9,574 matches
-
traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult... îmi pătrunde în suflet, îl atinge.. ... Citește mai mult Un vers al poetei Iulia Roger Barcaroiu m-a urmărit multă vreme: ,,Cerul se sparge crunt și cade în oceane...”. Destin
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult... îmi pătrunde în suflet, îl atinge.. ... Citește mai mult Un vers al poetei Iulia Roger Barcaroiu m-a urmărit multă vreme: ,,Cerul se sparge crunt și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare.Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium.- De ce ,,cerul se sparge crunt și cade în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult... îmi pătrunde în suflet, îl atinge..... VIII. EMILIA ȚUȚUIANU: VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Viața
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
despre activitatea celor 33 de filiale ale acestei organizați profesionale, după care a lansat și prezentat întreaga colecție a revistei “Agora Literară “, una din cele 18 reviste ce le editează Liga Scriitorilor după care a prezentat ultimele două romane “Un ocean de deșert “ și “ Răzbunarea gemenelor“ din ciclul de șapte romane “Insula Viscolului “. O surpriză plăcută, în cadrul acestui context, a fost când actorul Claudiu Pintican de la teatru Ararat din Baia Mare a susținut un impresionant recital poetic cu versurile poetei Titina Nica
SCRIITORI CLUJENI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383216_a_384545]
-
îl alege. De modul cum cineva înțelege coordonata idealului în care sunt uniforme rațiunea și sentimentul, depinde esențial izbânda sau eșuarea sa. Avântarea frenetică și necontrolată fie în larg, fie spre țărm, ca și șovăiala, nu exclud nici scufundarea în oceanul vieții, nici zdrobirea de stâncile malului ei. Întotdeauna, românii care au pornit să caute o palmă de cer și o pală de libertate dar au găsit o lume, sunt vrednici de plecăciunea semenilor în fața lor și li se cuvin recunoștința
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
pentru care se angajaseră, sacrificându-se pentru a scoate omenirii acele nebănuite bogații ale pământului. Munca această de coborâre în mină, unde nici aerul nu e respirabil, e comparabilă cu cea a căutătorilor de perle, care se scufundă în adâncul oceanului, pentru a scoate la suprafață mărgelele prețioase. Cât de puțin i-a trebuit ucenicului în toate, tânărului de atunci Mihai LEONTE, doar un dram de întâmplare i-a trebuit, ca soarta să-l arunce într-o meserie care-l va
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
presupunere. Al șaptelea e sacru. ROMANCIERUL. Magistratul nu a renunțat de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel adevărat, cred că habar nu are de cele ce se petrec aici, dacă mai trăiește... E în insula lui sau dincolo de ocean. A uitat de Domeniu. Sau l-a trimis pe Intendent să vadă cum stau lucrurile în Stațiune, vrea să o cumpere. Da! Asta e bomba! Am găsit: Castelanul vrea să cumpere Stațiunea! Bineînțeles, nu casă cu casă, ci ici-colo. Cazinoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
eternă printre Înțelepți. O scrisese pentru a combate afirmația ilogică și nelegiuită că, În orice punct al globului, apele s-ar putea ridica deasupra pământurilor ieșite la suprafață și că, În emisfera australă, ar fi putut exista și altceva În afară de ocean. Acele teorii erau nebunești, și totuși nu puțini le susțineau, invocând drept dovadă izvoarele de munte. Să te Încrezi În atari argumentări ar fi echivalat cu a admite că, pe undeva, apa ar fi putut curge În sus. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra soției unui membru al Consiliului. Nouă ne sunt rezervate doar sirenele oceanului, cu cărnurile lor care miros a pește, exclamă el, izbucnind Într-un hohot de râs zgomotos. Părea să Își fi recâștigat buna dispoziție, dar În ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un instrument străvechi, născocit de marinarii din Tyr, pentru a birui puternicii curenți potrivnici de dincolo de Coloanele lui Hercule. Ei au descoperit că, la cincizeci de coți În adânc, există un flux de curent care merge spre Apus, În direcția oceanului. Și au născocit o velă scufundată, ca să se folosească de forța aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În ochi i se aprinsese o lumină, ca și cum geniul acelor marinari din vechime continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să curgă. Recunoștea imaginile pe care le studiase cu maestrul său, Brunetto. Forma lumii. Marea lucrare a lui Ptolemeu, transcrisă de o mână iscusită pe acel pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să creadă a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare. La Apus, În punctul către care Îi convergea privirea. Acesta era secretul pe care meșterul din Como Încercase să Îl reveleze prin opera sa. Un alt continent, dincolo de ocean. Pământul aurului? Privirea lui Dante se deplasă pe brățările Antiliei, cu inscripțiile lor indescifrabile. Femeia păru să Îi intuiască gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care l-ai Învins, murmură venețianul, după care se ridică de jos cu o smucire nervoasă. Și pentru că de pe hărțile acelea lipsește un element esențial. Acela pe care nici măcar Teofilo n-a izbutit să-l descopere. — Care? Întrebă Dante bănuitor. — Oceanul imens e măturat de vânturi constante și potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acel gând cu furie, În timp ce curiozitatea Îl biruia din nou. Voia să câștige timp. Arătă din nou spre foi. — Cum ai ajuns În posesia lor? Pe lume, Platon a fost ultimul care a avut știri despre un pământ de dincolo de ocean. Dar nici el nu vorbea dintr-o cunoaștere nemijlocită, ci pe urmele unei legende mai vechi... Veniero zâmbi vlăguit. — Ordinul Templului a săpat vreme Îndelungată printre ruinele citadelei Ierusalimului, sub vechiul Templu. Și multă lume a crezut că se căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre dimineață. În cele câteva ore scurse după ce sfrijitul Îmi urase noapte bună aproape cu simpatie (sau cel puțin așa mi se păruse mie la reluare, probabil din nevoia de a găsi un oricât de scheletic punct de sprijin În oceanul de ostilitate care mă Înconjura), În acele ore Înfrigurate, mi se destrăbălaseră În minte o mie și unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În afara imperiului său se mai aflau doar Arabia (prezentă Însă, În mod explicit, pe agenda unei următoare expediții), bazinul occidental al Mediteranei, până la Gibraltar (vizat și el detaliat În planurile macedoneanului), și restul Indiei, respectiv, Gangele cu obiectivul maxim, atingerea „oceanului exterior” - formulare misterioasă, prezentă În textele autorilor antici, a cărei semnificație reală nu a fost Încă descifrată mulțumitor de istoriografia modernă. De patru ani este căsătorit cu Roxana, fiica nobilului ahemenid Oxyarthes, redutabilul adversar care condusese rezistența de la Sogdiana. Roxana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
diminețile calde de primăvară îndeamnă la visare... Așa și este. Stând chiar foarte confortabil pe bancă, am adormit, deschizându-mi-se poarta spre vise. De visat, visez mereu, dar de această dată a fost ceva mirific. Eram undeva la mijlocul unui ocean imens, stăteam pe o barcă care plutea în derivă, era aproape aproape dimineață și acolo soarele răsărea, lumina parcă străpungea întunericul cu fiecare secundă trecută. Am văzut în apă ceva strălucitor, părea a fi de aur. M-am uitat mai
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
uitat mai atent și mi-am dat seama că era un peștișor auriu. El era singur ca și mine, doar că acel loc lui nu i se părea așa de necunoscut cum mi se părea mie. Totul părea real: peștișorul, oceanul, soarele și tot ce era în jurul meu. El mi-a spus că poate să mi îndeplinească trei dorințe. La auzul acestor vorbe, m-am gândit foarte bine, apoi i-am răspuns: „Dragă peștișor, aș vrea să nu mai existe răul
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
cam așa: „să mă pot întoarce în acest loc oricând”. Dintr-o dată am simțit că toate aceste dorințe s-au îndeplinit. Vedeam doar partea bună a visului. Eram foarte fericită și uitasem că mă aflam pe o barcă, în mijlocul unui ocean imens, singură. Barca a plutit și tot a plutit, ducându-mă în locuri ireal de frumoase. Parcă m-aș fi aflat într-un tablou pictat cu multă măiestrie de un pictor priceput. Linia orizontului părea atât de aproape, dar totuși
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
neîncetat, nopți și nopți de-a rândul. Uimirea m-a cuprins și nu m-a lăsat să clipesc. Obiectele strălucitoare mi-au furat privirea. Orice stea era unică. Undeva, mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii mei aveau viață. Dintre toate acestea, Venus, numită luceafărul de seară sau de dimineață, era cea mai luminoasă. Orice pas ce-l făceam nu avea regret. Apoi, mi-am dat seama că nu puteam respira, deoarece
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
neconfundat. Dar mulțimile aneantizează particularul prin repetabilitate și ceea ce inițial fusese destinat a fi unic a devenit masă informă și anonimă. Oamenii aceia vechi, uitați În așezările lor mărunte, trăind În monotonia propriilor nume ca niște insule pierdute În imensitatea oceanului lumii, imaginați-vă sate Întregi de Popești, de Ionești, de Preoțești, cum ai spune grîu, porumb, orz, și cine mai vede bobul, bobul acela puțin mai mare sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plângea niciodată în fața mea. „I-ai văzut și azi sărutându-se, nu-i așa?“ m-a întrebat ea după ce ne-am sărutat. Când s-a născut Adél, asta s-a întâmplat tot la Paris, ei au plecat mai departe, peste ocean. Maria mi-a spus să mă duc după ei, dar eu am mințit-o că nici nu se punea problema, pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îl reprezint pe Iisus și ca Iisus nu are ce căuta pe ringul de dans. Nu, ăsta-i locul de joacă al diavolului. Ne mai pândește și un alt pericol. Bărbații și băieții noștri au plecat de partea cealaltă a oceanului. Trăiesc ei întru Iisus acolo? Este El cu ei în tranșee? Trăiesc ei o viață curată de creștin? Sunt pierduți pe pământuri unde conducătorii cei nemiloși ne sunt dușmani. Trăiesc într-o lume de carnagiu și măcel care-L face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]