2,252 matches
-
au un nivel de conștiință elevat, să facă tot ce le stă în putință pentru a ridica gradul de percepție și receptare al celor din jur. Pentru un om de o reală inteligență, este un gest pertinent, ce vizează uneori noblețea sufletească, să își dorească a îndepărta voalul ignoranței de pe conștiința semenilor și a-i ridica la nivelul său, sau să îi propulseze mai departe, spre atingerea unor realizări mai înalte, superioare. Degenerarea artei este semnalată de unii gânditori precum Max
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
încât nu trecu mult timp și se hotărâră să se cunune. - Uite chioara ce flăcău chipeș are lângă ea! A luat-o pentru avere! spuneau unii din sat. Spiridușul vedea sufletele celor care vorbeau: erau pline de invidie, incapabili de noblețe, de dăruire. Se mută și el la casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta acolo! Avea farfuria lui și întotdeauna era așezat în capul mesei, la loc de cinste. Cei doi s-au iubit, au muncit împreună, au avut doi
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Diavol... Pentru că Diavolul - ca și Dumnezeu - s-a folosit Întotdeauna pentru scopurile sale de astfel de specii suburbane de oameni mărunți și ridicoli, estropiați sufletește și lipsiți de șira spinării. CÎnd intră În folosul lui Dumnezeu, le ridicăm În slăvi Noblețea, iar cînd intră În folosul lui Diavolul, vorbim de Ticăloșia lor; dar și Într-un caz și În celălalt, materialul uman e la fel de mediocru și de lamentabil. — ... Se vorbește despre o nouă ordine, perora domnul Rennit. Dar lumea va rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dă una din seratele ei, explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost invitați... În clipa aceea, pe aleea ce ducea Înspre casă se ivi un domn În vîrstă, cu o coamă de păr alb, Încadrîndu-i fața de o rară noblețe. — Bună seara, domnule, Îl Întîmpină slujnica. Intrați, vă rog. Era, evident, unul dintre invitați, căci slujnica Îl conduse Într-o Încăpere situată pe partea dreaptă a coridorului, anunțîndu-l celor dinăuntru: — Doctorul Forester. Apoi se Întoarse să păzească ușa. Fii bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care l-am răbdat sau l-am văzut săvîrșindu-se În numele vrajbei dintre națiuni, Înțeleg limpede că pricina acestui rău stă În imensa Înșelăciune pe care-o numim patriotism și dragoste de țară...“ Această afirmație, brutală și dogmatică, avea oarecare noblețe, spre deosebire de Încercarea de a șterge sublinierile de pe margine, o Încercare nedemnă, vădind lipsa curajului de a avea opinii. Digby citi mai departe, pe aceeași pagină: „Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit o amenințare. Și adăugă: Ca să preîntîmpin vreo greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă, dar Într-un fel neconvențional. — Dragul meu Digby, Încearcă să fii mai rezonabil! Ești foarte, foarte bolnav. Douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la coaie, mesteca gumă. Ce putea să priceapă, maimuțoiul? Ce puteau să-nțeleagă toți ceilalți, de altfel? Eu Însumi Începeam să Înțeleg tot mai greu ce vroia să spună Proust În fond. Acele zeci de pagini despre puritatea sângelui, despre noblețea geniului comparată cu noblețea rasei, despre mediul specific al marilor profesori de medicină... toate mi se păreau complet căcăcioase. Astăzi trăim Într-o lume simplificată, la vedere. Ducesa de Guermantes avea mult mai puțini biștari decât Snoop Doggy Dog; Snoop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ce putea să priceapă, maimuțoiul? Ce puteau să-nțeleagă toți ceilalți, de altfel? Eu Însumi Începeam să Înțeleg tot mai greu ce vroia să spună Proust În fond. Acele zeci de pagini despre puritatea sângelui, despre noblețea geniului comparată cu noblețea rasei, despre mediul specific al marilor profesori de medicină... toate mi se păreau complet căcăcioase. Astăzi trăim Într-o lume simplificată, la vedere. Ducesa de Guermantes avea mult mai puțini biștari decât Snoop Doggy Dog; Snoop Doggy Dog avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întunericul moștenit se va prăbuși. După discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu sunt cumva una și aceeași sau visul în care au apărut cândva, fiecare sau împreună, suprapuse Siei Strihan, în după-amiaza când intra, emoționată, în casa Hariga. Comună tuturor acestor chipuri este doar supraintensificarea mișcării interioare ? ! Chiar când împrumută simplitatea, noblețea liniștită a imobilității. ...Doamna Mărgărit, viitoarea soție a folcloristului, și tânărul Barbosa, dar și ceilalți întruniți în elegantul imobil din Bucureștii ultimului război ar fi putut profita de apariția necunoscutei pentru o convorbire „interesantă și plăcută“, dar crisparea le mobiliza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele trei morți pe care le-am văzut În oraș au survenit În chip cumplit și violent, aceasta Îmi stăruie În minte ca o Împrejurare plină de groază, de măreție și de noblețe, trăsături ce le lipseau celorlalte. Prima dintre aceste morți a avut loc acum trei ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la colțul unei străduțe mizere, aglomerate, de la capătul malului de răsărit și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o ultimă nuanță de noblețe și forță trăsăturilor puternice și brutale ale bărbatului, ceea ce era oarecum Înspăimîntător. Avea ceva din expresia plină de siguranță și demnitate severă ce se citește pe fețele acelor bărbați puternici care execută partea cea mai dificilă a unui număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe toată lungimea peronului grupurile de prieteni făceau gesturi de despărțire grăbite, asemănătoare. Oamenii se Îmbrățișau, se sărutau, Își strîngeau mîinile, plîngeau, rîdeau, strigau, se Întorceau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a consumat pe parcursul întregii zile de ieri. Să nu credeți că m-am dus eu, doar pentru atâta lucru tocmai în Anglia, mai ales acum, când nici nu mai știu prin ce colț al debaralei mi-am pus titlul de noblețe, titlu absolut necesar ca să fii invitat la halimaua cu pricina, ci ca orice om al epocii video, mi-am mai scăldat și eu ochii cu prinți și prințese, care se dădeau la deal și la vale prin Londra ceea, în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
toate planurile, la nivelul formei și al conținutului, însă, în această ultimă carte, poetul a inserat și câte cinci sonete din fiecare dintre celelalte, accentuând armonia întregului, fiindcă este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum menționa în Cuvântul autorului, că, prin noblețea graiului în rimă, a putut să-și împlinească un vis. Ion Murgeanu: Poeme septuagenare Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu, se poate remarca, la fel ca în cazul majorității poeților, un acut sentiment
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
credința creștină, în contrast cu opoziția ostilă față de toate aceste valori (comunismul care se infiltra insidios dinspre Uniunea Sovietică susținut de evrei, politicianismul, dictatura). Legionarii puși sub scutul Arhanghelului dreptății, Mihail, respectau cuvântul dat și era o constanță la toți, ca și noblețea cu care și-au iertat torționarii. Nu pot uita cuvintele Părintelui Justin Pîrvu: „De iertat, i-am iertat de mult. Acum am început să-i iubesc creștinește”. Despre viața în închisoare nu prea vroiau să vorbească, dar când au făcut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Principele e citit, practic dezinteresat, de oamenii de cultură pasionați de adevărurile simple și eterne ale istoriei. Orice s-ar spune, ei, intelectualii, sînt "legiuitorii nerecunoscuți ai lumii", căutătorii noului în cele vechi. Machiavelli a fost un vîrf între ei. Noblețea acestei ultime căutări, nevoia aducerii aici și acum a meditațiilor florentinului, toate de o franchețe ce poate fi confundată cu violența, justifică reeditarea cărții. Bibliotecile noastre au puține exemplare românești ale Principelui și foarte puține studii solide scrise la noi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oameni, așa cum se poartă cu animalele; ori că, cel puțin, cruda obișnuință de a face ființe să sufere, spre totala lor indiferență, îi face mai puțin compătimitori pentru nenorocirile semenilor. Este oare aceasta o plăcere cu care se laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ea batjocoritor. Te întrebi ce vreau în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când oferă bani, nu cer nimic în schimb. Aș mai adăuga și că, uneori, sufletul femeii are o noblețe care vouă, bărbaților, vă e necunoscută. Antonius lăsă vasul și-și puse mâna stângă pe masă, cu palma în sus; Calvia își puse mâna într-a lui. Închise o clipă ochii și șopti: — Păzește-te de Mucianus așa cum te păzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
harnic colecționar de legi, nici seria codurilor, îmi evocă ceva mai simplu, mai emo țion al: fărâma de flacără idealistă ce pâlpâia în sufletul lui. Magistratul sever, omul adâncit în studiul legilor, păstra un cu lt d e o rară noblețe: cultul lui Eminescu. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâta constantă iubire închinată celei mai frumoase spovedanii a sensibilității lirice a nației noastre. Într-un drum făcut împreună până la Bârlad - era în epoca alegerilor - s-a închegat acea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]