2,513 matches
-
veniți puțin, a șoptit. Asistenta scotea acul din ambalajul steril, am auzit zgomotul ambalajului din plastic în timp ce privirea mea o întâlnea pe a Adei. Era foarte aproape de mine și nu-mi dădusem seama. Am întâlnit ochii nemachiați ai unei femei, ochi vibrând într-o sclipire. Înainte de a se muta la reanimare, a fost una dintre cele mai bune anesteziste din spital, a suflat protoxidul de azot în mulți dintre pacienții mei. Am văzut-o stăpânindu-și emoțiile chiar și în momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zi: e blondă sau brună? — Adevărul e că nu știu. Deși îmi închipui că nici așa, nici așa; să zicem șatenă. — E înaltă sau scundă? — Nici asta nu-mi prea amintesc. Se vede treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unde o așezase, dar ca să-și pună brațul pe grumazul ei și să le dea de lucru degetelor cu unul din pandantivele iubitei sale. Eugenia îl lăsa. — Uite, Eugenia, ca să te amuzi și dacă ții neapărat, poți să-i faci ochi dulci nătărăului. — Mauricio! — Ai dreptate; nu te supăra, scumpetea mea! - și, strângându-și brațul, își apropie capul de cel al Eugeniei, îi căută buzele cu ale lui, împreunându-și-le, cu ochii închiși, într-un sărut umed, tăcut și lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cer, încotro îi va fi purtat vântul vieții. „Dar ce de femei frumoase mai sunt de când am cunoscut-o pe Eugenia! - își zicea el, ținându-se între timp de perechea aceea râzăreață -. Totul s-a preschimbat într-un paradis, ce ochi, ce păr, ce râs! Una e blondă și cealaltă brunetă; dar care a cea blondă? Care cea brunetă? Mi se pare că se confundă între ele!...“ — Ei, dom’le, ești treaz sau dormi? — Salut, Víctore. — Te așteptam la Club, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după aceea: aproape toate femeile pe care le văd mi se par frumoase, și de când am plecat de-acasă, acum nici o jumătate de oră, m-am și îndrăgostit de trei, ba nu, de patru; mai întâi de una, toată numai ochi; apoi de alta, cu un păr glorios, și adineauri de două, una blondă și alta brunetă, care râdeau îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
don Avito, pedagogul, s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-a spus: „Dumneata vrei să mă cumperi, vrei să-mi cumperi nu dragostea, căci asta nu se cumpără, ci trupul! N-ai decât să-mi iei casa!“ Să-i cumpăr trupul..., trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-a convertit la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-a spus: „Dumneata vrei să mă cumperi, vrei să-mi cumperi nu dragostea, căci asta nu se cumpără, ci trupul! N-ai decât să-mi iei casa!“ Să-i cumpăr trupul..., trupul ei...! Când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Apoi chibzui mai temeinic. „Nu, trebuie să te arăți puternic!“ — Spune-i că vin acum. Îl stupefia îndrăzneala acelei femei. „Trebuie să recunosc că e o femeie dintr-o bucată, un caracter dintr-o bucată, ce cutezanță! Ce hotărâre! Ce ochi! Dar nu, nu, nu mă înmoaie ea! Nu mă cucerește!“ Când Augusto intră în salon, Eugenia stătea în picioare. Îi făcu semn să ia loc; dar ea, înainte de a o face, exclamă: — Dumneata, don Augusto, ai fost înșelat ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scufundă. — Și cine confundă de asemenea. Poate. — Atunci? — Ei bine, să tăifăsuiești, să cultivi subtilitățile, să te joci cu cuvintele și formele lor... Să petreci! — Ei doi chiar că petrec! — La fel și tu! Ai fost vreodată în propriii tăi ochi mai interesant decât acuma? Cum poți ști că ai un membru dacă nu te doare? — Bun, și acum eu ce să fac? — Să faci..., să faci..., să faci!... Mă rog, te și simți personaj de dramă sau de roman! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ele rămânându-i lui. Și acum, când m-am hotărât, în fine, s-o public în propria-mi limbă, în singura limbă în care știu să-mi dezgolesc gândirea, nu vreau să-mi recuperez textul original. Nu știu cu ce ochi mi-aș revedea filele premonitorii pe care le-am umplut în odăița singurătății singurătăților mele din Paris. Prefer să retraduc după traducerea franceză a lui Cassou, și asta-mi propun acuma să fac. E însă posibil oare ca un autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Peter van Pels... Mi-am ținut răsuflarea în timp ce secretara lagărului bătea la mașină datele în spațiile goale. ...născut la Osnabrück, Germania pe 8 noiembrie 1926, bărbat, necăsătorit, dorește să emigreze în Statele Unite ale Americii. Înălțimea 1, 85 m Păr șaten, ochi albaștri Semne particulare: cicatrice pe brațul drept, deasupra încheieturii. Înregistraseră cicatricea de pe brațul drept de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le înțelegea decât cel care făcea parte dintre inițiați. De când se făcuse cald ca în toiul verii, pe băieți și pe fete i-a cuprins o neliniște, încât, năpădiți de-o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori avea ocazia să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îți sărea pentru o secundă în ochi, ca să dispară iar, vrând parcă, nerăbdătoare, să fie descoperită din nou, născând îndoiala dacă nu cumva dorința fusese cea care a vrut să vadă obiectul cunoscut într-o ghindă. Dar eu nu aveam ochi pentru metale, nici pentru fier, nici pentru bronz, și cel care sta de cele mai multe ori aplecat îndelung asupra propriei sale mâini era Armin; venea la mine după o cercetare atentă, înotând în cizmele mari și-mi spunea în jargonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puternice. Dar acum această clanță deschidea ușa unui alt spațiu, luminos și curat, unde - după cum spunea Gerda - se petrecea miracolul înmulțirii: — Francul pe care pune Erich mâna se dublează cât ai clipi. Și cu banii își va lua o vilă, ochise deja o bucată de teren, unde avea să locuiască împreună cu Gerda după perioada de așteptare, și va fi respectat, invidiat, va face parte din lumea bună, căreia îi aparținea, de la sine înțeles, și asociatul său. Dar W., care nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mult m-aș fi străduit. Sentimentele întunecate, neclare nu-și găseau silueta corespunzătoare în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea demnă a unei egiptene. Îl invidiam pe Felix. Ca și el, aș fi vrut și eu să atrag priviri, privirile iuți, fulgerătoare, ale Linei la ore sau în pauză, ascunse și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
seama cum îmi stă. Care era diferența? Păream mai subțire în talie și-mi făceau picioarele mai lungi, dar mai arătam eu ca o femeie care-și găsise identitatea la 18 ani și cu aia rămăsese? Bineînțeles că oricine avea ochi să vadă, și-ar fi dat seama că sunt un copil îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tras, la ordin sau ca din obișnuință, din partea noastră nu ar fi venit nici un răspuns. Asta nu s-a întâmplat din dragoste de oameni, nu am avut nici un merit. Mai degrabă rațiunea ori absența necesității ne vor fi împiedicat să ochim și să apăsăm pe trăgaci. De aceea, afirmația mea obișnuită cum că, pe parcursul acelei săptămâni în care războiul nu mi-a dat drumul din mână nici o clipă, nu am fixat niciodată vreo țintă prin crestătura înălțătorului și cătarea armei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văzut În rotogravure că biata Pumita, sor-mea, se logodise cu Rica Sangiácomo, care numele lui de familie ie groaznic. Poa că pare Îngălat, da ierau o pereche fără cusur: Pumita, bestial dă gagioală, c-un cachet Ruiz Villalba și ochi ca a lu Norma Shearer, care acu ne-a părăsit, cum a zis și Mario, și rămân decât ai mei. Pă bune că iera fraieră și citea decât numai Vogue, că d-aia Îi și lipsea acel charme din teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Llavallol, ca Errol Flynn și Olivia de Havilland În Să mergem În Mexic, care În engleză se chiamă Sombrero: Pumita avea un pony, care a luat-o razna din tonneau când a ajuns la macadam, da Ricardo, care nu are ochi pentru nimic dincolo dă gloabele mărunte dă polo, a vrut să să joace d-a Douglas Fairbanks și i l-a oprit pă pony, care nu-i vro chestie cum nu s-a mai văzutără. Când a aflat că iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să țipe și să-și arate mușchii; de pe cealaltă coastă a Atlanticului, Sangiácomo a strigat prezent! și a navlosit un vapor cu revent pentru modernii chiriași ai tranșeelor. Nu l-au descurajat răzmerițele soldățimii ignare; Încărcăturile sale nutritive au umplut ochi danele și antrepozitele din mahalalele Genova, Salerno și Castellammare, alungând nu de puține ori dense populații. Această pletoră alimentară și-a primit răsplata; proaspătul milionar și-a torturat pieptul cu crucea și șorțul din piele, Însemnele de Commendatore. — Turui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zile, Tulio Savastano a dat buzna În celulă, agitat și fericit. Abia de-a putut bâigui: — V-am tras clapa, dom’le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano, beat mort de slugărnicie, traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la ficat și repeta fericit că nepoatei Flora Îi pregătea ambuscada unei moșteniri cu mai multe carate ca auru ăl mai lucitor, adică amoru pentru cronologia dân Biblie. Legatara iera o bibilică cam bolnăvicioasă, dă cel mult nouă ani, care ochii ei privea parcă zărea marea, cu păru blonziu, și se purta cuviincios și dulce, ca sălbatica limbă a vacii, care cine nu s-a dus s-o strângă În zori prin pășunile și râpile dă pă Dealu Președinte? Zgâtia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am captat ce iera șozurile alea, da Încă d-atunci Îmi contagiau bunăstarea. M-am gândit p-ormă că poate aveau far propiu, fincă se făcuse d-acu târziu, da nu le pierdeam dân ochi canci. Primu de l-am ochit - și tre să aceptăm că ie ciudat, pencă nu-i iera clar pelimetru, să zicem - era o gogeamitea vânăta umplută, care n-a Întârziat să peară dân ochi când a ascuns-o streașina dă la colidor da-i călca d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tu, înseamnă că știi cu siguranță că există un dincolo. Cum e? Care din cărți are dreptate?” Doctorul e stînjenit, îl deranjează vădit întrebarea mea. „-Cînd ai să te dezbari de formulările astea pretențioase?”-mă întreabă el. „-Tu n-ai ochi? Doar poți vedea același lucru ca și mine. De ce întrebi ce-i dincolo? Uită-te mai bine la existența ta, așa cum e, căci o vei regreta. Îți pare că ești atît de strîmb pentru că numai în viața asta ai de unde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]