3,530 matches
-
despre un băiețel care, găsind În camera lui o balegă, În timp ce toată lumea striga: ce grețos! el exclama fericit, hei, trebuie să fie un ponei pe aici pe undeva, iar asta Însemna că În viață trebuie să te obișnuiești să fii optimist. Apoi, pentru că nu era sigur că-i convinsese pe moșnegii ăia loviți de artrită - forțați de pensiile lor ridicole să-și reducă orice consum la limita subzistenței - să cheltuiască bani Într-un centru comercial sau Într-un multiplex, să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totul este În mâinile noastre. Tu, eu, noi, Italia, oamenii, viitorul. Vom aproba legile noastre, și chiar dacă tu nu vei fi acolo, pentru a le vota, vei rămâne omul care le-a inspirat. Nu vom eșua. Trebuie să fim Întotdeauna optimiști. Vei fi singur. Vei fi singur. Moartea politică. Moartea. — Elio, Începu să-i promită președintele, voi găsi pentru tine o funcție importantă, un post-cheie, o organizație internațională, un consiliu de administrație sau o funcție la RAI. Va fi ceva potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
februarie când l-a întâlnit pe Andrei Ionescu. Zogru se afla într-o perioadă în care se delecta cu viețile artiștilor. Trecuse în fugă pe la un pictor care, de fiecare dată, îi schimba direcția de existență, căci era un om optimist și energic, apoi coborâse la Groapa de sub Muzeul Literaturii, să-l vadă pe Groșan, în sângele căruia se simțea cu adevărat liber. Era cuibărit într-o femeie tânără și cochetă, care făcea uneori popas pe-aici. Ce-i drept, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sex, iar Giulia s-a trezit cu un cumplit sentiment de vinovăție. Îi plăcea Bobo, dar continua să-l iubească pe Andrei Ionescu. 33. Și-a petrecut noaptea printre visele lui Bobo, iar dimineața a plecat glonț spre Andrei Ionescu, optimist și încrezător în șansa lui. Cum a dat cu ochii de el, s-a și avântat spre bubița roșie care aproape că se vindecase. Intrarea a fost, ca de obicei, vijelioasă și amețitoare. S-a relaxat și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totuși. Pur și simplu, nu-mi place să zbor. Poate n-ar fi rău să mai iau repede o vodcă. În momentul În care mi se anunță zborul, am deja Încă două vodci la activ și mă simt mult mai optimistă. Vreau să spun că are dreptate Lissy. Cel puțin n-or să mă uite, nu ? Măcar or să-și amintească de mine. Pornesc cu pași mari spre terminal, strîngîndu-mi bine servieta și aproape că mă simt din nou ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care trec pe lîngă mine Îmi zîmbesc și eu le răspund cu un zîmbet larg, cuprinsă de un val plăcut de caldă prietenie. Chiar așa. La urma urmei, lumea nu e chiar atît de urîtă. Nu trebuie decît să rămîi optimist. Orice se poate Întîmpla În viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strînge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy. Mă Întorc la masă simțindu-mă ușor mai optimistă. Imediat apare un chelner să mă ajute să mă așez și, În clipa În care stau jos, Îl arunc lui Jack cea mai caldă și mai Înțelegătoare privire de care sînt În stare. — S-a Întîmplat ceva, Jack ? El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... FETIȘCANA (Enervată.): Nu înțelegeți nimic Nu puteți trece dincolo de fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
situația descrisă de el și ce mai rămăsese din imaginația mea mi-a dat un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții, cum se mai zice - puteam chiar să ajung să cred ceea ce spuneau cupletele mele: că probabil tot răul a fost spre un bine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sacrificam pentru libertatea care era în Piața Universității, s-o apărăm că nu se putea altfel? Că poporul dacă nu vede jertfă și sacrificiu din partea celor responsabili, de nu simte morți și sângerete, urlete și lacrimi, foc și disperare, tragedia optimistă cum ar fi, ce mai, nu crede că a venit schimbarea?! Știi care a fost norocul nostru, ăl mare, la revoluție părinte? Popa Băncilă clătină abătut din cap. Căută ceva în buzunarele anteriului, scormonind îndelung. În cele din urmă scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pura plăcere de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru a omorî pe cineva, spusei eu. Așa că dacă Philip nu s-a sinucis, criminalul s-a asigurat că are rezerve în caz că vrea să repete figura. Violet încuviința printr-o mișcare a capului. L-am privit pe Hugo. — Ce gând optimist, zise el, dând farfuria la o parte din fața lui și întinzându-se după sticla de vin. Până la urmă, Sam, s-ar putea să nu trebuiască să termini singură sticla. Umplu din nou paharul lui și pe cel al lui Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întregime. — Și credeți că s-ar evita asta împiedicându-i să meargă la curve? — Nu. Nu cred. E doar o chestiune de timp, dar datoria noastră este să facem tot posibilul ca acest timp să se prelungească... Nu păreți foarte optimist. — Nu, firește... Chiar și așa, rămâneți în continuare aici, sacrificându-vă. Nu vă îndoiți niciodată de utilitatea muncii dumneavoastră? Nu vă pierdeți speranța, atunci când zăboviți gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și văzu că erau opriți pe diagonală În fața unghiului drept făcut de fațadele a două magazine. Deasupra unei uși de sticlă, văzu scris „Food Mall“. Nu asta le fac leii prăzii lor? Cealaltă firmă spunea: „Baskin Robbins“. Câtuși de puțin optimist, Brunetti Întrebă: — Cafea? Șoferul Înclină din cap spre a doua ușă, evident nerăbdător ca Brunetti să coboare din mașină. Când o făcu, șoferul se lăsă În spate peste scaun și spuse: „Mă Întorc În zece minute“, și Închise portiera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era cea mai mare dezamăgire posibilă. Să se învârtă toată ziua prin casă așteptând ca sfârcurile să-i fie atacate era, pentru Amanda, un mod absolut plictisitor de a-și petrece timpul. Femeia accepta acum ideea că fusese mult prea optimistă în ceea ce privea copiii. Progeniturile nu aveau nimic fascinant; la două zile după ce-l adusese pe Theo acasă, Amanda era deja plictisită de moarte. Poate că ar fi fost mai simplu dacă băiatul n-ar fi fost așa de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că Laura putea și avea s-o și contacteze acolo, ideea de a-i suporta urletele venite de la trei mii de mile depărtare era mai puțin înfricoșătoare decât aceea de a face față furiei Amandei în persoană. În clipele mai optimiste, Hugo își imagina că neveste-sii nici n-o să-i pese; în fond, ce era o aventură? Dar apoi, bărbatul își amintea că era vorba de o aventură cu Alice, femeia care era responsabilă pentru încheierea carierei Amandei de la Intercorp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu el. Mai întâi trebuia rezolvată situația cu Jake. Și, așa cum îi atrăsese Hugo atenția, situația trebuia rezolvată cât mai subtil și mai rațional cu putință. Alice se gândise foarte serios la discuția lor din restaurant și acum era mai optimistă. Luând în considerare trecutul ei de avocat și talentul ei de a aduce argumente, poate că avea să fie în stare să-l convingă pe Jake că soluția lui Hugo era, într-adevăr, cea mai bună pentru toți cei implicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un subiect și nu un obiect, nici un produs al pieței; - al doilea, valoarea culturilor umane pe care nici o putere externă nu are dreptul să le diminueze, cu atât mai puțin să le distrugă. În concluzia discursului său, Papa se arată optimist, afirmând că Biserica speră ca toate elementele creative din societate să coopereze la promovarea unei globalizări în serviciul întregii persoane umane și al tuturor persoanelor. Această reflecție orientează spre o atitudine specifică a creștinului în fața fenomenului globalizării care, așa cum am
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de ani. Peste un an și ceva această „rara avis” avea să fie mireasă, făcându-l neasemuit de fericit pe foarte norocosul Octav. După 43 de ani de matrimoniu exemplar, preafericitul Octav Bjoza are, nici vorbă, temei să rostească fraza optimistă „Suntem și vom rămâne Împreună până la capăt”. Așa să le ajute Dumnezeu! Poate că vreunul dintre nepoți, probabil Diana, se va Învrednici să perpetueze amintirea dragostei pilduitoare a strașnicilor săi bunici prin scrierea și publicarea unei nuvele sau chiar a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu viza <sys>: m-inchipuiam. de cît timp ești în Yukon? <victor37>: de aproape trei ani. În canada, din 91 <sys>: oho! Ai mișcat repede <victor37>: am mișcat. Am văzut destul de repede ce i se pregătește țării. Brucan a fost optimist dind 20 de ani... <sys>: Brucan? <victor37>: OK, forget it. Nu are importanță. Citi ani aveai în 90? <sys>: vrei să știi citi ani am? Îți spun: 27. în 90 eram în liceu <victor37>: nu-ți pasă de politică, s-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care gurile rele îl calificau ca fiind depășit. Când a intrat doctorul Grigore, un bun prieten și colaborator al său, tocmai examina cu atenție cadranele aparatelor la care era conectat pacientul proaspăt adus. Verificase și tensiunea și, cu nelipsitu-i zâmbet optimist, se exprimase în gând: „Frumos ești, băiete! Ești bine clădit și cred că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a cerut însă acordul să o mai invite la plimbare. Da, de ce nu? răspunse ea, zâmbind. Dar este bine să nu ne grăbim... să vedem ce ne aduce ziua de mâine... Eugen i-a împărtășit ideea, dar era mult mai optimist decât părea să fie Iuliana. „Ei bine, lasă că se vor așeza toate așa cum le orânduiește Dumnezeu, iar El le va așeza cât se poate de bine. Ai să vezi! Mâine, negreșit, voi lua legătura cu doamna Pavelescu. Sunt aspecte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aflau la masă, chiar și Simion. La o parte, pe un scaun, ședea și Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise Stănică), venit din însărcinarea lui Costache să ia știri despre Simion. De câteva zile, Simion se transfigurase, devenise optimist și chiar exaltat. Printr-un raționament simplu, ajunsese la încheierea că toate bolile sunt o sărăcie de substanțe a organismului și că deci mijlocul cel mai simplu de a se vindeca era să se supraalimenteze. Îl aprobase chiar Aglae: - Bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își aduse aminte de ceva: - Ascultă, zise, treci neapărat pe la Iorgu, la restaurant!Vrea să-ți vorbească urgent, nu știu ce. Fă-mi negreșit acest serviciu, fiindcă Iorgu e un om de care noi, "artistele", avem nevoie. Felix ieși de la Georgeta mai optimist, cu o încredere în viață mai solidă. O mândrie virilă liniștită îi regulariza bătăile inimii. Georgeta era întîia femeie pe care o cunoștea carnal, lucru pe care se străduise să-l ascundă Georgetei însăși, din vanitate. Nu și-ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
coc ridicol de ascuțit. Părea binevoitoare, cuviincioasă și de origine germană. Fata, care da pretext sărbătorii, nu era de față. Fusese culcată de mult. Mai participau câteva figuri necunoscute, un frate al lui Iorgu, un ofițer cu râs încîntat, ostentativ optimist, o soră a doamnei Iorgu, doi bărbați maturi, corect îmbrăcați, dar cu aere de flăcăi bătrâni. Unul se prezentase ca maestru caligraf, și Iorgu comunicase asistenței că arta musafirului G. Călinescu constă în a face inscripții, afișe, liste de mâncare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]