2,372 matches
-
altă întrebare de "oracol" pentru același individ pomenit mai sus: Ce crezi că ai ratat (în viață) și mai poți recupera? Aceeași chestie călătoriile, ieșirile, excursiile pe mapamond, dintotdeauna jinduite. Mă avertiza tătânele, acest Brucan personal, când, arând cu el ogorul de lîngă Pădurea Baronului, îmi ieșeau ochii ca la melc după țugul ce intra cu viteză, și pufăind, în gara Todirești, venind dinspre Soloneț: "O să te saturi de umblat cu el". N-am ajuns încă la vorba lui, dar mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vânzător; el a dat nume faptei. * Dacă la începutul lumii am fost doi, acum suntem singuri. * A merge împreună nu înseamnă a parcurge același drum. * Atunci când stelele încalcă regulile de circulație, plouă cu meteoriți. * Apa trece, gunoaiele rămân. * Belșugul de pe ogoare nu se află și-n hambare. * Nu poți să fii Soare dacă nu luminezi pe alții. * Luna fură lumina Soarelui pentru a ne-o oferi nouă. * Se poate trăi cu orice handicap; cu cel intelectual se vegetează. * Afonii cântă fals
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu pomenește nimic, în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noi? Muguri noi! Pornim pe urma celor vechi în crepusculul unei primăveri. Ne mână dragostea după frumos și adevăr. Cântecul nostru e slab și n-are glas, dar îl vom potrivi după cavalul doinei și-l vom hrăni cu seva ogorului străbun. Suntem tineri, entuziaști și neîncercați, dar arma aspră a viitorului ne va oțeli sufletele și ne va face luptători. Dragostea de țară, neam și lege ne va fi stimulentul, iar bătrânii, stâlp de foc călătoriei noastre” ( Muguri vechi și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
N. Cotlarciuc, fiind de acord cu istoricul Ion Nistor, că mitropolitului i se cuvine un loc de merit și de recunoștință în istoria Bisericii din Bucovina, afirma: „arhipăstor pătruns de zel, apostolic și înzestrat cu energie creatoare, neobosit osârduitor pe ogorul culturii, animat de o pasiune vie pentru valorile spirituale ale poporului său, om al cetății în accepția cea mai înălțătoare, care a considerat spațiul confesional drept un teren fertil de manifestare a virtuților de neam”. Cei de la „Cuvântul preoțesc”, care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie, să schimbi cearșafurile de pe
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
bătrânului Abraham i s-a apropiat sorocul, iar Dumnezeu, pentru a îndulci oarecum vestea, îl însărcinează pe arhistrategul Mihail, conducătorul oștii îngerești și preotul liturghiei cerești, să coboare pe pământ. Abraham îl întâmpină ca pe un oaspete (se afla pe ogor împreună cu doisprezece slujitori), propunându-i fără șovăială să încalece pe doi cai și să meargă împreună acasă. Dar îngerul refuză să urce pe un animal cu patru picioare, astfel că Abraham, din sfântă „politețe”, acceptă să facă drumul pe jos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vieții sale. și rugămintea i se împlinește neîntârziat. Arhanghelul îl așază pe bătrânul patriarh într-un car format din heruvimi și tras de șaizeci de îngeri. Din înaltul cerului se văd ca-n palmă, simultan, toate îndeletnicirile omenești: unii lucrează ogorul (arotrioun), alții conduc carele (hamaxegein); în altă parte, câțiva păstori își pasc turmele; alții dansează ori pur și simplu se joacă (paizein), se întrec în luptă, cântă la citeră, pledează în tribunale. În sfârșit, unii însoțesc trupurile morților la groapă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vizuale să fie mult mai puțini. E normal. Dar a existat un moment în care s-a apăsat foarte tare pedala unei culturi de divertisment. Lucru care se întâmplă și la închidere. Tip-top minitop 2007 12 luni de arăt pe ogorul actualității culturale IANUARIE » Muzeul de Artă din Timișoara, în sfârșit descătușat! Pe 21 decembrie 2006, enigmă arhitectonica din Piață Unirii timișorene, aflată într-un veșnic travaliu restaurator, a fost în sfârșit demascata. Palatul Baroc este de acum sinonim cu Muzeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Știu că istoria nu se poate schimba (zău că știu!Ă și că o să înșir tâmpenii excesiv de simpliste, dar ce să fac? „jurnal ldT.“ » lucian dan teodorovici http://www.supliment.polirom.ro/teo Concluzii după o săptămână de bloggerit pe ogoarele Internetului (raport preliminară I. CONCLUZII GENERALE I.1. A-ți iniția un blog personal e o chestiune urgent născătoare de revelații, cu șanse de a-ți schimba cursul vieții. I.2. Dacă vrei să ai blog, ia în seamă sfaturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
-ul cunoaște de mai mulți ani un succes suspect în România. Sute de autori români, atrași fie de premiile literare japoneze, fie de ideea de a scrie în câteva minute o posibilă capodoperă, lucrează de zor pe al haiku-ului ogor. Fără să cunoască modul de a fi al japonezilor, fără să înțeleagă situațiile în care se desfășoară la ei ceremonialul poeziei (la fel de complicat și greu de înțeles de către europeni ca misteriosul ceremonial al ceaiului), haikugiii români produc frenetic, fără spirit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sec, neutru, alb. Fără să țipe, fără să țină discursuri patriotice. Dar oamenii au simțit toată furia și durerea acelor cuvinte, fiindcă o aveau În ei. Și o eliberează, pas cu pas, ca niște plugari care au de arat un ogor și nu se opresc până nu ajung la capătul lui. Dar unde e capătul? M-am pomenit punându-mi această Întrebare și nu știam din ce motiv mi-a răsărit În minte. Acum, experiența mea de corespondent de război Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
barocă pentru povestirea Întâlnirea din Telgte, l-am vizitat și pe el, care-și adăpostise bătrânețile într-o mănăstire de maici, într-o chilie spațioasă și confortabil mobilată care invita la dialog. În cursul convorbirii, am evitat orice conflict pe ogorul arat de catolicism. Ute, fiind protestantă, a fost puțin uimită de existența tihnită de zi cu zi a bătrânului domn în mijlocul acelor femei care-și duceau traiul lor monahal, pe care numai la sosire le-am văzut la față, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care tribunalul de campanie l-a degradat înainte să-l spânzure. Un spalier de cadavre, prin dreptul căruia trecem cu huruit de șenile ce acoperă orice alt zgomot. Nici un gând nu rămâne, numai imagini. Alături văd țărani care-și muncesc ogorul, brazdă după brazdă, ca și când nu le-ar păsa de nimic. Unul ară cu o vacă înhămată la plug. În urma plugului, ciori. Apoi, din nou, văd convoaie de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumina lunii care a durat ceva mai mult, și-a săpunit fața și și-a ras temeinic barba de trei zile. Eu a trebuit să-i țin superiorului meu oglinjoara. Abia când, cu brazdele lui ce duceau spre vest, un ogor ne-a convins să îndrăznim, am părăsit pădurea protectoare. Ogorul părea proaspăt arat și se termina după un val de pământ. De acolo am urmat un drumeag flancat de tufișuri, care traversa un curs de apă. Podul nu era păzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săpunit fața și și-a ras temeinic barba de trei zile. Eu a trebuit să-i țin superiorului meu oglinjoara. Abia când, cu brazdele lui ce duceau spre vest, un ogor ne-a convins să îndrăznim, am părăsit pădurea protectoare. Ogorul părea proaspăt arat și se termina după un val de pământ. De acolo am urmat un drumeag flancat de tufișuri, care traversa un curs de apă. Podul nu era păzit. Ne-am umplut bidoanele de campanie, am băut, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lipeau de tălpile cizmelor, se desprindeau, se făceau la loc, așa că acum, sub rafalele de arme automate și în lumina unei rachete explodând pe cer, alergam parcă cu încetinitorul, așadar o secvență prelungită de film, până când un șanț, care mărginea ogorul, ne-a oferit adăpost. Rusul sau, cum spuneam noi, Ivan, nu a întreprins nici o încercare de a ne găsi. Răpăitul a încetat. Nici o altă rachetă care să fi luminat câmpul. Numai luna din când în când. Și, un iepure, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât unul dintre elevii lui Ewald Mataré; cine ar fi bănuit că, mai încolo, avea să crească prețul la miere artificială, diverse grăsimi și pâslă dincolo de orice măsură? Sau o vizită scurtă în menajeria lui Otto Pankok, pe al cărui ogor talentele creșteau ca buruienile, în timp ce în și din asociația lui familială intrau și ieșeau întruna țigani. Acolo, nimeni nu purta halat alb. În clasa sculptorului Enseling, care mă consiliase profesional pe cât de concis, pe atât de precis, am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n coasă! Că iar îi bat și zice că până disară mai are în față o zi întreagă di coasă, discutau niște prășitori care tocmai se pregăteau să-și încheie ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
disară mai are în față o zi întreagă di coasă, discutau niște prășitori care tocmai se pregăteau să-și încheie ziua de muncă. Văzând oamenii că Mazilu' trece fără să-i observe, unul dintre ei i-a urat, de la capătul ogorului, ziua bună și spor la muncă. Bonjur! le-a răspuns acesta și și-a continuat mersul legănat fără să-și dea seama că prășitorii se distrau copios privind spre soarele ce pălise și se rostogolea încet-încet către scăpătat. Bonjur, bonjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua di muncă pe-nserat! Din toată discuția acesta a reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia spontană a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru aspru. Dar voi nici nu visați că străbunicul meu a fost în slujba lui Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de plânsul surioarelor mai mari și de bucuria celor mici că se duc la plimbare sub coviltirul ce-i apăra de vremea câinoasă a începutului de primăvară cu burniță și lapoviță din belșug. La părăsirea satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei, un cunoscut stoler de la Antilești, o ținea ca-n palmă, mai mult pe lângă casă, așa fel ca nici soarele să n-o ardă și nici vântul să n-o bată la vreme de seceriș ori de prașilă pe mănoasele ogoare dinspre apa Moldovei. Și asta atâta vreme cât meseriașul câștiga destul de bine la rindea și cuțitoaie ca să-și angajeze lucrători vrednici pentru munca grea a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ciobăniță la turma de sterpăciuni a satului. Peste o sută de capete de oi nemulgătoare, de mioare, de miei, de berbeci și batali îi dădeau mari bătăi de cap proaspetei păstorițe pentru că se răsfirau grupuri-grupuri pe tot imașul străjuit de ogoare cu diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a pregetat să aplice în mod exemplar în practică îndrumările de partid cu privire la asigurarea unor furajări pe bază de granule concentrate-vitaminizate. Și așa, dedicându-și întreaga pricepere și agerime a minții pentru bunăstarea celor ce muncesc în fabrici și pe ogoarele patriei, tovarășul a recomandat concentratele Curd 1 și Curd 2 pe bază de cetină de brad, care până mai ieri se irosea prin păduri, și găinaț, care se utiliza numai ca îngrășământ natural. Fără îndoială că aceste descoperiri epocale vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]