacă nu are aceste calități, spectatorul va resimți variabilele ca pe niște goluri
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor se face riguros și conștient. Dimpotrivă, găsirea unor soluții întâmplătoare ori manieriste la diversele variabile, justificate prin argumente exterioare cum ar fi nevoia de înnoire respectiv continuarea tradiției va duce la o acută lipsă de unitate și la serioase probleme de coerență și originalitate. * În concluzie, dacă descriem opera ca teatru liric, observăm următoarele caracteristici. Mai întâi, opera este o formă artistică deschisă
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
mediul rural, cum a fost scutit de armată, pentru că nu suportă noroiul ci numai asfaltul! Nu se mai afișează cu chemarea lui God, nu-l interesează că în rural, în a tiny village (pag .65), șunt ungurii lui ce au nevoie de pastor! De data asta, God nu cheamă la el să-l tragă de urechi pentru infidelitatea să, ci îl trimite pe episcopul reformat Gyula Nagy să îndrepte oaia rătăcita. Dar, oaia rătăcita devine catîr îndărătnic și nu se supune
Cap patrat, episcop iredentist. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Science/76_a_308]
-
Mărăști, Marasesti și Oituz, alături de alți conaționali înrolați pentru apărarea țării noastre care rămăsese singură în vâltoarea evenimentelor și riscă să dispară de pe harta datorită faptului că se află la confluenta intereselor marilor imperii. După terminarea războiului, România reîntregita avea nevoie de toți fiii ei, astfel încât, în anul 1925 familia Până s-a repatriat și a fost instalată în județul Durostor din Dobrogea. După moartea prematură a tatălui său în anul 1935 și cedarea Cadrilaterului în anul 1940, Zaharia Până se
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
maratonul se așază În niște conștiințe, mai coapte sau nu, deschise la cultură sau Încă reticente. Este o conștientizare că astăzi cultura nu se reduce la un fapt istoric, la un an, la un volum din bibliotecă. Tinerii români au nevoie de FILIT, ca să nu plece din cultura română. Așa cum se Întâmplă de cele mai multe ori, ești mai atașat de tară și de cultura ta când cei străini vorbesc despre ea. Este un soi de spirit național care crește În
ALECART, nr. 11 by Emil Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92306]
-
mântui ... La toată fapta bună vine ispită, fie înainte, fie pe urmă. Darul Sfântului Duh nu se dă fără ispitire și nici nu este după Dumnezeu ceea ce se face fără cercare, prin asuprire, prin necaz sau prin orice fel de nevoie. Că nu este fericit cel ce face fapta bună cu anevoie, ci cel care primește răutățile cele grele și cumplite pentru Domnul, cu bucurie și mulțumită”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, Crinii Țarinii, în colecția Comorile Pustiei, vol. 12, Edit. Anastasia
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
fiecare data cand stăm de vorbă, timpul este atat de scurt, iar Dan are mereu atâtea lucruri frumoase, interesante, fascinante de spus. Nu se dezminte nici astăzi, iar eu îl rog să vorbească. Ne știm destul de bine, ca să nu fie nevoie de Întrebări. Abia Întors de la Veneția, unde a fost invitat special cu spectacolul sau “VISUL”, Dan povestește despre frumosul oraș la care visează orice muritor, despre reprezentație, despre aplauze. Are însă și un motiv de supărare: “Simt deopotrivă o bucurie
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
25 ani pentru a crea o școală și un concept de teatru de dimensiuni europene, mi se pare un act de abuz politic, necinste sufletească și proastă calitate umană a celor care l-au conceput. Brâncuși spunea: 'artă nu are nevoie de asasini; îi găsește în sânul ei'. Cei care au făcut acest gest nu sunt politruci comuniști, ci oameni de artă, și atunci sunt dublu vinovați. A arăta o stare de crimă culturală este primul lucru de igienă socială pe
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
in noi. Poate de aceea, azi, le scriu aici, le dau viață, căci ce se naște, se și ofilește, nu? Eu nu mai am ce face cu ele, nu mai am motive să le țin Încuiate În carapacea sufletului. Am nevoie de loc acolo, să Înghesui alte vieți, alte gânduri, alte amintiri... ...Împlinisem nouăsprezece ani ani când m-am privit În oglindă și am realizat că viața mea nu va mai fi la fel. Devenisem femeie În preajma Crăciunului și la un
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
a datorat unor rațiuni practice, legate de necesitatea firească de repaos a cântăreților, solicitați de dimensiunile din ce în ce mai extinse ale textelor poetice. A fost de asemenea luat în considerație echilibrul ce trebuia păstrat între părțile vocale și cele instrumentale, dintr-o nevoie firească de armonie. Interludiile instrumentale au început să fie repetate succesiv, ajungându-se să se execute mai multe piese instrumentale una după alta. Muzica instrumentală își pierde treptat rolul de simplu interludiu, căpătând un statut independent și echilibrat în cadrul noubei
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
anumite pasaje cu trimitere directă la Vechiul, respectiv Noul Testament. Situația acestei societăți aflate În plină schimbare este definită chiar prin replica personajului Ioniță Benea central, Simion: "De parcă n-ai ști că mulți se duc la biserică numai din cauza că au nevoie de un alt Ceaușescu - pentru ei Dumnezeu este un Înlocuitor al acestuia. Află de la mine, Nelule: dacă n-ar fi murit Ceaușescu, ei n-ar fi simțit niciodată nevoia de a merge la biserică". Astfel, divinitatea este alterată până la stadiul
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
ști că mulți se duc la biserică numai din cauza că au nevoie de un alt Ceaușescu - pentru ei Dumnezeu este un Înlocuitor al acestuia. Află de la mine, Nelule: dacă n-ar fi murit Ceaușescu, ei n-ar fi simțit niciodată nevoia de a merge la biserică". Astfel, divinitatea este alterată până la stadiul unui reflex condiționat de anii comunismului, Dumnezeu devenind un substitut al individului Ceaușescu, care avea apanajul unei forțe supreme capabile să susțină Întreaga existența a cetățeanului. Pasivitatea exercitată de
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
În ascensor, În scurt timp ajungându-se chiar la a-l privi ca pe un potențial salvator, capabil să rezolve orice problemă socială sau personală. Fiecare personaj i se va confesa În vederea rezolvării „anumitor chestiuni”, punctul comun al acestora fiind nevoia miracolelor: "Referindu-ne strict la români, specificul lor sau elementul de originalitate, dacă vrem să-l numim astfel, este că nu-și doresc niște miracole majore [...] Românul s-ar mulțumi cu niște miracole relativ modeste, ușor accesibile și având oarecum
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
191. footnote>. Sfântul Grigorie a expus o viziune despre lume, potrivit căreia cosmosul a fost creat în așa fel încât bogăția binelui divin să poată lucra. Trupurile noastre sunt receptacole ale „celor bune” și, pe măsură ce se hrănesc, cresc și au nevoie de și mai multă hrană divină. Participarea la divin este asemănată cu o creștere fără limită, alimentată de nesfârșitul izvor al binelui - Dumnezeu Însuși. Acesta este planul divin, iar atașamentul față de cele materiale nu e decât o împiedicare a acestei
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
FRIC de ȘTEFAN AGOPIAN Încă din debut, autorul simte nevoia unor inserții metatextuale, relevând astfel acuratețea scriiturii. Ca un passepartout al poveștii ce urmează a fi spusă, autorul oferă gratuit cititorului său detalii din universul fluctuant. Astfel, ca un Început al Începuturilor, se conturează o „Scurtă introducere pentru a lămuri
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
a valorilor pe care le primesc prin filieră religioasă, oamenii Încearcă să anihileze prezența Divinității În viața lor. Această atitudine reprezintă o formă de schizofrenie În care individul se luptă În interior cu sinele, Într-un demers de anulare a nevoii firești de a crede, iar În exterior, Într-un demers de afirmare forțată a unor idei violente ce camuflează tocmai această criză. Simptomatic este faptul că fiecare om are În structura sa morală sau spirituală credința care, după cum spune scriitorul
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
tocmai această criză. Simptomatic este faptul că fiecare om are În structura sa morală sau spirituală credința care, după cum spune scriitorul, “este un instinct, ca și foamea”. Din această perspectivă, pentru a-și adormi conștiința și pentru a-și reprima nevoia de Dumnezeu, omul apelează la tot felul de „tranchilizante”, la factori exteriori, de ordin cultural sau social, care i-ar putea potoli spasmul lăuntric și atrofia conștiința. Și atunci de ce să scrii despre credință? Aceasta e Întrebarea, la care, pentru
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
geamăt de neputință, o Îndeletnicire a oamenilor singuri.” De asemenea, tânărul pictor conștientizează că a te crede ales pentru că știi să desenezi, să cânți sau să scrii este “o boală sufletească” și, progresiv, atenția i se orientează către alte preocupări. Nevoia violentă a unor certitudini și dorința de cunoaștere absolută precipită ajungerea la credință, așa cum relevă episodul În care protagonistul trăiește o experiență similară morții, În care vede chipul lui Hristos. Finalul cărții se concentrează pe sensul dragostei ca singurul termen
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]