4,431 matches
-
sențepe În ghimpii lui ?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de subt el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și cu instinctul lui obscur A explorat terenul împrejur. Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, Pe subt petunii grele de parfum, Atras de noapte și singuratate Și-a căutat încet încet de drum.... S-a mai oprit în măgheran o dată Ca subt îndemnul unei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
drum.... S-a mai oprit în măgheran o dată Ca subt îndemnul unei tainice porunci, Apoi a dispărut pe subt poiată.... Și nu l-am mai vazut de loc, de-atunci. Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat pentru:a explorat, obscur , ostil, ghimpii, veacuri, taină, vietate, posac 2. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor că-i și căi. 3. Transcrieți expresiile care v-au plăcut cel mai mult. Motivează alegerea. 4. Treceți versurile poeziei în proză. 5. Scrieți o compunere
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vedere. El s-a făcut avocat pentru că spunea: «Vreau să ajung un fel de Ralph Nader.» Eu nu aveam nici un fel de motivație. Nu voiam să intru într-o organizație, ci să fac liber ceea ce doream. Pornind de la această idee obscură, am ales avocatura. Oricum, drumul spre avocatură nu a fost unul sinuos, ci unul foarte dificil. Am stat pe bară câțiva ani și am învățat... Eu și Sakamoto aveam aceeași vârstă, deci am dat împreună examenul de intrare în Barou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
m-am odihnit puțin. Am așteptat să se facă schimbul de tură. Trenul meu nu se putea mișca dacă nu venea cineva să mă înlocuiască. În acest timp, starea mea a rămas aceeași. Îmi curgea nasul și totul devenea din ce în ce mai obscur. Nu tremuram și nu aveam dureri. În sfârșit, a apărut colegul meu, iar pe la prânz m-am dus cu salvarea la spital. Am ajuns la spitalul Tajima. Aici nu era nici un pat liber, așa că m-au trimis în Setagaya, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
adevăruri. Dar, dacă nu absorbim aceste adevăruri în corpul nostru și nu le integrăm în câmpul nostru vizual, totul va fi pierdut într-un amalgam de detalii insignifiante, se va transforma simple bârfe de tribunal; va rămâne într-un colțișor obscur, uitat, din istorie. Ploaia care cade în oraș, se scurge în canalele întunecate, se varsă în mare, fără măcar să umezească pământul. Sistemul legal poate să se ocupe de problemă doar din punct de vedere al legitimității. Nu ne poate garanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi întâmplat așa? Kawai: Asta este partea înfricoșătoare - să depășești puterile pe care le are povestea. La final și el devine o victimă. În acest fel fenomenul nu se poate opri. Murakami: Sunt și povești care iau naștere în zone obscure. Ba unele, tocmai din cauza asta, sunt mai atractive. Chiar și printre scriitori sunt oameni care dintr-o poveste ce reflectă o situație gravă, reușesc să scoată o poveste nemaipomenită. Nu poți să spui cu ușurință nimic despre sursă. Dacă autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Toate astea compun viața. E posibil, n-am ce spune, îngăimă împăciuitor Carol. Dar toate elementele enumerate de tine sunt atât de schimbătoare și înșelătoare, încât iubirea de care vorbeai devine schimbătoare și înșelătoare, până la transformarea ei într-un sentiment obscur și inutil. Ceva ce ține de rutină, de tic involuntar, de obișnuința de zi cu zi. Or, când realizezi asta, atașamentul se schimbă în opusul său. Ce bine e să te scoli dimineața fără să fii nevoit să spui "te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind partea de sus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
totuși, atunci, lângă Irina povestind vioi petrecerea, am suferit. Îmi trebuia o răzbunare imediată. Am urcat-o într-un automobil închis și am tras perdelele. Pe drum îmi vorbea despre nuntă. Am ajuns la o casă de petreceri cunoscută și obscură în același timp. Am cerut de mâncare și-mi aduc perfect aminte de niște varză roșie. Apoi am dezbrăcat-o pe încetul, întîrziind la sânii goi, pe care ii cunoșteam mai de mult. N-a protestat o clipă, nu s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum, în afara celor cu sens sau lipsite de sens. Pentru mintea omenească sunt, cum spune Borges, adevărate scandaluri. Cel lăsat să rătăcească la nesfârșit și cel părăsit în mijlocul deșertului, acești
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și același lucru nu se poate spune în același timp și sub același raport că este și nu este. Sens evident ar avea doar enunțurile de forma: „ceea ce este este“, „ceea ce nu este nu este“. În rest, te întâmpină zona obscură - și uneori amenințătoare - a celor situate în afara sensului. Iar în fața celor lipsite de sens noi procedăm de regulă reactiv. Simțim imediat nevoia să respingem definitiv așa ceva. Și atunci, fie operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lor nu ar trebui luate ca atare (1005 b). De acord, însă în ce fel ar trebui înțelese unele enunțuri precum: ; ? Când Diogenes Laertios (IX, 7) redă aceste afirmații ale lui Heraclit, constată că mulți au motive să le creadă obscure. Deși erau familiarizați cu alte lecturi posibile, morală, analogică sau alegorică, cele rostite de Heraclit le apar în felul unor nonsensuri. Într-o privință le-aș da dreptate, căci asemenea sentințe nu pot fi reduse la propoziții clare și distincte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fel și în altul, sunt și nu sunt. Când le are în vedere, Aristotel invocă numele celor care i-au dat mult de gândit, precum Heraclit din Efes, Zenon din Elea și Cratylos. Unele dintre sentințele lor îi apar destul de obscure, chiar lipsite de sens. Se vede nevoit să revină de mai multe ori asupra lor, cu noi argumente. Pune în discuție afirmația că „unul și același lucru este și totodată nu este“, scandaloasă pentru simțul logic. „Într-adevăr, este peste
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fel și când parcurgi unele scrieri din epoca patristică, aflând, de pildă, că sensul acestei vieți constă în a te pregăti pentru moarte. Ce să mai spun despre unele credințe și idei proprii timpurilor medievale, socotite mai târziu ca desăvârșit obscure? În fața unor scrieri de atunci, imediat vei spune că s-a petrecut ceva cu totul ciudat, incomprehensibil pentru gândirea de astăzi. Te vezi imediat dincolo de toate acestea și te simți sigur pe logica proprie, ca și cum ți-ar fi străină orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așa ceva. Aflăm doar că într-un vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din jur. Restul, numit sub aceeași pură indeterminare, nu mai pre zin tă impor tanță. Camera obscură, ce nu are uși sau ferestre, pare un fel de athanor în care este preparată lumea ca atare. De fapt, lumea văzută în afară este cea compusă înăuntru - din calcule geometrice, imagini metafizice și ficțiuni savante. Întâmplarea, mereu la lucru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Unamuno, poate afla bucurie în fața cuvintelor lui 148 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 148. Tertulian. Sentimentul tragic al vieții te poate aduce în acel loc în care o asemenea spusă vine să lumineze partea ascunsă a istoriei omenești. Sau partea obscură a scenei de teatru pe care lumea însăși o reprezintă, după cum lasă a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe care-l invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea masivă a legii, mecanismul ei cinic, puterea ei monstruoasă. Nu e de mirare atunci că în interpretarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol care-l împiedică să intre în lege“. Nici cu privire la sine nu mai are multă siguranță. Cu timpul, își blestemă nefericita întâmplare și, în cele din urmă, ajunge să dea în mintea co piilor. Cu toate acestea, așteaptă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Însă imediat suspendă orice reflecție de acest fel și adaugă ceva atemporal: „Gloria să fie cu Cel care nu moare.“ Când deasupra deșertului se simte suflul morții și deopotrivă prezența Celui care nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum, în afara celor cu sens sau lipsite de sens. Pentru mintea omenească sunt, cum spune Borges, adevărate scandaluri. Cel lăsat să rătăcească la nesfârșit și cel părăsit în mijlocul deșertului, acești
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
același lucru nu se poate spune în același timp și sub același raport că este și nu este. Sens evident ar avea doar enunțurile de forma: „ceea ce este este“, 42. „ceea ce nu este nu este“. În rest, te întâmpină zona obscură - și uneori amenințătoare - a celor situate în afara sensului. Iar în fața celor lipsite de sens noi procedăm de regulă reactiv. Sim țim imediat nevoia să respingem definitiv așa ceva. Și atunci, fie operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unele enunțuri precum: „toate lucrurile sunt alcătuite din foc și se dizolvă în foc“; „lucrurile sunt pline de suflete și zei“? Când Diogenes Laertios (IX, 7) redă aceste afirmații ale lui Heraclit, constată că mulți au motive să le creadă obscure. Deși erau familiarizați cu alte lecturi posibile, morală, analogică sau alegorică, cele rostite de Heraclit le apar în felul unor nonsensuri. Într o privință leaș da dreptate, căci asemenea sentințe nu pot fi reduse la propoziții clare și distincte. Dacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întrun fel și în altul, sunt și nu sunt. Când le are în vedere, Aristotel invocă numele celor care iau dat mult de gândit, precum Heraclit din Efes, Zenon din Elea și Cratylos. Unele dintre sentințele lor îi apar destul de obscure, chiar lipsite de sens. Se vede nevoit să revină de mai multe ori asupra lor, cu noi argumente. Pune în discuție afirmația că „unul și același lucru este și totodată nu este“, scandaloasă pentru simțul logic. „Întradevăr, este peste putință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]