2,731 matches
-
au început să se opună dorințelor lui Filip, obiectând la propunerile lui în chestiunea taxelor și cerând retragerea trupelor spaniole. Reformele care au urmat au fost întâmpinate cu multă opoziție, care a fost în principal direcționată spre Granvelle. Petițiile marii nobilimi către Filip au rămas fără răspuns. Unii din cei mai influenți nobili, incluzând aici pe Wilhelm de Orania, contele de Egmont și contele de Horne, s-au retras din "Staten-Generaal" până când Filip l-a rechemat pe Granvelle. În ultima parte
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
care deja începuseră în timpul Armistițiului de 20 de ani, au fost numeroase și în cele din urmă au condus la o explozie odată cu Republica Batavă susținută de Franța, ocazie cu care burghezia olandeză a sperat să scape pentru totdeauna de nobilimea cu conștiință de sine tot mai crescută. Totuși, printr-o remarcabilă redeșteptare a nobilimii după Era napoleoniană republica va fi abandonată în favoarea fondării Regatului Unit al Țărilor de Jos. Astfel, cea mai veche republică a Europei s-a transformat într-
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
cele din urmă au condus la o explozie odată cu Republica Batavă susținută de Franța, ocazie cu care burghezia olandeză a sperat să scape pentru totdeauna de nobilimea cu conștiință de sine tot mai crescută. Totuși, printr-o remarcabilă redeșteptare a nobilimii după Era napoleoniană republica va fi abandonată în favoarea fondării Regatului Unit al Țărilor de Jos. Astfel, cea mai veche republică a Europei s-a transformat într-o monarhie, care dăinuie până astăzi. Cucerirea diverselor teritorii în cele două Americi a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
redat în recensămîntul din anul 1835. În acest an satul aparținea mănăstirii Sf. Sava. În anul 1839 stolnicul Ioan Bantîș de 47 ani face serviciul judecător la Judecătoria Ținut din Tighina da o cerere pentru a fi înscris în Cartea Nobilimii. El este căsătorit cu fața lui Toader Bașota. În stăpînire moșiile din județul Iași: două sate Răsăpeni și Izvoare din alte moșii Miclăușeni, Bocșa și Cucueți, lea primit prin moștenire de la maicăsa, iar Chipercenii i-a luat că zestre. Pentru
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
cu iscălitura Mitropolitului Moldovei și a Boierilor Divanului, întărit cu pecetea Domnitorului Alexandru Moruzi în 1805 cu privire la moșia Cucueți în care se vorbește despre mama sa și rangul tatălui său. În anul 1839 este înscris în partea I a cărții nobilimii. Într-un dosar sub nr. 601 al f. 6 inv 8 șunt un șir de documente bine păstrate care ne arată relamentarea unei acțiuni de trecere a mazilului s. Cucueți, Ion Gheorghiev Volcinschii în categoia țăranilor. Documentul datează cu 22
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
a mai fost marcată de expedițiile aventuroase ale primei. Războaiele civile dintre facțiunile Neustriei și Austrasiei nu au încetat până la reunirea regatului sub Clotaire al II-lea. Această unire a dus la slăbirea regatului, deoarece regele, pentru a câștiga sprijinul nobilimii, a trebuit să facă numeroase concesii acestora. Puterea regilor merovingieni a continuat să scadă, trecând în mâinile prefecților, care au ajuns în cele din urmă pe tron. După domnia regelui Dagobert I (mort în 639), care și-a petrecut o
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Pepin, după afirmațiile cronicarilor. Fiul lui Pepin, Carol Martel a condus fără un rege pe tron tmp de câțiva ani, fără să-și aroge el însuși acest titlu. În cele din urmă, fiul său, Pippin cel Scurt a căpătat sprijinul nobilimii pentru a schimba dinastia. Când papa i-a cerut ajutor împotriva lombarzilor, Pepin a cerut ca în schimb biserica să-i recunoască încoronarea. În 751, Childeric al III-lea, ultimul rege merovingian, a fost îndepărtat. I s-a cruțat viața
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia mai ușor de cetate, dar nu a reușit
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea reginei, a fost prezentă și
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
țăranii. în anul 1525 a avut loc războiul țărănesc la care conducătorul acestei armate ere Tomas Munzer. Armata era compusă din 40.000 de țărani . Tomas și armata au pornit cu gîndul de a distruge mănastirile , si de a omuri nobilimea , însă cînd au ajuns la aristrocrati , aristrocratii aveau și ei o armată mai mică dar mult mai bine organizată decît țăranii. deci fiind această armata bine organizată , a învins armata țărăneasca, omorînd 30.000de oameni din armată lui Munzer. Iar
Thomas Müntzer () [Corola-website/Science/313145_a_314474]
-
Reformei în Germania, a urmat un curs neutru în Războiul Țărănesc. El a criticat atât nedreptățile impuse țăranilor, cât și nechibzuința a țăranilor de a riposta. El a tins să sprijine centralizarea și urbanizarea economiei. Această poziție a înstrăinat mica nobilime, dar i-a întărit poziția față de burghezi. Luther a susținut că munca este datoria principală pe pământ; datoria țăranilor era aceea a muncii agricole, iar cea a claselor dominante era de a menține pacea. Nu a putut susține războiul țărănesc
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
Articolul său "Împotriva hoardelor de țărani criminale și hoațe", care a apărut în mai 1525, i-a dezorientat pe rebelii. În această eră a schimbărilor rapide, prinți modernizatoari au avut tendința de a se alinia cu clericii burghezi împotriva micii nobilimi și a țăranilor. Mulți conducători ai diferitelor principate din Germania funcționau ca niște conducători autocrați care nu recunoșteau nici o altă autoritate pe teritoriul lor. Prinții au avut dreptul să perceapă taxe și să împrumute bani așa cum considerau de cuviință. Costurile
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
întreținerea militarilor i-a îndemnat să ceară tot mai mult de la supuși. Prinții lucrau, de asemenea, pentru a centralizarea puterea în orașe și pe moșii. În consecință, prinții aveau tendința să câștige din punct de vedere economic prin ruinarea micii nobilimi, prin achiziționarea moșiilor lor. Acest lucru a aprins Revolta Cavalerilor care a avut loc din 1522 până în 1523, în Renania. Revolta a fost "suprimat atât de prinții catolici, cât și lutherani, care erau mulțumiți să coopereze împotriva unui pericol comun
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
Renania. Revolta a fost "suprimat atât de prinții catolici, cât și lutherani, care erau mulțumiți să coopereze împotriva unui pericol comun". În măsura în care alte clase, cum ar fi burghezia, ar putea câștiga din centralizarea economiei și eliminarea controalelor teritoriale a micii nobilimi asupra producției și a comerțului, prinții se puteau uni cu burghezii în privința acestei probleme. Tehnologia militară evolutivă a perioadei medievale târzii a început să facă mica nobilime (cavalerii) dispensabilă din punct de vedere militar. Apariția științei militare și importanța crescândă
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
burghezia, ar putea câștiga din centralizarea economiei și eliminarea controalelor teritoriale a micii nobilimi asupra producției și a comerțului, prinții se puteau uni cu burghezii în privința acestei probleme. Tehnologia militară evolutivă a perioadei medievale târzii a început să facă mica nobilime (cavalerii) dispensabilă din punct de vedere militar. Apariția științei militare și importanța crescândă a prafului de pușcă și a infanteriei a diminuat importanța cavaleriei grele și a castelelor. Stilul lor de viață luxos a secat micilor lor venituri mai ales
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
considerau, de asemenea, clerul ca arogant și de prisos, în timp ce invidiau privilegiile și bogăția lor. În plus, relațiile cavalerilor cu patricienii din orașe au fost tensionate de datoriile pe care cavalerii le aveau. În contradicție cu alte clase din Germania, nobilime mică era cel mai puțin dispus să se schimbe. Mica nobilime și clerul nu plăteau taxe și sprijineau adesea prințul local. Clericii din 1525 erau intelectualii din timpul lor. Nu numai că erau literați, ci au și produs cele mai multe cărți
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
privilegiile și bogăția lor. În plus, relațiile cavalerilor cu patricienii din orașe au fost tensionate de datoriile pe care cavalerii le aveau. În contradicție cu alte clase din Germania, nobilime mică era cel mai puțin dispus să se schimbe. Mica nobilime și clerul nu plăteau taxe și sprijineau adesea prințul local. Clericii din 1525 erau intelectualii din timpul lor. Nu numai că erau literați, ci au și produs cele mai multe cărți din Evul Mediu. Unii clerici au fost susținuți de nobili și
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
uneltele sale, pe care le-a permis ucenicilor săi să le folosească, și aproviziona cu materiale de care ei aveau nevoie. F. Engels citează: "La chemarea lui Luther de rebeliune împotriva Bisericii, două răscoale politice au răspuns, prima, cea a nobilimii mici, condusă de Franz von Sickingen în 1523, și apoi, marele război al țăranilor, în 1525; ambele au fost zdrobite, în principal, din cauza indeciziei părții care avea cel mai mare interes în lupta, burghezia urbană ". (Cuvânt înainte la ediția în
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare dintre toți principii Transilvaniei (447 de diplome, dintre care 67 destinate preoților). Acest fapt s-a datorat nevoii principelui de a-și asigura loialitatea micii nobilimi. Diplomele emise de principele Mihai Apafi I începeau de obicei în felul următor: "„Nos Michael Apafi, Dei gratia Princeps Transsilvaniae, partium (regni) Hungariae Dominus, et Siculorum Comes...”" (în ).
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
de votcă poloneze datează cu secole în urmă. Cele mai notabile sunt "Żubrówka", din secolul al XVI-lea, "Goldwasser", din începutul sec. al XVII-lea și "Starka vodka", tot din sec. al XVI-lea. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, "szlachta" (nobilimii) i-a fost acordat un monopol pentru fabricarea și vinderea votcii în teritoriile acestora. Acest privilegiu a fost o sursă de profituri substanțiale. Una din cele mai faimoase distilerii ale aristocrației a fost fondată de Prințesa Lubomirska, condusă mai târziu
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
fost descrise în 1786 de Paweł Biretowski, iar în 1774 de Jan Chryzostom Simon. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a marcat începutul industriei votcii în Polonia (partea estică a Poloniei era pe atunci parte a Imperiului Rus). Votcile produse de nobilime și cler deveniseră un produs în masă. Prima distilerie industrială a fost fondată în 1782 în Liov de Jan Baczewski. El a fost ulterior urmat de Jakub Haberfeld, care în 1804 a pus bazele unei fabrici la Oświęcim, și de
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Aceștia impun regelui, probabil în jurul anului 800, 2 arhonți - unul ca șef al administrației, celălalt al armatei (Drimba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568-569). Nobilimea funciară instituie republica aristocratică (conform tradiției în 683/682 i.e.n.) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
O dată ajuns stăpân al Imperiului, el a continuat să acorde încredere aceleiași școli de gândire, care dorea instaurarea unei puteri centrale absolute, precum și a unui cod penal sever și a unui sistem de legi aplicabile tuturor. Împăratul a înlăturat vechea nobilime, i-a confiscat armele, i-a distrus fortificațiile și nu a ezitat să deporteze pe unii dintre ei. El i-a ținut sub control pe intelectuali care, până atunci, formaseră o mare parte din clientela seniorială, mereu gata să critice
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
începutul însemnărilor conștiente și sistematice ale evenimentelor istorice; elaborarea codului riturilor, apariția orașelor întărite; înflorirea agriculturii și a meșteșugurilor (bronz, țesături de mătase, etc.). • 770-256 î.e.n. Dinastia Zhou de Est. • 770-476 î.e.n. Perioada , Primăveri și Toamne”- decăderea puterii centrale; întărirea nobilimii vasale și formarea statelor feudale. • 475-221 î.e.n. Perioada ,Statelor combatante”- Introducerea producerii și folosirii uneltelor și armelor de fier și oțel; inventarea busolei; dezvoltarea mineritului, agriculturii, de irigații; înflorirea școlii de filosofie; înmănunchierea creațiilor culturale în culegeri. Perioada ,Primăveri și
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
nici cavaler, dar nici țăran”, ci undeva la mijloc. Știm că în secolul al XIV-lea, meșteșugarii, cum ar fi morarii, erau considerați ca fiind "yeomen". Din secolul al XVI-lea s-a încercat ridicarea lui Robin Hood la rangul nobilimii, iar un rol important în aceasta l-a avut Anthony Munday, care, la sfârșitul secolului al XVI-lea, îl prezenta ca fiind conte de Huntington, așa cum e prezentat deseori și în zilele noastre. Ca și baladele, legenda a fost transmisă
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]