2,751 matches
-
să reitereze amintirea „lumii lui Horea XE "Horea" ”, fixându-și memoriile pe hârtie. Este cazul lui Jankovits Miklós, al lui Bajesdi Vitán Sándor XE "Sándor" și Göttfy Borbála. La un anumit nivel de lectură, lucrările respective transmit viziunea autojustificativă a nobilimii, În raport cu ridicarea țărănimii și reprimarea acesteia, ca și cu politica lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În pofida tensiunilor existente Între tradiționalismul nobilimii și reformismul imperial, imaginea potrivit căreia Împăratul ar fi responsabil, cel puțin parțial și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Göttfy Borbála. La un anumit nivel de lectură, lucrările respective transmit viziunea autojustificativă a nobilimii, În raport cu ridicarea țărănimii și reprimarea acesteia, ca și cu politica lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În pofida tensiunilor existente Între tradiționalismul nobilimii și reformismul imperial, imaginea potrivit căreia Împăratul ar fi responsabil, cel puțin parțial și indirect, de izbucnirea răscoalei, este dezmințită Însă de aproape toate relatările. Chiar dacă, pe de o parte, imaginea În cauză este Întreținută subtil prin consemnarea nelipsită a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iosif al II-lea este mereu subliniată; faptul se explică atât ca mostră firească de obediență, mai ales În timpul vieții Împăratului, dar și ca Încercare de a bloca transformarea amintirii sale, după aceea, Într-un simbol al rezervelor imperiale față de nobilimea maghiară. Dar dincolo de aceste aspecte, poate prea complicate pentru a reține atenția unui public mai larg, relatările contemporane și memorialistice transmit Îndeosebi sentimentul de teamă În fața răscoalei, imaginea atrocităților prilejuite, amintirea amenințării cumplite a distrugerii maghiarimii, potențată atât de credibil
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În spiritul istoriografiei sociale romantice, În proasta Întocmire a relațiilor agrare. Imaginea de ansamblu a răscoalei, degajată din aceste lucrări, conține, de asemenea, În mod cert, o componentă negativă importantă. Chiar În acele scrieri În care se vorbește despre păcatele nobilimii, iar situația grea a țăranilor români este privită cu Înțelegere, faptele lor reprobabile sunt explicate, dar nu sunt scuzate. 3. Tradiții justificative și perspective ideologice În scrierile istoricilor maghiari (la fel ca În cazul românilor, germanilor sau a altora), răscoala
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
el nu are doar sensul de „ridicare Împotriva ordinii constituite”, ci, În general, pe acela de „ridicare”, „sculare”. Or, o asemenea „ridicare” poate dobândi și un sens pozitiv, În funcție de felul În care valorizăm entitatea Împotriva căreia se Îndreaptă „răscoala”. „Ridicarea” nobilimii În arme pentru apărarea patriei, „insurecția nobiliară” (inclusiv cea de la 1784!), poartă tot denumirea de felkelés (nemesi felkelés). Din acest punct de vedere, este interesantă denumirea (jobbágyfelkelés) folosită de Rettegi György, la 1785, prin care răscoala țăranilor este contrapusă „insurecției
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Desigur, În afara acestor motivații de fond ale ridicării românilor, se pot identifica și unele cauze imediate, cum ar fi zvonurile potrivit cărora intențiile de reformare ale lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" erau blocate de Împotrivirea nobilimii maghiare - element asupra căruia Horváth se oprește, de asemenea, pe larg. Toate aceste considerente menite să explice izbucnirea răscoalei nu Îl determină Însă pe istoricul maghiar să fie de acord cu atrocitățile răscoalei, sau cel puțin să Încerce să le
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
spațiu tot atât de Întins ca și ceilalți istorici ai răscoalei descrierii faptelor reprobabile comise de răzvrătiți. Combinația de iluminism, liberalism moderat și romantism definitorie pentru profilul ideologic al lui Horváth explică această atitudine, care Îl distanțează atât de viziunea autojustificativă a nobilimii, cât și de justificarea revoltei și a violenței, În spirit contractualist și iacobin, pe care o Întâlnim la apărătorii răscoalei. Dacă motivațiile faptelor țăranilor pot fi explicate „la rece”, dintr-un punct de vedere științific, ele nu pot fi Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
istoricii maghiari ai perioadei, Horváth Mihály oferă așadar perspectiva cea mai interesantă - originală și singulară - față de răscoala lui Horea XE "Horea" . Atât adversarii răscoalei, cât și apărătorii ei, practică, În fond, un discurs al justificării violenței. Tradiția nobiliară justifică violența nobilimii Împotriva țăranilor, care ar avea funcția de a preveni apariția altor violențe, și mai dramatice. În această optică, barbaria pedepselor exemplare reprezintă singura metodă eficientă și verificată de menținere a liniștii și stabilității sociale. Apărătorii răscoalei, Îndeosebi partizanii ideologiei revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
apariția altor violențe, și mai dramatice. În această optică, barbaria pedepselor exemplare reprezintă singura metodă eficientă și verificată de menținere a liniștii și stabilității sociale. Apărătorii răscoalei, Îndeosebi partizanii ideologiei revoluționare din lumea occidentală, justifică, În schimb, violența țăranilor Împotriva nobilimii, invocând teoria dreptului de rezistență la opresiune. În fond, acțiunea țăranilor ar fi justă, iar excesele lor ar merita „circumstanțe atenuante”, mai ales că dimensiunile lor au fost exagerate de nobilime. Această dilemă a reprezentărilor istoriografice cu privire la răscoală, detectabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din lumea occidentală, justifică, În schimb, violența țăranilor Împotriva nobilimii, invocând teoria dreptului de rezistență la opresiune. În fond, acțiunea țăranilor ar fi justă, iar excesele lor ar merita „circumstanțe atenuante”, mai ales că dimensiunile lor au fost exagerate de nobilime. Această dilemă a reprezentărilor istoriografice cu privire la răscoală, detectabilă și În scrierile autorilor maghiari de la Începutul epocii moderne, va rămâne o paradigmă În interpretarea „lumii lui Horea XE "Horea" ”: istoricii români (mai ales cei din secolul XX) vor Înclina spre o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-lea. De fapt, teza originii latine a românilor reprezenta o idee frecvent Întâlnită În cultura maghiară a epocii, mai cu seamă Începând cu anii ’30 ai secolului al XIX-lea. Ea era profesată Îndeosebi de autorii atașați mișcării politice a nobilimii reformiste, iar fenomenul se poate explica, În opinia lui Ladislau Gyémánt XE "Gyémánt" , prin tendința acestei orientări politice de a accentua trăsăturile distinctive ale românilor față de popoarele slave, pentru prevenirea unei coalizări a lor Împotriva sistemului politic În vigoare. Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
maghiare au fost extinse și asupra lor. În viziunea istoricului maghiar, românii din Transilvania nu mai au acum motive justificate să se ridice la luptă, mișcarea lor fiind stimulată mai mult de dorința de „răzbunare”, de resentimentele lor ancestrale față de nobilimea maghiară. Totuși, această schemă explicativă generală, această viziune-șablon, este nuanțată În cazul lui Kőváry prin surprinderea unor motivații suplimentare ale mișcării românești, chiar dacă valorizarea lor diferă, desigur, de cea prezentă În viziunea românească. Astfel, Kőváry insistă asupra idealului Dacoromâniei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
figură foarte controversată, atât În rândul românilor, cât și al maghiarilor, fiindu-i atribuite toate păcatele pe care marea aristocrație, tradiționalistă și parazitară, le putea avea În ochii revoluționarilor pașoptiști. El era ilustrativ și pentru această dublă condiție etno-culturală a nobilimii hațegane, În parte calvinizată și catolicizată, În parte fidelă totuși vechilor sale tradiții și obiceiuri, acuzată de renegare și deznaționalizare și dintr-o parte, și din cealaltă, adeseori bilingvă și biculturală - așa cum este atât de bine simbolizată În roman de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu privește În mod nediferențiat masa românilor aflați În revoluție. Se pot distinge câteva categorii diferite, judecate și apreciate În mod aparte, În funcție de rolul lor În revoluție. Cea mai inofensivă din acest punct de vedere, În viziunea scriitorului maghiar, este nobilimea română din Transilvania, care s-a abținut de la revoltă, cu toate că ar dori și ei o Daco-Românie, dar democrație nu. Ei au și minte și avere, și de aceea nu doresc revoluția. A doua categorie, cea mai numeroasă de fapt, este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
curți marțiale, cu grad de căpitan. Memoriile sale ne indică Însă faptul că Dálnoki nu a aderat la cauza revoluției din Întâmplare, ci motivat de convingerile sale ideologice care mergeau În direcția liberalismului radical maghiar, Împărtășit de intelectualitatea și mica nobilime ardeleană. Dar la sfârșitul revoluției, prețul plătit pentru această implicare politică va fi destul de mare. Datorită calității sale de ofițer, Dálnoki primește o condamnare aspră din partea autorităților imperiale, fiind Închis timp de șapte ani. În perioada 1849-1852 și-a ispășit
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aveau din timpul revoluției experiența relațiilor româno-maghiare, nu putea să Îi scape nici lui Mazzini XE "Mazzini" . El va acorda Însă un credit mai mare revoluționarilor maghiari, luând În considerare forța militară și baza politico-socială de la care ei se revendicau, nobilimea liberală din Ungaria. Asemenea factori constituiau o atracție mult mai puternică În vederea realizării planurilor sale. În ceea ce Îi privește pe românii ardeleni, revoluționarul italian va Încerca să Îi atragă În frontul luptei antihabsburgice și prin intermediul unor acțiuni de instigare la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu cea națională și religioasă. Marii landlords erau cu precădere englezi, care Își datorau proprietățile unei politici spoliatoare, exercitată de Anglia În virtutea unei tradiții vechi de șapte sute de ani. În plus, discriminările de natură etnică erau dublate de cele confesionale. Nobilimea protestantă se contrapunea masei țărănești, care practica un catolicism fervent, impregnat (ca și ortodoxia românească tradițională) de folclor și superstiții păgâne. Clivajul de natură confesională, suprapus peste cel etnic, social sau economic explică și atașamentul mulțimilor țărănești față de preoțimea catolică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
regăsită și la reprezentanții aripii radicale a revoluției românești. Dar teza inversării priorităților, a subordonării problematicii naționale În raport cu cea socială, așa cum o formula Engels XE "Engels" pentru Irlanda, nu-și putea găsi corespondent, În Transilvania, decât cel mult În gândirea nobilimii liberale maghiare, care postula o idee asemănătoare, diferită doar prin mijloacele ei de realizare: ameliorarea prioritară a condițiilor social-economice ale țărănimii, cu prețul renunțării la rezistența națională și chiar al Însușirii limbii maghiare. E adevărat Însă că și argumentația lui
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este aceea a bătrânului nobil Rettegi György (1785). Faptul că, În timpul execuției, lovitura de grație i-a fost dată lui Horea XE "Horea" „prea repede” i se pare o dovadă În plus că Împăratul nu era străin de ideea distrugerii nobilimii maghiare! Ibidem, vol. I, pp. 420-421. Losontzi István XE "István" , Hármas kis tükör [Mică oglindă triplă], Tipografia Landerer, Pozsonyban és Pesten, 1808, pp. 214-215. P. Csorja Ferenc XE "Ferenc" , Hazai és közönséges história [Istorie a patriei și generală], Tipografia Colegiului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Oradea, 1998, pp. 315-358. Această lucrare fundamentală clarifică În mod definitiv și problema „influenței Revoluției Franceze” asupra țărănimii din Transilvania, demonstrând faptul că tulburările țărănești din această perioadă au avut alte motivații, legate În mod strict de disputele politice dintre nobilime și noul suveran, Leopold al II-lea XE "Leopold al II-lea" . Se poate jalona un traseu al acestui val de agitații, prin răscoalele din Germania renană, Saxonia, Silezia, nordul Ungariei, Slovacia (vezi Ioan Sabău, op. cit., pp. 172-173). Barcsay Ábrahám
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
făcuse ea prin glasul lui O’Connel, apreciat drept cel mai mare om politic al timpului, dar mai ales similarității de soartă cu aceea a poporului român din Transilvania: În ambele părți, o țărănime deposedată, stăpânită și exploatată de o nobilime În cea mai mare parte de alt neam.” Vezi și George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 15; Foaie pentru minte, inimă și literatură, București
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și, conform tratatului încheiat anterior, C., împreună cu familia și un grup de compatrioți, se refugiază în Rusia. I se oferă o moșie lângă Harkov. Locuiește la Moscova și devine consilier de taină al țarului, atrăgându-și ostilitatea unei părți a nobilimii ruse. În 1714 primește diploma și inelul de doctor al Academiei din Berlin. După moartea Casandrei (1713), se recăsătorește cu Anastasia Trubețkoi, descendentă a unei familii aristocrate. Din această căsătorie a mai avut o fiică, Smaragda, numită astfel în amintirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
chiar înainte de primul război mondial. Abia în 1928 toți bărbații și femeile au avut drept de vot și abia în 1950 a intrat în vigoare formula o persoană un vot (cf. Rose, 1965). În Suedia, o adunare reprezentînd patru stări nobilimea, clerul, burghezia din orașe și fermierii liberi s-a întîlnit pentru prima dată în 1435. Constituția din 1809 a pus capăt absolutismului regal și a acordat un rol semnificativ parlamentului format din cele patru stări. A urmat o luptă care
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
constituționale stabilite între guvernanți și oponenții lor vor fi respectate. O oligarhie recunoaște de asemenea și societatea civilă, o multitudine de interese putîndu-se organiza independent de stat. Multe oligarhii europene au avut adunări reprezentative ale stărilor sociale, cum ar fi nobilimea, clerul, moșierii și chiar interese urbane din care s-a născut burghezia. Dreptul de a ocupa un loc în această adunare nu era neapărat determinat de vot, iar alegerile se bazau pe un sufragiu foarte restrictiv. Deși guvernul nu era
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
care alcătuiau Sfânta Alianță, Anglia trecea drept un stat foarte liberal în epocă. Liderii partidului erau oameni politici foarte abili, care nu ezitau să adopte elemente liberale pentru a-și asigura un sprijin cât mai larg. Ei se bazau pe nobilimea mijlocie, pe marii proprietari de terenuri, pe Biserică, universități și pe corporațiile nereformate din orașe. Celălalt mare partid, Whig, era dominat de oligarhi, cum au fost Russell sau Cavendish, care se opuneau reformelor pentru a nu-și pierde privilegiile. Lunga
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]