5,154 matches
-
bine evoluția pozițiilor metateoretice, nu ca o substituire, ci ca o completare mai dinamică a matricei meta-teoretice menționate anterior. Ea poate fi utilizată pentru a arăta unele apropieri, dar ea problematizează și relația cu aspectele normative, mai ales a orientării ontologice și a celei critice. Și mai important este că ea duce la un pluralism teoretic și metodologic în cadrul disciplinei; un pluralism care să ne insufle un simț al limitei și al modestiei în privința pretențiilor noastre și să ne invite la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
percepția alte-rității, relațiile cu structurile instituționale și organizatorice, participare. Acestea reprezintă conceptualizarea capitalului social cu ajutorul cărora s-au formulat întrebările din ghidul de interviu. Alt pas important în ordinea logicii cercetării îl reprezintă identificarea paradigmei teoretice reprezentată de premisele epistemologice, ontologice și metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa de perspectiva teoretică la care aderă (interacționism, constructivism, etnometodologie etc.). În același timp, apelul la triangulația paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite. Teoria își
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
calitative cercetătorul poate alege între: observația participativă sau nonparti-cipativă, interviul nestructurat sau semistructurat, istoria vieții și istoria orală, focus grup sau analiza de conținut. După ce au fost puse pus întrebările, s-au selectat strategiile cercetării, s-au făcut explicite asumțiile ontologice și, poate, s-au specificat ipotezele, următorul pas în dezvoltarea designului cercetării este să se decidă cum să se colecteze datele ca să se poată răspunde la întrebările cercetării. Oricum, felul datelor care sunt considerate a fi potrivite, sursele și metodelor
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
metodă este mult mai elegantă și prezintă o asemănare cu lumea reală, în care lucrurile se întâmplă și cercetătorii le analizează din afară, fără să participe le evoluția evenimentelor. Separarea între model și observatory poate avea o legătură cu distincția ontologică dintre complexitatea proiectată și complexitatea controlată, făcută de J. Casti (1986). Complexitatea proiectată exprimă ideea de complexitate percepută de sistemul însuși, în timp ce complexitatea controlată este complexitatea observatorului percepută de sistemul însuși. Cu alte cuvinte, complexitatea poate să nu fie o
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
se apără de creșterea entropiei și se reorganizează continuu, Își reconsideră starea entropică, luând măsuri de reducere a ei. În această situație este vorba de unicitatea a două concepte diferite; În timp ce noțiunea de sistem este gnoseologică, cea de conducere este ontologică. Prin conceptul de sistem se determină câmpul, baza obiectivă, structurală și temporal-spațială ca proces propriu lumii obiective. Un fenomen, un obiect sau un proces devin sisteme numai În cadrul procesului de cunoaștere. Deci, pentru a avea un sistem trebuie mai Întâi
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
lumea pe care o cunoaște. Schimbând lumea În care el trăiește, omul se schimbă pe el Însuși. Cum s-ar spune cu alte cuvinte, orice act de cunoaștere transformă nu numai obiectul de cunoscut, ci și subiectul Însuși, cunoscător, subiectul ontologic. Cunoașterea se instituie ca o funcție vitală, primordială și decisivă În structurarea personalității, În schimbarea calității ființei umane. Ea devine axul fundamental al personalității, țelul suprem spre care tinde orice sistem de instruire și educație. Într-un Raport al Comisiei
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
probleme Îmbracă forme specifice care se sprijină pe capacitatea intelectual-pedagogică a profesorului. Învățământul programat reprezintă metoda de transmitere și recepție a conținutului informației instructiv-educative, În procesul de Învățământ, după un program bine fundamentat, prin segmentarea rațională a informației după principii ontologice și gnoseologice, având drept rezultat ridicarea muncii independente a elevilor sau studenților, ca și individualizarea conducerii procesului de Învățare de către personalul didactic. Pentru ca cei instruiți să obțină succese În Însușirea cunoștințelor În timpul muncii lor independente, activitatea de Învățare trebuie să
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
prin raporturi de construcție și obiectivare a limbajului desemnând realitatea obiectivă. Orice ontologie, În științele naturii sau zona științelor sociale, este un produs al minții umane. Prin urmare, a Încerca să explicăm cum se naște o construcție conceptuală de tip ontologic trebuie cunoscut câte ceva despre modul În care funcționează mintea umană. Iar caracteristica definitorie a funcționării minții umane o reprezintă intenționalitatea tuturor actelor psihice, adică faptul că, Întotdeauna, orice act psihic are un obiect. În cazul particular al ontologiilor sociale intenționalitatea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
probabilitate definită subiectiv ci ca o tendință obiectivă pentru ca un eveniment actual să apară. Evenimentul actual exprimă realitatea obiectivă și corespunde aspectului corpuscular al naturii. Ontologia lui Werner Heisenberg permite Înserarea conștiinței În descrierea naturii făcute de un fizician. Reprezentarea ontologică depășește viziunea epistemologică dualistă ce separă obiectul de subiect, făcând posibilă o reprezentare coerentă a lumii, corelativă conexiunii minte-creier. Astfel, procesul creierului la un nivel superior este actualizarea unei secvențe de simboluri și el este strâns relaționat cu evenimentul psihologic
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o prezintă opera și personalitatea lui Eminescu. E vizibilă, după cum observa și Theodor Codreanu, «o catastrofală cădere în partizanat politic și culturală, «o degringoladă spirituală de contestare a modelului cultural națională care își are sorgintea în totala respingere a modelului ontologic eminescian. Este și cauza dramei trăite de Ion Negoițescu și Nicolae Manolescu, bunăoară. «Nimic nu se produce la întâmplare. Faptul depășește cadrele unei experiențe personale și arată o deviere tragică a intelectualității românești, în ultimele decenii, sub impactul formidabil al
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a unor situări În real, În social, ci și În timp, jurnalul intim conține, În filigran, Întreaga istorie a inițierii În moarte a scriitorului. Însă așa cum există o insignifianță a jurnalului intim, există și o lipsă de importanță, o imponderabilitate ontologică a morții: pe cât de importantă, capitală chiar, ca act biologico-fiziologic, pe atât de ambiguă ca subiect al meditației. Ceea ce filozofii numesc moarte este, de fapt, aproximarea ieșirii din scena minții. Totul e relevant, În regimul confesivului, ca și În regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la o extremă, ca o strategie a exhibiționismului, iar la cealaltă, drept o excrescență a „adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz, În Jurnalul său argentinian, unde imaturitatea devine un concept aproape ontologic: existența scriitorului se ordonează aproape exclusiv În funcție de acesta. E adevărat, exercițiul confesiv al polonezului exilat vizează direcția contrară- a fugii de moarte -, Însă argumentele sale par a fi aceleași). Conotând femininul, fragilitatea, nevroza, sinuciderea este, În fond, un act de-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Drama scriitorului sinucigaș este, În egală măsură, drama unui text care și-a epuizat toate resursele și a ajuns În pragul opțiunii finale. A fi sau a nu fi? Să mori, să dormi. Nu e vorba doar de schimbarea statutului ontologic al ființei, ci și de o alunecare pe contururile altei existențe, descrisă cu voluptatea plăcerii interzise. Și Virginia Woolf, și Pavese, și chiar un sinucigaș ratat precum Kafka văd În moarte o izbăvire, punctul final al unei suite de Încercări
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția celor apropiați de a vedea În ea o re-Întrupare a mamei. Știe că nu i se poate opune acestui șantaj... ontologic și că, spre a evita contopirea mentală cu propria mamă, va comite gesturi care o Înstrăinează de Însăși identitatea pe care și-o construiește cu atâta impetuozitate. Soțul Ted, ca și destui dintre prieteni, au descoperit acest secret psihanalitic și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitate subiectivă”, iscată de radiațiile eului creator. Numai acesta poate pretinde că ține seama atât de personalitatea autorului, cât și de ceea ce e el În stare „să scoată” din ea. Altfel spus, subiectivitatea e o condiție esențială a intimității, pentru că, ontologic vorbind, ea creează un decupaj În real, În realitatea „obiectivă” a vieții. Or, să observăm imediat, estetica intimității și a intimului operează modificări structurale În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mentală, „locuită” de imaginar: „o relație cu tine Însuți”16. Prin urmare, Întreaga aglomerație de obiecte, de senzații, de Întâmplări nu aduce nimic nou În raportul fundamental dintre eul de suprafață și eul de adâncime. Conștient de indeterminarea conceptuală și ontologică a acestei situații, jurnalul intim speculează cu tenacitate pulsiunile tensionale dintre cele două euri. Jurnal intim, adică jurnal al relației dintre eul meu biografic și eul meu scriptic. Excrescență a budoarului din secolul al XVIII-lea (loc al izolării, al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Woolf e mai degrabă excepția de la o formulă aproape generalizată. Teatralizată, Împinsă Într-un cerc al confruntărilor, intimitatea de acest gen reașază individul la locul său firesc - parte a unei relații sociale bine stabilite. Ar mai trebui, poate, precizată condiția ontologică a intimității. Ca parte a sinelui, adică formă a „capitalului individual”, ea nu se opune În mod programatic și direct exteriorității, cum ar fi fost normal. Printr-un artificiu destul de străveziu, de altfel, ea deviază confruntarea cu forțele care scapă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
va plasa Întotdeauna, printr-o secretă predestinare, la Întretăierea dintre chemarea rațională, sobră, a raportului de activitate și cântecul de sirenă al ficțiunii. Coborârea În universul mărunt echivalează nu numai cu o reducere la scară a problemelor general-umane (adică anihilarea ontologică a subiectului), ci și cu modificarea semnificației acestora. Individul care se confesează intră automat În regimul precar al indeterminării spațio-temporale: el abolește o realitate preexistentă pentru a-i contrapune una pe cale să se ivească. Dezvăluirea corpului „Dezordinea”, „mișcarea browniană” a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin apelul obstinat la regula intimității. Ca și aceea a secretului, ea poate să pară puțin relevantă pentru valoarea strict literară a textului de jurnal. Însă În afara ei, acesta nu e decât o seacă, inexpresivă - chiar dacă riguroasă - operație de contabilitate ontologică. Or, În felul ei imprecis și insinuant, intimitatea obligă jurnalul să-și găsească propriul limbaj și propria identitate. Adică Însăși rațiunea de a fi. Note (1) Emanuel Swedenborg, Du ciel, apud Pierre Reboul, „De l’intimité à l’intimisme”, in
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
probă a existenței genului literar ca atare. Paradoxul face ca, În acest caz, metoda să se substituie funcțiilor obișnuite ale poeticii inductive. Jurnalul intim nu mai e doar o pură realitate, după cum nu reușește să fie Încă pură ficțiune. Nedeterminat ontologic și axiofob (el nu ierarhizează, ci tezaurizează; nu ordonează, ci adună; nu sistematizează, ci polarizează), el are toate virtualitățile operei literare, fără să aibă și certitudinile acesteia. Altfel spus, obsedat de căutarea unei identități, plutește În aburii unei alterități la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dominat de o ireductibilă sciziune Spaltung pe care psihanalistul o va repera în practica terapeutică. Cunoașterea structurilor (limbajului, psihicului) a dus la o analiză formală riguroasă structura model (ca instrument de cercetare), nu însă și la structura esență ca principiu ontologic (legată de numele lui Platon și Kant). Plecînd de la opoziția structură/ istorie, Greimas solicită depășirea cantonării în sincronie, extinderea de la lingvistică spre o reflecție antropologică mai largă. Există actualmente în științele omului o astfel de sinteză epistemică, o știință "diagonală
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și un mecanism de generare în serie a tipurilor mediatice dominante (soap opera, sitcom, roman polițist pentru genurile de televiziune sau fapt divers, mesaj publicitar pentru presa scrisă). Demistificare a literaturii "nobile" (highbrow) care nu mai poate avea un statut ontologic privilegiat, democratizare a discursului social, structuralismul asertează peremptoriu că "opera literară ca și orice produs al limbajului este o construcție ale cărei mecanisme pot fi clasate și analizate ca obiectele oricărei științe" (T. Eagleton, 1994: 106). Sensul nu mai este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
indicialitatea se distinge de iconicitate și simbol prin ponderea sporită a non textualității, a realizării ostensive gestuale (girueta indice al direcției vîntului, barometrul indicator al ploii, mersul legănat indicînd un marinar etc.). Puterea explicativă a acestei trihotomii (corelabilă cu cea ontologică a Primității/Secundității/Terțității) rezidă în generalitatea asocierilor sale; astfel, în perspectivă temporală (C.P. 4.447-4.448), semnul iconic reprezintă o experiență trecută, indicele este legat de experiența prezentă, în timp ce simbolul fixează reguli de urmat în viitor. După sistematizarea zonelor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
context-dependentă" a producerii de sens, altfel spus pe lectura critică a discursului public (instituțional și mediatic). 10.3. Mass-media și tranziția în România. O lectură diacronică Într-o manieră sintetică, putem defini trecerea de la totalitarism la democrație prin înlocuirea presupozițiilor ontologice (materia ca sursă a performanței umane), gnoseologice (cunoașterea ca reflex al realității obiective), antropologice (specificitatea umană limitată la muncă, mai ales cea manuală) și politice (relațiile politice ca instrument de dominare cf. A. Marga, 1994:10) cu noile concepte de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mod clar de anumite convenții, tehnici și procedee structurale și stilistice recurente, chiar dacă, luate separat, intențiile, implicațiile și rezultatele lor estetice pot fi foarte diferite". Detaliind, vom observa că un prim procedeu parodic rezultă dintr-o "nouă utilizare existențială sau ontologică a perspectivismului narativ, diferită de cea mai degrabă psihologică pe care o regăseam în modernism"341. Un dosar complet ni-l oferă scriitorul politic E.L. Doctorow 342, în modul de construcție a romanului său Cartea lui Daniel. La o primă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]