2,845 matches
-
a fi cunoscută în Occident, prin traduceri? Sunt un optimist, consider că fără traducători nu există noțiunea de literatură universală. Ar trebui acordată mai multă importanță acestei categorii. Și totodată, notorietatea unui scriitor în străinătate depinde în mod cert de notorietatea lui în țara respectivă. Critica, exegeza unui scriitor în străinătate depinde în mod evident de felul în care s-a scris, bine sau inteligent, despre scriitorul respectiv. A.B.Exista în urmă cu aproximativ 30 de ani așa-zisa "critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a face SAR-ul, ați avut cu Uniunea Forțelor de Dreapta. Îmi amintesc că ați strâns acolo oameni de foarte bună calitate, printre care și Andrei Pleșu. A.M.P. : După ce am publicat Românii după ’89, care îmi adusese, brusc, ceva notorietate, am auzit că Varujan Vosganian strângea oameni pentru o formațiune politică nouă. Era acest curent de opinie, cum e și azi, că opozi‑ ția nu ne reprezintă. Și deci să facem o alternativă inte‑ gral nouă, dar necomunistă, neunită nici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în cele interesate în religiozitatea timpurilor moderne. Mai puțin populare sunt cărțile sale de istorie religioasă și filosofie a religiei. Una dintre cele mai importante, Das Werden des Gottesglaubens (ed. a II-a germană, 1926), s-a bucurat de oarecare notorietate printre cercurile filosofice când discuțiile tezei lui Rudolf Otto erau în toi. Se apropia puțin de Otto prin«emoționalismul» său, dar se depărta prin greutatea pe care o dădea Söderblom ideii de Urheber ca origine a noțiunii de Dumnezeu. Era
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Călinescu nu pot fi primite decît în integralitatea lor. Astfel, cronicarii noștri devin niște apologeți-fără-voie ai totalitarismului. Pactul cu totalitarismul al scriitorilor-statui nu e un accident, o adeziune nevinovată, ci o fractură de existență. Ei au girat prin talent, nume, notorietate comunizarea țării. Comunizarea tot ar fi avut loc tăvălugul sovietic fiind implacabil dar altfel. Una e să pășești în noua eră sub îndemnul unor Chișinevschi sau A. Toma și alta sub chezășia "luminoasă" a unor Sadoveanu, Călinescu sau Arghezi. Tratînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu piesa de atunci, deci trebuie să existe niște elemente de continuitate, mai ales că, prin acapararea puterii politice de către comuniști, cultura a intrat sub incidența planificării, avînd de îndeplinit niște obiective, pentru care s-au acordat onorarii, onoruri și notorietate. Chiar dacă există și suficiente dovezi în favoarea ruperii (astăzi) de precedentul tip de cultură, asta nu înseamnă că nu trebuie întreprinse tentative de analiză a genezei, a mecanismului de cenzură și de uniformizare a gîndirii în cadrul acestui tip de cultură. Situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Fernic devine poate cel mai cunoscut și de departe cel mai talentat compozitor al noii generații, iar Pribeagu, un textier dorit de mai toți interpreții, nu numai de marii actori, cărora le scria monologuri comice memora- bile. Însă banii sau notorietatea nu îi schimbă cu nimic pe cei trei amici, care, indiferent cât câștigă, cheltuie cu și mai mare patimă și petrec și mai desfrânat, indiferent câtă impor- tanță capătă statutul lor, nu uită nicio secundă de unde au plecat și rămân
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai ales pe cei tineri, pe studenți sau pe artiștii debutanți, pe care îi luau sub aripa lor pro- tectoare mult timp, până ajungeau un nume. De altfel, mijlocul anilor ’30 a fost și perioada când Cristi, folosindu-se de notorietatea și succesul său, a ajutat cei mai mulți cântăreți să-și îndeplinească visurile, încurajându-i să pășească pe urmele sale. Se spune chiar că pe unii, obser- vându-le talentul, nu doar că îi recomanda sau îi învăța arta cântatului, dar îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din lume, care abia-și poate ține arcușul în mână. Aici contează doar să fii alături de ei, să le arăți că îți pasă. Când aud că marele dizeur Cristian Vasile este printre ei, deodată se luminează la față. Prezența mea, notorietatea mea și grija pe care le-o port îi încurajează. Ce poate fi mai frumos decât să le aduc lumină oamenilor, atunci când ea pare pierdută pentru totdeauna ? Până acum am tot înaintat în Rusia și a fost din ce în ce mai frig. Am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
realizare, de interpretare a „sensului existenței”, individual, familial și național, este evident că Iliescu le-a „realizat” pe toate trei: a continuat linia de gândire și luptă a tatălui, a ridicat numele familiei pe o Înaltă treaptă a onorabilității și notorietății, iar d.p.d.v. național - el intră, orice s-ar zice, În istorie. Da, dar cum?! Este evident că destinul său, Încercat și labirintic, a fost urmărit de noroc. Ca și al lui Ceaușescu. Dar... amândoi nu ar fi putut face „ceva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care și-a cheltuit primul deceniu al carierei În România și care i-a adus nu numai notorietate, dar l-a situat pe unul dintre puținele locuri și extrem de prestigioase ale cuiva care luptă cu un sistem dușmănos, a-cultural, și pregătește talente, dar și un curent de idei, pentru revenirea la formele tradiționale moderne și la criteriile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Londra, În două volume, În 1734-1735, sub titlul The History of the Growth and Decay of the Othman Empire. După versiunea engleză, s-au publicat alte două traduceri, În franceză (1743) și germană (1745). A fost prima carte de notorietate europeană scrisă de un român și, vreme de aproape un secol, principala lucrare de referință privitoare la istoria și civilizația Imperiului Otoman. În secolul al XIX-lea, figurile „enciclopedice“ s-au Înmulțit. Era nevoie de asemenea „spirite universale“ Într-o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
recunoașterii internaționale, deși este drept că relativa izolare a țării și imaginea ei nu foarte favorabilă afectează și afirmarea individuală a românilor. Totuși, atunci când un român — Brâncuși, Eugen Ionescu sau Nadia Comăneci — a adus ceva cu adevărat ieșit din comun, notorietatea mondială nu i-a fost refuzată. Pentru o țară mică, nu este puțin. Dar problema românilor — am mai spus-o — nu este atât să-și numere personalitățile, recunoașterile și nerecunoașterile, cât să privească mai atent și mai responsabil la marile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
plicticoasă. Încă nu mă pot obișnui, ca și majoritatea scriitorilor din Est, cu ideea că poți traversa ușor, unde și când vrei, necontrolat și nechestionat, o frontieră. VITALIE CIOBANU: Ypres, oraș în Flandra Occidentală, belgiană, a intrat în istorie - o notorietate nu tocmai de râvnit! - datorită faptului că aici a fost folosită, pentru prima dată, o armă chimică pe câmpul de luptă: gazul yprit, căruia localitatea i-a împrumutat numele. Episodul s-a produs în Primul Război Mondial, pe linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la cât s-a cheltuit până acum, un milion de dolari în plus n-a mai contat. Tot la Berliner Ensemble Theater discut cu Carmen Francesca Banciu - prozatoare optzecistă, stabilită la Berlin de mai mulți ani, unde a dobândit ceva notorietate literară, și cu Ingrid Băltăgescu, critic și profesor de română la Universitatea din Berlin, care se arată deosebit de interesată de aventurile noastre prin Europa... VASILE GÂRNEȚ: O plimbare seara prin oraș, pe o ploaie măruntă, împreună cu georgienii și ucrainenii. Lasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prieteni foarte apropiați, pe vremea aceea un text „reacționar, idealist” putea să-ți producă neplăceri majore! Nu a reușit să-l publice decât în al treilea volum de versuri, Dreptul la timp, după ce primele două volume îi aduseseră o anume notorietate, deci o „platoșă politică” necesară acelor vremi și mai ales cuiva ce purta, ca și mine, nevăzută, pe creștet, vina, vina genealogiei sale: nepot, după mamă, al unui cneaz rus și general alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fel de revolte sau dizidențe! S-a văzut asta cu claritate la întoarcerea mea definitivă, în martie ’90, i-am lăsat pe alții, mai tineri și mai puțin cunoscuți scriitori, să ocupe cu lejeritate și cu o firească poftă de notorietate - și de putere politică?! - avanscena vieții culturale! M-au uimit doar și îndurerat fricțiunile și chiar fisurarea unității noastre „de dinainte”, „excluderea” și „izolarea” unor nume de prim rang doar pentru că comiseseră „crima” de a se alia cu o altă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ilustrează faptul că acțiunea propriu-zisă a protagonistului și efectul puterilor sale asupra lumii îl definesc. Alteori numele îi este rostit abia în momentul confruntării, la momentul culminant, chiar de oponentul său infernal, ceea ce îi conferă recunoaștere pe ambele tărâmuri parcurse. Notorietatea totală a voinicului este „un fenomen caracteristic în basm”, dar și un simptom al expectativei universului, ajuns la capătul evoluției. O denumire comună o constituie Făt-Frumos, nume ce unește esteticul și binele în același principiu. Feciorul (aceasta este semnificația arhaică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imagine de manifestare patriotică românească și reacției populației din acea zonă a Bucureștiului una de susținere prin aplauze și urale. Ajunși la Televiziune, câțiva dintre protestatari avuseseră grijă ca, pe drum, să se mai organizeze, să-și asigure o anumită notorietate prin primirea în primul rând al manifestanților a unor actori, ziariști, eventual persoane cunoscute drept inamici ai celor de la putere. Reușiseră, astfel, să ceară câtorva persoane întâlnite pe traseu, care se bucurau de mai multă popularitate, ca regizorul Sergiu Nicolaescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
chiar de antimodele. Organic, nu aveam cum să scriu poezie angajată, despre patrie, partid și "mult-iubitul" său conducător. Și atunci am respins pe toți cei care scriau fără scrupule acest gen de poezie. Și mă refer aici la poeții de notorietate ai epocii de aur. Adrian Păunescu nu avea cum să devină model pentru poeții generației noastre. El a fost un antimodel. Nici Nichita Stănescu nu a fost un model pentru generația 80. Majoritatea poeților patriotarzi nu credea în idealurile comunismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu m-aș fi simțit împlinit, e inexplicabil (fiindcă sunt nemulțumit de ceea ce scriu). Nu sunt un autor de succes, m-am resemnat în acest sens (nu scriu pentru a avea succes public, scriu "așa cum îmi vine", nu mă interesează notorietatea), de aceea m-am răsculat sever nu o dată împotriva mea, întrebându-mă ce sens are să continui să scriu dacă n-am cititori. M-am învârtit tot timpul în acest cerc vicios, de a scrie-publica și a nu avea cititori. Până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
XX, la Iași, chirurgia era cea mai prestigioasă școală a facultății de medicină. Profesorul Tănăsescu, șeful incontestabil al acestei școli, era considerat mai mult decât un maestru, era o "majestate". Urmașul său, Nicolae Hortolomei, se bucura și el de o notorietate care depășea medicina autohtonă. După transferarea la București a lui N. Hortolomei, chirurgia ieșeană s-a identificat timp de aproape cinci decenii cu două nume ilustre: Vladimir Buțureanu și Gheorghe Chipail. Aceste două personalități ocupă un loc central în istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
profesor titular de clinică chirurgicală. Avea 39 de ani, o vastă experiență chirurgicală și un număr de peste 3500 de intervenții operatorii. Întreaga sa activitate a continuat la Iași, centru medical în care chirurgia devenise de multe decenii o școală de notorietate. Îl vom găsi alături de o pleiadă de medici de mare prestigiu (prof. M. Diaconescu, Maria Stăniceanu, Anatol Untură și mulți alții din generațiile '45-'50). Va atrage multe elemente valoroase din alte promoții. Va construi în timp un centru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Școlii ieșene de medicină. Personalitatea centrală a jubileului recent al U.M.F. Iași (Facultatea de Medicină, actuala Universitate de Medicină și Farmacie) a fost patronul acestei instituții, Grigore T. Popa. Nici unul dintre reprezentanții Școlii medicale ieșene nu a acces la o notorietate universală ca Gr. T. Popa, descoperirile sale în domeniul neurofiziologiei fiind apreciate, postum, ca "de natură a schimba modul de înțelegere a sistemului nervos și chiar a relațiilor sociale" ( G.W. Harris, Cambridge, 1969, un savant celebru). Deși în ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca un autor cu operă impunătoare, aflat, s-ar fi zis, în posesia unei mari experiențe a scrisului, din a cărei perspectivă se adresa cu mult aplomb comilitonilor săi, aceștia fiind totuși, spre deosebire de el, deținători măcar ai unui început de notorietate literară. Era foarte sigur pe sine acel tânăr cu alură de atlet, totdeauna imperativ în formulări, autoritar, neadmițând sub nici un motiv, când vorbea, dispersarea atenției celor de față. Dacă era întrerupt, îl străpungea pe comițătorul sacrilegiului cu o cruntă privire
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cauzei pentru acuzare. Anchetatorii trebuiau să-și dovedească devotamentul, zelul, salariile... Concomitent membrii familiei transpirau, se sfătuiau cum să vină în ajutorul celui năpăstuit. Colaborau cu avocatul și adunau probe în apărare. Sperau la declarații, un gest de la scriitorii cu notorietate care să-și salveze confratele. Cineva și-a adus aminte că atunci când Baruțu a fost arestat pentru tipografia clandestină și tipărea de manifeste anticomuniste Arghezi a venit la ei acasă în strada Staicovici și cu lacrimi în ochi sa sfătuit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]