2,363 matches
-
Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta Lipovei și ajunseseră cam la jumătatea ogorului. Era un pământ hleios, ce se săpa cu greutate, dar la vreme de secetă dădea roadă bogată, mai ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-l dăduseră părinții lui Costache Gheorghiu, dar acesta renunțase pentru o vreme la el, ca să mai potolească lăcomia neamurilor nesătule. Curățindu-și sapa, Marița aruncă privirea la vale, spre ogoarele din luncă care promiteau o recoltă bună
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-l dăduseră părinții lui Costache Gheorghiu, dar acesta renunțase pentru o vreme la el, ca să mai potolească lăcomia neamurilor nesătule. Curățindu-și sapa, Marița aruncă privirea la vale, spre ogoarele din luncă care promiteau o recoltă bună, recunoscu postata pe care muncise și ea înainte de a se mărita. Acum era în stăpânirea lui Costache, dată de părinții ei și se vedea cum unduiește secara semănată de frate-su sub palele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o ducea pe a lui și o buturugă ce aducea cu un cap de om, pe care Gheorghe se gândea s-o meșterească el acasă. Marița ducea traista în care fuseseră cărate merindele . Ajunși la drumul luncii și trecând pe lângă ogorul cu pricina Marița privi la ovăzul ce se unduia în vânt și rosti cu ciudă și ură spre feciorii ei: − Trebuie să faceți pe dracu în patru ca să intrăm noi în această curea de pământ cu ovăz, că al nostru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit cu gândul să termine azi, sapele tăiau buruienile cu spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au apucat de prășit cu gândul să termine azi, sapele tăiau buruienile cu spor și la fiecare fir de porumb pământul era adunat în mușuroi. Marița își aduse aminte de ogorul din luncă, cel semănat cu ovăz de frate-su Costache și aruncă o privire spre vale. Ceea ce văzu îi îngheță sângele în vine: în vale apăruse Costache care venise cu căruța, însoțit de un fecior, și se apucase de cosit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai văd! Ochii lui Marița, plini de ură și îndemnul hotărât al mamei lor îi făcură pe cei doi feciori să acționze imediat. Lăsară sapele la pământ, înșfăcară cele două vițe groase ale buturugii, ce le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor era doborât la pământ. Caii urcă pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
luncă, cel pe care ni l-a dat tata înainte de moarte, Dumnezeu să-l ierte, că ne-a vrut binele la toți. M-am întâlnit și cu Ion Barzu care, împreună cu doi oameni din Racova săpau o fântână la capătul ogorului. Erau acolo și cei doi copii ai lui Ion, Grigore și cel mic, Gică. Le-am spus bună dimineața și l-am lăudat pentru gândul cel bun de a săpa la hotar o fântână apoi am mers lacapătul ogorului nostru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
capătul ogorului. Erau acolo și cei doi copii ai lui Ion, Grigore și cel mic, Gică. Le-am spus bună dimineața și l-am lăudat pentru gândul cel bun de a săpa la hotar o fântână apoi am mers lacapătul ogorului nostru și m-am și apucat de coasă. Gheorghiță a adunat un braț de ovăz proaspăt cosit și l-a pus în căruță când, dintr-odată am văzut pe cei doi vlăjgani ai Mariței venind în goană spre mine și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
noi înțelesuri de dragoste, de ceva măreț. Deci aceasta se cheamă România. Capitolul XIV Cerințele vieții sunt fără margini „Doamne, dăne sănătate că mă apăr eu de toate” rostise odată Costache după ce se înzdrăvenise în urma bătăii ce o primise în ogorul de ovăz de la „dragii” lui nepoți. Din păcate n-a fost să fie așa, necazurile s-au înmulțit, procesele se țineau lanț, mai toți banii câștigați cu greu din chirii pentru cărăușie se duceau pe plățile avocaților. Copiii mai mari
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vârsta de nouă ani, își amintește ziua când a mers pentru prima oară la secerat grâu. „Părinții mei împreună cu frații și surorile mele care erau acasă, afară de Emilia care lucra croitorie , am mers la locul numit Trauș, unde aveam noi ogorul de grâu. țin minte ce frumos arăta lanul, cum am frecat în mâini un spic alegând boabele, care au chipul Maicii Domnului, cum spune mama, apoi am ajuns toți la capătul ogorului. Tata a făcut semnul crucii și a tăiat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mers la locul numit Trauș, unde aveam noi ogorul de grâu. țin minte ce frumos arăta lanul, cum am frecat în mâini un spic alegând boabele, care au chipul Maicii Domnului, cum spune mama, apoi am ajuns toți la capătul ogorului. Tata a făcut semnul crucii și a tăiat primul polog de spice. După ce cei mari au desprins marginile și postata , am intrat și noi cei mai mici în lan, adică frate-miu Vasile și eu. Tata deși era cam bolnav
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îi spuneau „komendatura”, ei aveau grijă să îndrume convoaiele militare ce străbăteau zona. în curând s-au întors din refugiu slujbașii de la primărie, învățătorii și profesorii precum și preotul. Lumea se străduia să intre în normal, să strângă recoltele, să pregătească ogoarele și semănăturile de toamnă, într-un cuvânt, să reia viața normală. O întâmplare a facut mare vâlvă în târg: comandamentul sovietic dăduse de știre populației să anunțe dacă au văzut nemți în armați prin zonă. Oamenii nu prea înțelegeau rostul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care se vedea tipărit cu litere mari și negre următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala Normală!”. Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se petreceau arestările samavolnice și crimele inspirate de străini! Așa cum în 1931, la retragerea temporară din școală munceam la via tatei ca să uit de mine și situația grea în care mă aflam, acum munceam cu aceeași tenacitate și înverșunare pe ogorul școlii, a luminării și modelării copiilor, oameni în devenire. Ce sărăcie și mizerie mai era atunci în acele locuri! Amândoi în școală nu de la prima oră înscrisă în orar, ci de la apariția primului copil la clasă. La apropierea iernii dărâm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Constantinescu, acel care se oferea să mă adopte ca nepot, dar să nu plec din școală. În perioada 1950, persecutat și îndepărtat din școala din satul meu natal, cu aceeași îndârjire și încrâncenare am pornit și am defrișat și desțelenit „ogorul școlii din Căuești” redând școlii și slujitorilor ei încrederea în forța muncii educative, în șlefuirea caracterelor umane! Adrian, un tânăr de pe strada mea, mă salută respectuos și se oprește rugându-mă să-i spun „cum era lumea în care am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe care viața mi le-a pus în cale! Atâția ani am muncit și am visat cu aripi larg deschise către viitor, spre libertatea care părea să nu mai vină. Aici am muncit cu drag, cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!...
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fundamentale obiective general-democratice în țara noastră. Plecat din satul de răzeși moldoveni, unde și-a petrecut copilăria în mijlocul țărănimii, cunoscând-i viața de asuprire și împilare, C. Stere păstra în adâncul sufletului său cele mai deosebite considerații pentru truditorii de pe ogoare. Întreaga sa activitate militantă, care a rămas în sfera unui luptător cu concepții general-democratice și cu tendințe spre măsuri radicale, a fost caracterizată de simțul responsabilității sociale. În viața politică românească de până la 1936, C. Stere rămâne una dintre personalitățile
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor ogoare. Dregătoriile erau scoase la mezat, țara era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămături” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii au plantat salcâmi. Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
anexă și în satul Râmnicelu. În aceste ferme se făcea agricultură cu oameni calificați, cu ingineri agronomi și cu medici veterinari. Pământul acestor ferme era împărțit în tarlale despărțite prin plantații de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țăranilor, printre care s-au aflat și părinții mei. „Ciupercărenii” ca și „domnițenii” au fost împroprietăriți pe moșia prințului Șuțu, pe malul drept al râului Buzău. Cum satele Boarca și Domnița erau situate pe malul stâng al râului, drumul spre ogoarele oamenilor trecea prin apa râului Buzău, pentru că nu exista nici un pod. Satele Boarca și Domnița aparțineau de județul Râmicul Sărat iar pământul dat oamenilor se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa era, de multe ori, mai mare decât jumătate din recolta adunată de pe ogor”. Trebuie spus că părinții mei au obținut de la părinții lor, prin căsătorie, trei pogoane de pământ arabil pe malul stâng al râului Buzău, dar prin împroprietărirea de după război, au primit nouă hectare pe malul drept al râului care nu avea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Buzău, dar prin împroprietărirea de după război, au primit nouă hectare pe malul drept al râului care nu avea nici un pod, trecerea la pământul dat prin împroprietărire fiind o grea problemă pentru exploatarea lui. Pe malul drept al râului, aproape de ogoarele date, era planificat și un sat pentru cei care fuseseră împroprietăriți, dar până în anul 1928 nu se mutase acolo decât doi gospodari săraci. Părinții mei au întemeiat a treia gospodărie personală în perimetrul destinat noului sat. Era o cutezanță izvorâtă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Mihaica Picoș, o tânără văduvă din Corbeni, mama mea. Ca prim născut mi s-a dat numele fiicei repauzate dramatic- Victor-ia. Tata ținea foarte mult să fie bogat, să aibă gospodărie mare și organizată „ca la nemți”. Se străduia ca ogorul lui să fie bine muncit, ca vitele lui să fie grase și frumoase. Avea o mare pasiune pentru caii frumoși. Mai întâi a cumpărat doi cai negri pletoși, cu coama foarte bogată. Caii erau tineri, ne puși la ham. Iarna
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]