17,184 matches
-
mai prost, decât la cea în limba politică, sau mai ales la limba fotbalistică, dialecte locale la care, tradițional, se pricepe să improvizeze științific orice nea Grigore, sau Gogu de la colțul străzii, fie că simpozionul se desfășoară într-o cârciumă ordinară, fie pe un stadion oarecare. Când vine vorba însă de TVA, mai treacă,meargă, dar dacă intervin concepte, cum ar fi deficit bugetar, sau impozit diferențiat, vorbitorul politic pare lovit în creștet de un ciocan de stupoare și privirile-i
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Oare cât de deștepți pot fi cei de la Antena 3 când concep titlurile acelea de pe „burtieră” în așa fel încât marele golan al țării, cumătrul bulibașilor cu pretenții regale, marele hăhăitor în orice ocazie, fie nuntă, fie înmormântare, cel mai ordinar mincinos pe care l-a putut produce politica românească, sugativa de whiskey numită Traian Băsescu să fie alintat cu numele de Zeus? De ce Zeus și nu de a dreptul Dumnezeu, ca să fiți mai pe măsura aspirațiilor sale. Fiindcă și el
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
baie, ca să nu distrug bunătate de tastatură ... Viruși informatici (file de jurnal) Cine nu au auzit în zilele noastre câte ceva despre virușii informatici? Cred că nu numai cei care au un calculator, fie el chiar și de nivelul unei râșnițe ordinare, ci și cei care doar de ocazie au auzit despre calculatoare. Pentru majoritatea covârșitoare a posesorilor de calculatoare un virus este ca și Yeti, celebrul om al pădurilor, despre care toată lumea vorbește, unora li se pare că l-au zărit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
firavei noastre poliții, care a ajuns de râsul curcilor în privința eficienței. Dar de când au avut inspirația, de a spune adevărul pe nume despre iubitul nostru președinte, invitându-l să iasă la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară”, se pare că susnumita javră, supărată că s-a folosit cuvântul, „ordinară”, în loc de „extraordinară”, a început să le poarte sâmbetele. Că a înlocuit la unele structuri de comandă, pe Tobă și Șoric, cu Popa și Dascălu, este un lucru binevenit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de când au avut inspirația, de a spune adevărul pe nume despre iubitul nostru președinte, invitându-l să iasă la discuție, folosind cuvinte mobilizatoare de genul „Ieși afară, javră ordinară”, se pare că susnumita javră, supărată că s-a folosit cuvântul, „ordinară”, în loc de „extraordinară”, a început să le poarte sâmbetele. Că a înlocuit la unele structuri de comandă, pe Tobă și Șoric, cu Popa și Dascălu, este un lucru binevenit și cuvios la vreme de post. Vă dați seama, că în felul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încă în anul 1834, spre a se face pe locul lor cazărmile oștinești, iar poarta curții, ascunzând privirea, fu doborâtă în anul trecut. Palatul în forma sa de astăzi, fu gata în toamna anului 1843 și peste iarnă Adunarea obștească ordinară și-a avut în el ședințele sale (...) Definitiva însă împlinire a destinației palatului nu s-a făcut decât în primăvara anului 1844; luna lui mai, între 20 și 30, toate instanțele administrative, judecătorești și militare s-au mutat în apartamentele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un milionar important ca el n-are cum să fie interesat de o fată ca mine. — Nu-mi vine să cred, spune Lissy, oftând pentru a mia oară. Nu-mi vine să cred că totul a fost doar o făcătură ordinară. Părea atât de romantic ! Cu el care s-a răzgândit și n-a mai plecat În America... faza cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
palme. Toate lucrurile În care credeam s-au dovedit false. Bărbatul meu cel perfect s-a dovedit a fi doar un tip cinic, care nu voia decât să se folosească de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și perlele tale sunt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mâncarea pe care o servești la petreceri, cu care te dai atât de mare... — ... iar poza aia cu tine și prințul Wiiliam e o făcătură ordinară... — ... și le vom spune tuturor tipilor cu care te vei Întâlni de acum Încolo că tot ce vrei e să-ți pună un inel cu piatră prețioasă pe deget ! Închei și mă uit recunoscătoare spre Lissy. — OK ! spune Jemima, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îl numeau, mai era încă în viață și nu își primise pedeapsa cuvenită. Îl defăimau, reactualizând cu fervoare o mai veche legendă potrivit căreia el, Manuc, fostul haznadar al marelui vizir Mustafa Bairaktar, n-ar fi fost decât un hoț ordinar, un ghiaur, un aventurier ca oricare altul care, profitând de revolta ienicerilor, ar fi fugit cu toată averea Bairaktarului. Acceptase să fie haznadarul lui Mustafa, într-adevăr, dar puțini știau cât de mică fusese, în realitate, averea acestuia. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mirela avea ce avea. Ea era capul răutăților. Cățeaua, vezi, până nu saltă coada, câinele nu se urcă pe ea, și fir-ai a dracului de cățea nenorocită care mi-ai mâncat viața și mi-ai mâncat banii, de curvă ordinară care nu se mai satură, și i-a dat două smetii peste gură de a umplut-o de sânge... A mai dat de câteva ori și-ar mai fi dat până n-ar mai fi auzit-o suflând, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dacă face gât, o mai ia și pe coajă. Serios? — Adică ce impresie-ți faci? Părerea mea, domnu’ Ogrinjan, ie că un bărbat beat ie numa’ bun să te piși pă el. — Acuma, depinde. Unora chiar le place... — Niște porci ordinari, domnu’ Ogrinjan. Nu merită nici mucii să ți-i dai pă ei... — Nici chiar așa. Până la urmă-i soțu matale. — Ca soț, în primul rând, am pretenția să mă respecte. — Mi se pare corect! Dar n-ai ce-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume. — Care dracu’ dai? îngăimă Milică. Ghemuit după tarabă, Rafael striga vesel, ca și cum i-ar fi dat o veste bună: Băi, jigodie! Javră ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și se calmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i crească, putoarea ordinară, care ea s-a bucurat la pensia alimentară și alocația lor, care ea cică d-aia nu se duce la muncă, că are copii de crescut, ditamai măgădăii, care poate să-și poarte și singuri de grijă, și ea stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prietene și vecine, ca să știe toată lumea ce a făcut, păi, chiar că și-a vândut sufletul, dacă a fost ea în stare să-și vândă copilul, auzi, păi, ce mamă și ce femeie, o nemernică și-o smintită, și-o ordinară, oh, departe gândul de Rafael. Păi, cui i-ar folosi să se distrugă? Și iarăși râse, păi, foamea ne-a făcut și-o să ne mai facă, și uite-l că-i e bine: s-a înviorat. Nici pomeneală să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bune. — N-ai pic de rușine, femeie? tună el. Nu există nici o limită pentru depravarea ta? Doamne, dacă ar fi fost un popă, mai că aș fi Înțeles, dar un polițai... Vocea Îi căpătă alt ton de Îndată ce cârmi spre curiozitate ordinară. — Și, ia zi, te-a Încurcat casca? — Nu purta uniformă, tâmpitule. Nu sunt chiar atât de desfrânată. Era În haine obișnuite. La propriu. Și-o să-ți placă la nebunie chestia asta: are o prietenă pe care o cheamă Daphne. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi fost batjocorită fără milă. — Nu caut să-mi răzbun biata făptura, doresc nimicirea puterii turcești. Omar Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
istericalele!... Și asta a cui e? se preface ea interesată. E murată toată! —Lasă-le acolo, Vanessa! urlă alt jucător. Ne trebuie rahaturile alea de porți! — Există porți în magazie, strigă ea, porți cu plase. Dacă nu erați niște putori ordinare, vă duceați să le căutați, n-ați fi folosit șalurile noastre scumpe! Se învârte în jurul piscinei, pescuind și alte lucruri de pe „terenul de polo“ improvizat. —Pe astea le duc să se usuce, zice ea furioasă, n-aveți decât să luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de secunde, șaizeci de muncitori cu lopeți (care nu sunt beți), vor săpa aceeași gropiță... într-o secundă? Daa...? Ha, ha, ha! Boule! Retardatul dracului! stupește Zăpăcilă. Nu-mi explic, nici mort, cum de aduce Madam, în casă, asemenea specimene ordinare, de marțafoi! Țărănoi puturoși! azvârle Bobocilă. Cică, vor să meargă telelei, să-l caute pe Horus! Și să-l mai și descopere! Auziți?! Când necioplitul ăsta molâu, de lângă noi, nu e-n stare să-și găsească nici gaura curului, dimineața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Anathema sit!", fără hifen, și se răspunde generic, cu "Fiat, fiat, fiat facă-se!". Tertio, oricât ai fi de furios, nu lăsa furia să te conducă. Nu-i frumos. Nu fii ridicol. N-o-mpunge razna, prin porumb, pentru-o ordinară și-o oafă, cum e Coco. Lasă lumea-n pace. Nu te lua tu, de ea. Nu mânca borș. Nu te-ntinde la cașcaval. Nu blestema. Că e mare păcat. Stăpânește-te! Dumnezeu există și El are un plan, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai puțin! Uau...! Știi ce? Ia mai scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fost să fie! Mai ții minte ce ți-am scris pe răvaș, de ziua ta? "Viața omului e prețioasă. Pentru a supraviețui, să dăm Timpului pecetea petrecerii eu-rilor noastre!" Tu mi-ai zis că astea-s făcături, rahaturi, poncifuri, clișee ordinare, mă rog... Toate se leagă. Calea pe care am ales-o, este numai una. Nu-i așa? Hagakure! Ca la samurai. A trebuit să se sfârșească lumea, ca să putem muri laolaltă. Mi-a luat mai mult s-o spun, decât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-o deloc, și astfel i-a rămas în minte cu torsiunile, flexiunile și vibrațiile din dansul apașilor, o imagine dureroasă pentru inima lui. Acuma, în biserică, în fața catafalcului pe care zăcea corpul ei rece, de câteva zile, învăluit în cearșaful ordinar, îi apăru în suflet aceeași imagine, dar caldă, felină și frumoasă, parcă nu s-ar fi despărțit de ea nici o clipă. Îi fu frică să ridice colțul cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost totdeauna de gentil, dar mai cu seamă fiindcă Mimi a cicălit-o: "Hai, mămico, să-l vedem dacă m-a uitat..." Pe urmă aduse vorba despre Jenică, ocărîndu-1 c-a fost o lichea și s-a purtat ca un ordinar, că într-o bună zi n-a mai dat pe la ea și i-a trimis pe hodorogul de tată-său să-i notifice sfârșitul aventurii. Ce mai faier le-a tras ea tuturor, n-o să uite nici în cer!... Mimi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]