4,526 matches
-
persoanei În meditație...! În timpul iernei cu viscole și zăpadă, locuitorii acestor fericite meleaguri foloseau „Țucalul”, ce erau nevoiți să-l țină În casă tot restul nopții. Primăvara În schimb, ploile Întradevăr alimentau grădina de zarzavaturi dar În schimb, gropile și noroaiele făcea curtea impracticabilă...! Este adevărat: unele Comune țărănești, avea o prăvălie În folosul țăranilor dar, ce aveai nevoie nu găseai. Atunci când totuși, se mai aducea unele alimente acestea se vindea la cunoscuți și desigur la preț de speculă...! Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permiteau plămânii: aviația inamică...! Atunci tot plutonul se arunca la pământ indiferent dacă era noroi ori băltoace și urma să ne adăpostim de bombele aruncate din avionul dușman, făcând târâși pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic, motiv ca locuitorii orașului să ne compătimească...! În fiecare dimineață, după Înviorare (alergam o jumătate de oră prin curtea cazărmii) apoi ne orânduiam În sala de mese pentru a primi porția de apa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la doctrina comunistă. Având ceva cunoștințe În ale medicinei Îmi trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire când, ca de fiecare dată norocul Îmi veni repede În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales. Sammler În zilele de Gymnasium tradusese la un moment dat din Sfântul Augustin: „Diavolul și-a așezat orașele la Miazănoapte.“ Se gândea la asta des. În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate de noroi - acel om pentru Sammler era deja sub pământ. Nu mai era Îmbrăcat pentru viață. Era Însemnat, pierdut. Trebuia să se ducă. Era dus. „Nu mă omorî. Ia lucrurile.“ Sammler nu răspunsese, dar se ținuse la distanță. „Am copii.“ Sammler apăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am stat toți acolo un ceas întreg și glacial, meșterind îndatoritori răsuflări tăiate și alte simptome de pură încântare. Cu toții, mai puțin Polly, care a prins momentul să-și mai alunge angoasa fumând țigară de la țigară și făcând găuri în noroi cu cizmele. La sfârșitul comediei s-a făcut o îmbulzeală groaznică, pentru că mulțimea s-a năpustit spre ieșirile din parc. Richard s-a panicat și a încercat să ne țină pe toți în vărful dealului, până când se risipea lumea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Apoi femeia s-a îndreptat de umeri ca un urs gigantic și-a scos un soi de mârâit. Jina a izbucnit în râs. Loc ăsta, i-a dat înainte Helena strâmbând din nas. Patru anotimpuri, se spune. A, sigur. Gândaci, noroi, foc, zăpadă. Dar curând înțeleg. E loc cu suflet. Femeia s-a întors cu fața către râu. Când l-a văzut pe Ellis, care se juca manevrând vâslele, expresia i s-a îmblânzit. Zach se plimba în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atâtea de spus ? Altă barcă a pornit având la bord o familie numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție solare multicolore și se țineau cu putere de marginile bărcii. Danny avea nisip printre degetele de la picioare și noroi pe sandale. Jina îl tapetase cu loțiune de protecție solară, dar pistruii deja îi izbucniseră pe obraji. Deci ăsta e locul ? a întrebat el. De-aici ați pornit tu și ... tata ? Afară erau treizeci și două de grade și așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
motor. Nici o femeie din Salmon nu l-ar fi vrut de bărbat, așa că bărbatul a dat anunț că-și caută o nevastă în Rusia. În seara în care a ajuns, Helena s-a uitat la cămăruțele încropite de Ellis, la noroi și la toaleta exterioară și, folosind engleza puțină pe care o învățase în trenul cu care venise spre vest, a zis: Asta nu New York, omule. Ellis a râs; ăsta a fost cadoul ei pentru el. Era mai mult decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
persoană sau de-un loc, Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră într-o pădure, Danny se întorsese transformat. Iar, în clipa asta, ea nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost prima care a văzut ceea ce era puțin probabil. Mike venise la Sunny Bar. Mike a condus-o pe cărare, în sus, deși Jina aluneca la fiecare pas, ca și când, în patru zile, tot nu învățase cum să se deplaseze prin noroi. El, pe de altă parte, era surprizător de bine ancorat pe picioare. Mike simțea furnicători prin corp. Încă mai avea impresia că trupul i se ridică și coboară, deși părăsise barca de-o oră. În urechi încă mai auzea zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu băieții ăia, era la fel de beată ca ei. Asta până când i-a venit rândul celui de-al șaselea. Când băiatul a luat-o pe la spate, mintea lui Pearl era limpede ca cristalul. Când el a aruncat-o cu fața în noroi, Pearl abia dac-a simțit vreo durere. Unii oameni trăiesc cu teama că li se poate întâmpla ceva îngrozitor. Ea a scăpat de teama asta devreme. Pentru ea, nenorocirea se încheiase dinainte ca băieții, opt la număr, s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în toamne ude, Prin rostogolul iernii reci un clopot se aude... Cu un colind am geruit-o și-am pus pe ea beteală De gânduri felurite, de file ca la școală... În geam, pe vârf de munte, lumină-i o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cunosc mă sugrumă regretul că te-am tăiat cu o linie roșie mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor pe drumul bolovănos rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot purta încă o cruce erai înalt în ochii mei acum noroiul tău uscat îmi zgârie retina poate se va găsi cineva puternic să ți-l spele cu o cisternă de apă un cer de lumină dacă dorești apoi poartă-ți-o singur la trecerea prăpastiei îți va fi punte de post
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină inscripții pe două table de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației. Arghezi... și începu să râdă ciufulindumă ca pe un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
parte eram îngrijorat fiindcă mă aflam departe de casă, într-un loc necunoscut, fără un acoperiș deasupra capului, fără cimitirul Eternitatea care-mi fusese de atâtea ori scăparea, când trebuia să mă ascund de furia nebună a tatălui meu. Simțeam noroiul cum mi se încleie pe încălțări, făcându mi drumul tot mai anevoios, alunecam deseori și cu greu rămâneam pe picioare. Cărarea devenea tot mai abruptă și eu gâfâiam de oboseală privind cu capul ridicat spre o luminiță ce se ascundea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gaură ieftină, dar Înghite bani... Cel mai În vîrstă scuipă parcă aceste din urmă cuvinte și se Întoarse să se apuce iar de treabă, iar cel tînăr porni, indiferent, În urma lui. Bătură palma și mănușile lor de lucru, pline de noroi și de ulei, păreau bucăți de cauciuc uzat. — Ei, vezi! Asta-i situația! Nu știi niciodată cînd se Întoarce. Îl mai așteaptă unu’ de vreo oră. — Ce tip nerușinat! Se simte ca la el acasă... și dă la telefoane... De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
weekend am obligații gospodărești. Norocul meu e că mi-am scos fierea. De obicei, după o expediție ca asta făceam crize. Mi se urca greața până la firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând țelină, morcovi și păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase și ele. Big-ul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cumplit de inculți care veneau la rampă. Îi vedeam rânjind, plini de mulțumire. Planul de umilire era perfect îndeplinit. Cum naiba să îi înfrunt? La ora la care veneau ei, eu aveam deja o mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de mizerie, putoarea de cartofi stricați apucase să-mi intre în corp, în păr. Ei apăreau din Dacii break negre, curăței, în costum sau în taior, cu cravate. Aveau unghiile curate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce nu poate fi niciodată redus la ele. A fost și Autobiografie și Curriculum Vitae. Ba chiar mai mult decât atât. În acest sfârșit de august, trăiesc înconjurată de șantiere, auzind zgomot de casă care se ridică. Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi din priviri grădina în fiecare dimineață. O femeie răscoaptă. Mi-am început viața într-un sat din Transilvania, în finalul „obsedantului deceniu” proletcultist, când comuniștii torturau oameni în pușcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să treacă pe lângă casa ta?... Chihaia tăcu. Stăpânul își îndemna cu pintenii calul, care-și înfunda copitele adânc în noroiul drumeagului; Chihaia se ferea de băltoage, se strecura printre tufe, pe lângă trunchiuri de copaci, se încovoia, luneca, se depărta și se apropia de cal. Așa merseră multă vreme fără să vorbească. Prin pădure treceau adieri ca oftări de ființi chinuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]