90,777 matches
-
și ca gramatică. Din cauza absurdului însuși, în care ne aflam, îmi păstrasem luciditatea. Care absurd, în toate stările umane siluind logica și bunul simț, te obligă să rămîi cît de cît treaz, vigilent, în ciuda deraierilor verbale... În timpul disputei din ce în ce mai aprinse, observasem că profesoara noastră imperturbabilă umpluse un carnețel cu însemnări, și că acum trecuse la un mic reportofon ce ne înregistra ciorovăiala... Într-una din zile, după lecția ei oficială de engleză intensivă, cu toată lumea, ne chemase doar pe noi doi
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
Poate "lăcătușii" de la centru? Nu cel european, firește! Cât privește diversiunea de a vedea în efectul democrației o simplă excrescență "etnocratică", logica ar fi trebuit dusă până la capăt: în europenitatea sa cu nuanțe xenofobe, dl. Lăcătușu ar fi trebuit să observe că România însăși e condusă, într-o proporție covârșitoare, de români neaoși! Ceea ce nu ne împiedică să rămânem în continuare o țară necivilizată, murdară și obscenă până la insuportabil. O țară în care vibratocrația a bătut demult democrația!
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
1754, conține alte două nume de Crengești viitori. E Stephan Kranga și Tuoder Kranga. Autorul comentînd originea acestui nume, de astă dată mai limpede și mai apropiat celui presupus a fi la origine, Cranga, dacă nu chiar Creanga sau Creangă, observă: "Creangă putea, ca nume, să fie un toponimic, să fie denumirea unui loc, a unui cîmp, a unei păduri. În lipsa oricărei dovezi, în discuție rămîne substantivul "creangă", ceea ce înseamnă după dicționarul lingvistic "Ramură a unui copac", dar mai înseamnă și
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
atît de bine". Și din nou: Cine n-a avut curajul să se sinucidă în plină tinerețe și-o va reproșa toată viața. În cazul meu, nu-i vorba de curaj. Eu am amînat, asta-i tot. După o vreme, observi că-i prea tîrziu, că ai ratat prea multe ocazii și că trebuie să te resemnezi". Se tot gîndea autocritiic la perioada sa legionară, care îl obseda prin eroarea fatală făptuită. Într-o însemnare datată 28 februarie 1971 observa: "Mi
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
vreme, observi că-i prea tîrziu, că ai ratat prea multe ocazii și că trebuie să te resemnezi". Se tot gîndea autocritiic la perioada sa legionară, care îl obseda prin eroarea fatală făptuită. Într-o însemnare datată 28 februarie 1971 observa: "Mi se reproșează anumite pagini din Schimbarea la față carte scrisă în urmă cu treizeci și cinci de ani! Aveam douăzeci și trei de ani și eram mai nebun ca oricine. Am răsfoit ieri această carte; mi s-a părut că am
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
urmă sunt închipuiți ca având aripi ca și cum ar trebui să se mențină cu ele în aer. Romanul meu însă a rămas la nivelul meteorologiei, nu am fost destul de tare ca să mă pot ridica la înălțimile Spiritului Sfânt. Misterul magilor R.: Observ că vă preocupă evenimente produse la sfârșitul și la începutul vieții pământene a lui Iisus: la zece zile după Înălțare și în primele ceasuri ale existenței sale. De la acest moment unic pleacă romanul Gaspard, Melchior și Balthazar. Numai că până în
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
cita, nu se poate selecta. Semnificativă în acest sens e finalizarea majorității poemelor cu ":". Narativitatea se vede mai ales în poemele-imn, o narativitate în avalanșă, copleșitoare, căreia cu greu îi poți face față, dar dacă pasul cititorului e "negrăbit" va observa cu siguranță că drumul accidentat pe care simte că se poticnește e denivelat de roci prețioase. Liricul întrezărit în poemele-imn se dezvelește straniu-folcloric în poemele-baladă. Ritmul seamănă aici cîteodată cu acela din Nunta Zamfirei, dar Nunta Zamfirei ca poezie a
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
gravă și profundă cu destinul unei alte făpturi, pe care literatura ne-o oferă. Poate că pare banală, dar ideea aceasta e de fapt subtilă cît cuprinde: alegîndu-și ca exemplu pe Anna Karenina (întîmplător doar și exemplul meu favorit), Updike observă că neînțelegerea, deruta față de gesturile și acțiunile unui personaj sînt condiția esențială a katharsisului. Propriul nostru univers interior ne este deseori străin în clipele cele mai tulburi ale vieții, deseori nu ne înțelegem nici noi seismele interioare. Așadar, ne identificăm
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
nu mai vorbi și de cele extremiste, care au măcar avantajul sincerității răului, nu sînt, ele, reminiscențe, fie și îndepărtate, ale proletcultului, recoafat în nădejdea că nu va fi recunoscut? "Așa se face că avem și o moștenire a dezonoarei, observă Virgil Ierunca. Cum ne-am explica altfel impolitețea actuală a fantomelor?". Spre a se interoga din nou: "Impolitețe sau obscenitate?". E interesant sensul pe care Virgil Ierunca îl acordă conceptului de exil. Mai bine zis, cum îl organizează, restrictiv, în virtutea
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
pot satisface mai greu sau mai scump. Vor fi aflat că aici curvele sunt, practic, pe gratis, că românul e atât de generos încât, contra a câțiva dolari, nu ezită să-ți pună la dispoziție și casa și nevasta! Abia observând că, minute întregi, pe autostrada maghiară dinspre Budapesta spre Szeged nu circulă aproape nimeni, înțelegi realitatea cruntă a sintagmei care ne-a otrăvit viața - "cortina de fier". România e un pustiu neprietenos, parcă ciumat, spre care lumea se îndreaptă doar
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
romane. Iar după 1990, când a revenit în țară în câteva rânduri, a mai tipărit patru cărți. Cu toate acestea, cum am spus, despre Virgil Duda se vorbește rar. Nu am altă explicație decât plecarea scriitorului din țară. Am mai observat acest lucru: cine pleacă riscă să fie ignorat, uitat, cel puțin pentru o vreme. Și aceasta chiar dacă produce în continuare scrieri demne de interes, care altădată ar fi creat, poate, evenimente. Retragerea autorului din viața literară, voită sau nevoită, nu
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Constantin Țoiu Asimetria din fizică; ea corespunde cu asimetria din biologie. Asimetria vieții, - stînga, dreapta, - legea de formare a cristalelor. Scrisul derivă din lene. Observați cum, în raport cu vorba răspundere, responsabilitatea s-a degradat din cauza noțiunii de responsabil... A se nota. Cenaclul Amfiteatru, 28 oct. 1975. Adolescenții sînt triști. Maturii nu pot fi decît amărîți. Berlinguer!, Berlinguer! exclamă unul disperat ridicînd brațele în sus și căzînd
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
necurmată contra corupției nu mai sunt patru. Nu sunt nici măcar trei. Poate nici două. Dacă punem la socoteală concediul obligatoriu din august, dacă scădem și vizita, demult anunțată, în septembrie, în Statele Unite, dacă mai contabilizăm și inevitabilele drumuri la Scroviștea, observăm că domnul Constantinescu ne-a tras iar clapa! Sigur că domnia sa va spune că rolul său e doar să vegheze, doar să impulsioneze justiția. Treaba propriu-zisă o vor face procurorii și judecătorii. Ba chiar și avocații, nu? Dacă ne gândim
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
concluzie pe care să o facă publică. Practic, din momentul în care deschizi cartea, devii oaspetele lui Ion Simuț, care se dovedește a fi un amfitrion generos și atent. în afară de asta, mai ești cucerit de desăvârșita bunăcredință a criticului. Se observă imediat că el nu face o politică literară, că pur și simplu citește cărți și reviste și se pronunță asupra lor. Subiecte de multă vreme litigioase, pe care criticii bucureșteni au început să le evite, pentru că nu vor să fie
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
prin încredere decît prin mefiență. La rigoare, i-am putea reproșa acum ceea ce își reproșează, după toate probabilitățile, el însuși: încrederea excesivă în numele unor adaptabili mai "abili", din categoria celor înclinați "a suge de la două oi", deși fisurile puteau fi observate de timpuriu. Exemplu frapant: Eugen Simion. Cavaler al încrederii în valori, criticul a preferat a se înșela decît a înșela. Cît privește mai recentul conflict al soților Ierunca cu Paul Goma, pe care l-au îmbrățișat din capul locului și
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Acestea au suferit poate influența construcțiilor deja citate, cu tot și întreg, al căror conținut semantic se apropie de ideea unui superlativ și care se folosesc tot în contextele unei aprecieri retoric exagerate. Se petrece însă mai mult decît atît: observăm în folosirile actuale și prezența articolului nehotărît, plasat în fața întregii sintagme, deci în același grup cu articolul hotărît: "a etalat o ditai vînătaia pe piciorul drept" (Evenimentul zilei = EZ 2277, 1999, 2); "ridicîndu-și la fileu o ditai mingea medicinală" (EZ
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
Aius), atrage atenția asupra vigilenței și virulenței cenzurii în Franța de acum două sute cincizeci de ani. Să fi lucrat Joseph d'Hémery pentru a furniza cenzurii materia primă și pentru a o preveni de eventuale derapaje? Greu de spus. Darnton observă că inspectorul d'Hémery nu pare să aibă ceea ce se cheamă o ideologie, în afara fidelității sale față de autoritățile statului care comportă respectul față de cîteva valori consolidate. Și el se referă mai puțin la opere decît la viața scriitorilor. Rapoartele conțin
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
cărțile în bibliotecă. Sintagma propusă e "scriitori de raftul doi". Aș adăuga, repede, că această propunere nu epuizează deloc categoriile de valoare ale scriitorilor. Sînt și cei de raftul trei și chiar patru. Dar, pornind de la clasificarea lui Perpessicius, să observ că scriitorul Constantin Fîntîneru (1907-1975) e perfect clasificat prin formula lui Perpessicius. A fost deopotrivă prozator, poet și critic literar, dar niciunde în genurile literare abordate n-a creat scrieri de prim plan. A făcut figură bună în generația sa
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
de origine diminutivală pentru celelalte călugărițe: "doar maica stareță și cîteva măicuțe mai școlite se ocupă cu administrația" (ib.). La plural, cel puțin, echivalența între maici și măicuțe pare perfectă; în limba de azi mi se pare totuși că se observă o ușoară preferință pentru diminutivul care și-a pierdut valorile pur afective: "corul măicuțelor de la Mănăstirea Pasărea" (RL 2147, 1997, 10); "corul măicuțelor de la Patriarhie" (Academia Cațavencu, 23, 2000, 1); Din gura pasajului apare un grup de măicuțe" (Dilema, 384
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
Aici intervine problema. Dacă actul este unic, rezultanta unor antecedente, petrecut în mod necesar, și dacă nu cumva perspectiva unei infinități de alte acte posibile, în locul celui petrecut, nu este iluzia pricinuită de situația noastră obiectivă față de fenomenul ce-l observăm. Vizavi de ceea ce se întîmplă, este cert că noi sîntem liberi. Liberi de a constata că fenomenele se petrec univoc în mod necesar sau că ele... (lipsește) (1953). Lecturi filozofice intense. Teama de... * Anii 1954 și 1955 anteriori revoluției maghiare
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
montarea lui Franco Zeffirelli. De aceea mi s-a părut interesantă o comparație și m-am bucurat de prilejul de a vedea și versiunea unui alt mare făuritor de teatru liric Jean-Pierre Ponnelle, pe scena Operei de Stat din Viena. Observam atunci că din cele două laturi ale dipticului "Cav and Pag" - cum îi spun americanii cu graba lor de a simplifica până la ridicol - spectacolul "Pagliacci" mi s-a părut mai rotund, mai lucrat în detalii expresive decât "Cavalleria", rămasă în
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
profan și sacru. Din punct de vedere profan nimeni este chiar nimeni, adică pustiul, golul. Din punct de vedere sacru, însă, acest nimeni poate fi chiar Haina lui Dumnezeu". Înțelegem un atare punct de vedere, însă nu putem a nu observa că interiorizarea pe care o reprezintă actul scriptic nu intră în conflict cu spiritualitatea spovedaniei, ci o potențează. Solitudinea maximă, realizată de scriitor precum o condiție a substanțializării sale, are un beneficiu mixt, estetic și spiritual, factorii fiind cu neputință
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
și condiția clownului, a circului. Vă simțiți aproape de lumea filmelor lui Fellini? A.V. (Fața i se luminează dintr-odată și răspunde cu entuziasm, din toată inima): Da! Foarte mult! R.B.: Criticii care v-au recenzat pînă acum cartea au observat că există în text și în subtext expresia, urmele unei permanente frici... De unde vine această frică? Vă dați seama de ea? A.V.: Da, eu cred că da; unul din motive este că mama stă agățată de păr de cupola
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
funcții destul de diferite(stafia și vîrcolacul, de pildă). Între atîtea sinonime discutabile ale lui strigoi nu apare însă mult mai apropiatul vampir. Nici în Dicționarul explicativ (DEX) nu e indicată vreo legătură între cele două cuvinte și nici nu se observă asemănări prea evidente între definițiile lor: vampir este (citez de fiecare dată doar sensul propriu și cel mai specific al termenului) un "personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sîngele celor vii", iar strigoi, -oaie "(în superstiții
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
contrastiv nu mai recurge la simboluri. Poetul izolează vizual prin două culori o schimbare de orizont. "Copacii albi/ Copacii negri/ Stau goi în parcul solitar/ Decor de doliu funerar.../ Copacii albi, copacii negri". Prin limbajul bicromiei, cum s-a mai observat, identificăm o tentativă de asociere dar și una de separare. Diferențierea scontată obține simptomatic o dispersare... polarizantă. Și radicalizantă. Procesul la care ne-am referit nu are limite. Sîntem tot mai preocupați, cel puțin în materia de redefinit a moștenirii
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]