8,125 matches
-
băutură gustoasă preparată ad-hoc de Șeful barului, în timp ce citeam traseul zilei.După un timp, Alexandru mi-a șoptit :bucătarul e un ieșean de-aldumneavoastră. Se vede treaba că vorba mea molcomă și exprimareaorei ,,șinci''(5) mi-a trădat originea.Eram destul de obosit după o călătorie de aproape șase ore, într-un avionîn care se aflau poate mai mulți copii decât maturii care-i însoțeau. Sunetele clapelor pianului aveau ceva din finețea unei melodi de muzicăclasică. Execuția fină, profesionistă aparținea talentatului George-unmuzician de
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
de un coș bun de căruță, au încărcat-o amândoi și au plecat spre casă, el mândru de fata lui cea vrednică și pricepută, ea mândră că a putut face toată această lucrare fără greșeală și fără ca tatăl său să obosească. Apusul roșiatec cuprinsese orizontul, aruncându-și ultimele săgeți spre cei doi, tată și fiică, cuprinși de un moment de tăcere și cărora gândurile le fugeau obosite, probabil în direcții diametral opuse. Da. Emanuela, se gândea la fetiță... Ce-o fi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
lanurile pline cu grâu. Timpul trage la război firul gros de lână aleasă, tuns, luat de la oi. Câinii latră și-s cu mine, martori loiali stau în prag. Seara-mi spune o poveste despre neamul meu de ieri. Pleoapele sunt obosite, adorm cu stelele pe cer. Referință Bibliografică: Noiembrie / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
pierdute-n în lenjeria lui Gigi. După ce a terminat de călcat a intrat în sufragerie. Soarele sângera perdelele roșii, învăluind încăperea cu o lumină plină de mister. Aici, Silvica s-a apucat de alte treburi (Doamne, femeia asta nu mai obosește?). Tocmai când gândeam așa a intrat în sufragerie “mumia” de Gigi înfășurată-n cearșaf, căscând de i se rupea gura. -Ce-am mai dormit, mă fato, ce-am mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
fără nicio urmă de îndoială. Mi-am refăcut ținuta răvășită, am ieșit în hol și mi-am aruncat privirile pe scările ce duceau la etaj. Am început să urc anevoie. Mă durea capul. Când am ajuns în capul scărilor, eram obosit. Am deschis prima ușă și am rămas uluit. Era goală. Pereții erau vopsiți în negru și nu era nicio fereastră. De parcă aș fi intrat într-o gaură neagră. Am bâjbâit după un întrerupător. N-am dat peste niciunul. Am lăsat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
te chem! Soarele l-am rupt din cer și îl țin în mâna stângă, în cizmă l-am purtat ieri. Te-am lăsat fără cuvinte și-am plecat... Pletele albite-n lapte strălucesc în ceasul nopții, pleoapele tale nu sunt obosite. Ai ochii roșii de porumbiță. Inima și mintea mai ascuțite sunt! Tu-mi cari povara vieții de unde am fost oprită să pot trăi în tine o veșnicie. • Semnul divin Cu dermatograful creionez conturul unui loc interzis din care îmi curg
SEMNUL DIVIN de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362807_a_364136]
-
plasă un teanc de cornete care păreau confecționate, toate, chiar din romanul semnat Solomon Sfetnic. - Domnule, am găsit cărțile astea prin rigole și prin tomberoane - reluă tinerelul - Și chiar mă gândeam: câtă nesimțire există pe lumea asta... Cineva s-a obosit să scrie, a cheltuit bani grei cu publicarea cărții și cetățenii ăștia care au de toate, o sfidează de-a dreptul. Își bate joc de ea. Își bate joc, fir-ar mama lor a dracului să fie!... Când privi mai
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Cred în Dumnezeu, acel Dumnezeu al iubirii nemărginite, pe care îl simt și prin trăire profundă îl chem să-mi taie cordoanele, lanțurile și să spulbere coliviile gândirii limitate. Uneori este bine să fii înțelept înainte de erori, pentru a nu obosi ființele umane cu greșelile tale. Din păcate sau din fericire -nu știu dacă o ființă poate fi restaurată așa cum monumentele istorice pot fi restaurate pentru a putea regăsi esența aceea a ei, a ființei peste care s-au așternut atâtea
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
spre toamna de afară.) E toamnă. Atâta culoare și lumină poartă în ființa-i acest anotimp. Niciun alt anotimp nu-i poate știrbi măiestria. Primăvara se laudă cu țesătura-i de verdeață și coroanele de flori. Vara etalează plinătatea verdelui obosit de soare și ploi. Iarna își aruncă haina-i albă peste natura înghețată. Toamna, regina culorilor, își țese flori din frunze și le presară peste întreaga natură. Îmi pare că dealul și-a împodobit mantia cu buchete de flori multicolore
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
stat toată noaptea așa, de n-ar fi venit ceata gălăgioasa a băieților mari, îmbrăcați în capră, urs și alte roluri comice. După ce și-au spus urăturile, băieții au fost omeniți și ei cu ceva gustări, apoi au plecat. Erau obosiți, nedormiți. Ionică a spus ca el nu merge mai departe, nu mai poate de somn. Nici invitații pădurarului nu puteau sta mai mult. Plecau și ei să doarmă pe la casele lor. Când oaspeții se risipiră, cei ai casei se puseseră
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
te chem! Soarele l-am rupt din cer și îl țin în mâna stângă, în cizmă l-am purtat ieri. Te-am lăsat fără cuvinte și-am plecat... Pletele albite-n lapte strălucesc în ceasul nopții, pleoapele tale nu sunt obosite. Citește mai mult În ochii rubinului...îmi văd flacăra eternăa iubirii (ne)stinse.În razele Soareluiîmi (stră)lucește părul!Refexia chipului tăuîmi bate-n poarta inimii.Prin artere-mi curgesângele Capricornului,la început de Vărsător.Te simt și te (re
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Iarnă dulceIarnă dulce, azi te chem!Soarele l-am rupt din cerși îl țin în mâna stângă,în cizmă l-am purtat ieri.Te-am lăsat fără cuvinteși-am plecat...Pletele albite-n lapte strălucescîn ceasul nopții,pleoapele tale nu sunt obosite.... III. ,,IANUARIE”.../ PE (IN) VERS/ PRINTRE ABURI DE CAFEA, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. ,,Ianuarie”... se (des)prinde de poala iernii. Aduce lacrimi de durere pline de bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > TE-AM CĂUTAT... Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului TE-AM CĂUTAT... Te-am căutat peste tot, Prin visuri, prin stele, Am obosit. Nu mai pot, Stăpâni gânduri rebele. Chiar așa, fiind departe, Te cuprind doar din priviri, Ascult acele astrale șoapte, Ce renasc doar amintiri. De câte ori te voi chema, Gândul să îmi luminezi, Vei rămâne în inima mea, Steaua la care visez
TE-AM CĂUTAT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362873_a_364202]
-
oameni cu suflete de hiene. Uitaseră ce-i omenia și libertatea. Cei nouă tineri, surprinși în refugiul „Diana”, începură coborârea de pe culme; erau încadrați de armata de hiene și mergeau sub amenințarea armelor de foc. Muntele părea o pasăre ce obosise să se mai înalțe spre piscuri ca să ciugulească firimituri din fruntea cerului. Adrian gândea că jos nu există zbor; că sunt păsări cu aripi frânte de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi așteptau
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
l-am dăruit eu. Era de ziua ta, doream să-ți fac o surpriză. EL: Ai reușit de minune. Dar Bob unde este? Pentru că numai el lipsește de la masa umbrelor. SORA: Când am plecat, se odihnea puțin, pentru că era foarte obosit atunci când a venit la mine. EL: Oare am să-l revăd? SORA: Fii sigur de asta. Dar te întreb, oare, dacă va sosi Bob, pe ei îi vei uita? (Arată spre Ela și Niky). ELA: Ești ca întotdeauna, răutăcioasă! SORA
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo Sapiens Sapiens, cel care până mai ieri hoinărea prin cosmos, clădea piramide, înălța Capela Sextină, compunea Simfonia a IX-a, picta - vesel sau trist - Guernica, pentru ca, apoi, obosit la Masa Tăcerii, să spună „O,rămâi clipă, ce frumoasă ești!”. NIKY (aplaudând): Admirabil! Continuă, te rog! EL: Sunt Ghilgameș sau Enkidu? Poate un sclav dintre acei care au înălțat Marele Zid chinezesc. ELA: Iubitule, ești singura noastră speranță! EL
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > FLUTURI NINȘI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Priveam necuprinsu-ți, mistuită de mirare, dorind ca trup obosit de uitare să nu se descompună în fragmente iluzorii, dezorientate, să nu fugă anapoda, șiroind dorințe sterpe pe coama anilor pierduți din ochiul timpului cenușiu. M-am văzut strălucind în ochii blânzi ai Soarelui, ce-mi privea imensitatea zorilor. Mă
FLUTURI NINȘI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362966_a_364295]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DACĂ ȚI-E DOR... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului E tot mai singur, obosit de drum, Trupul acesta ce îmi poartă vina, Tu uită-te în ochii lui de-acum, Ce tânără și-ntreagă e Lumina! Nu sunt bătrân pentru surâsul tău, Miroase-a fân cosit acolo-n zare, Mă ninge floarea cu păreri
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te și bea. Vezi, apa mi-a rămas mereu curată, De liniștea-i adâncă nu te teme, Sunt stele-aici și nouri câteodată, Izvorul, încă, murmură poeme. E tot mai singur, obosit de drum Trupul acesta ce îmi poartă vina, Tu uită-te în ochii lui de-acum, Ce tânără și-ntreagă e Lumina! Referință Bibliografică: Dacă ți-e dor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1600, Anul V
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
înalte decât statura omului. Se luptau vitejește, ferind prețioasele bețe din bambus pregătite laborios pentru Marea Captură, nerăbdători să ajungă în punctul stabilit. -- Mă trec toate apele! N-am mai tras așa din armată! -- Ce armată ai făcut tu, de obosești în halu’ ăsta? -- Nu-i de râs! Chiar am făcut armată serioasă, la parașutiști. Aveam nisip și-n chiloți după ce mă aruncau ăia pe coclauri. -- Ia, trage o gură de tărie și dă din picioare, că nu mai e mult
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
o împinge ușor) Nu mă ademenești cu vicleșugurile tale! Dispari de bună voie, fantasmă nocturnă, altfel te spintec cu paloșul! PRINȚESA: (duioasă) N-o vei face! Ești un tânăr plin de iubire! Știu cât ești de viteaz! Brațul tău nu obosește niciodată! În iureșul luptelor cu cât te bați mai înverșunat, cu atât puterea ta crește de zeci de ori! PALOȘ: (surprins) De unde-mi ști secretul? PRINȚESA: (plimbă palma pe pieptul bărbatului) Ghici?. PALOȘ: Ești vreo vrăjitoare cu chip de zână
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
aruncat în lungul coridoarelor. Gogoloiul se lovea de ziduri și ricoșa dintr-un perete în altul, ca bilele de biliard. Când bila de foc încetinea viteza, Mărțișor din nou o plesnea, lovind-o din perete în perete. Într-un târziu obosi. Ridică viziera coifului și zise: - Îți mulțumesc, împărate al Nisipurilor! Vă mulțumesc, dragi prieteni! Numai cu ajutorul vostru am învins! - Rămâi sănătos, Mărțișor ! Și vârtejurile de nisip fierbinte dispărură ca prin farmec. Apoi, Mărțișor alergă după gogoloiul de flăcări care gemea
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
găuri negre de speranță îmi odihnesc timid făptura empatizând cu universul simt coma corzilor vocale mă injectez cu ani-lumină să pot să îmi lipesc ruptura pe serpentine lungi de viață, încerc să mă mențin constant dar, dansul sufletului gol îmi obosește iar persoana în fata gândului înalt, eu am rămas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot să găsesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranță îmi luminează
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
Artiștii pentru artiști“ sau înaintea spectacolelor programate în jurul datei de 27 martie, a precizat UNITER-Uniunea Teatrală din România. ´´Avem nevoie de teatru? Își pun această întrebare mii de profesioniști din domeniu, dezamăgiți în speranțele lor, dar și milioane de oameni, obosiți de teatru. De ce avem nevoie de teatru? Pentru că în anii când scena este nesemnificativă în comparație cu piețele orașelor și teritoriile statelor se joacă autentice tragedii din viața reală. Ce este teatrul pentru noi? Loje și balcoane aurite, fotolii de catifea, culise
MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363327_a_364656]
-
apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii, riscam să-mi murdăresc cu noroi încălțămintea dar acesta era un lucru minor care nu mă putea împiedica să explorez acest teren necunoscut. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al vârstei (să nu uităm că aveam 68 ani), deasupra unui promontoriu de unde se întindea o panoramă de domeniul fantasticului. În zare se vedea poarta spre Oceanul Atlantic, apoi spre Polul Nord. Pe malul celălalt munți înzăpeziți, iar în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]