3,686 matches
-
a tot ce a trăit vreodată pe pămînt. Era mulțumit. în timp ce-și construia fantezia, a adormit de cîteva ori și a continuat-o în vis, uneori ca victimă a Puripăduchelui, alteori ea Puripăduche. Visele conțineau atîtea detalii, că oroare îl făcea să se retragă în starea de veghe și să privească întruna lumina electrică cu ochii larg deschiși, în speranța că durerea orbirii îl va menține într-o stare de conștiență. între timp, o parte a minții lui încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Durerile erau atît de mari, că m-am prăbușit și n-am mai putut să mă mișc. Eram sigură că-mi murise copilul. M-am simțit un nimic, un nimeni și-un nimic, un nimeni care nu simte altceva decît oroare, un rahat la fel de urît ca lumea. Presupun că am țipat să ies, pentru că lîngă mine, pe podea, a apărut o deschizătură. Lanark se cutremură și zise: — Drumul prin ea aproape că m-a ucis. Știu un soldat care-a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perete la depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă așteptam la o viață strălucitoare. Acum nu știu la ce să mă aștept, în afară de oroare și plictiseală. Și Lanark simțea aceleași lucruri. — Nu-i decît o zonă pe care trebuie s-o traversăm. Mîine sau poimîine vom fi în Unthank. Sper. Cel puțin acolo avem prieteni. — Ce prieteni? — Prietenii noștri de la Elite. Sper să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și-l înșfăcară. Reuși să se ridice, luptând. Însuflețit de o profundă oroare, continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în 2004, a primit cea dintâi sentință de condamnare la moarte. Atât ayatollahul Mahmoud Hashemi, șeful judiciarului de atunci, cât și alții au avut o tenacitate de neclintit când au întors probele mincinoase și au demonstrat că nu ea comisese oroarea. Cu toate acestea, Shahla stătea după gratii de mai mult de opt ani și, de obicei, finalul unei detenții atât de lungi, pentru o femeie, însemnase spânzurătoarea. — Nu uita nimic, spuse avocata. Te-a vrut de nevastă sau nu? — Da
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe lângă chipurile sfinte. Ești punctual. Șoapta din spatele draperiei părea alterată de tutun și alcool. " Hm, gândi Raul Ionescu, una din ororile alea care răsucesc tot felul de combinații prin baruri. Cu atât mai bine." ― Nu mă las niciodată așteptat de-o femeie. Se simțea încolțit, avea impresia că se află în apropierea unui coșciug: " Niciodată n-am stat de vorbă cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
neagră. Inginerul se aplecă încercînd să străpungă întunericul cu lanterna. Mirosea greu, muced, un iz compact din care aveai impresia că ai putea rupe bucăți. Măsură din ochi diametrul. ― Cam 60 de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise, visa acoperișuri de sticlă, glisante, verande largi deschise spre mare, cu dale lucioase pe care soarele cade greu, rotund, nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
peste privirea neagră nu s-a așternut aburul tulbure, nesigur al quinquagenarilor. "Trebuie să fie prima lui soție, draga mea. A fost o femeie frumoasă. Locuința însă, hai, recunoaște, te surprinde. Te așteptai să găsești aici nichel, mochetă roșie și ororile acelea de la fondul plastic, și când colo dai peste un interior destul de rafinat. Asta înseamnă că perspicacitatea ta lasă uneori de dorit și sânt obligată să-ți dau o notă proastă. Cel mult minus trei! Aveam de gând să-ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
EA ATÎTEA PRIVIRI. ÎNGRIJORATE ÎNCÎT, CÎND REVENI ÎN APARTAMENTUL EI, DESCHISE IMEDIAT TELEECRANUL ȘI SE UITĂ LA URIAȘ. ÎNTÎI ÎL VĂZU DEVASTÎND O STRADĂ DIN ORAȘ. ERA CA UN NEBUN GIGANTIC, UN ADEVĂRAT DEMON AL DISTRUGERII. ÎL PRIVI LUNG, CU OROARE CRESCÎNDĂ, APROAPE FĂRĂ SĂ-I VINĂ SĂ CREADĂ. ÎNAINTAREA LUI INCREDIBILĂ SFĂRÎMA CLĂDIRI ÎNTREGI. STRĂLUCEA ÎN SOARE CA UN MONSTRUOS CAVALER ÎNTR-O ARMURĂ ORBITOARE. Chiar cînd privea ea, un distrugător trecu fulgerător pe lîngă uriaș, trăgînd asupra lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fortune, o expresie dincolo de care se ascunde trecutul tulburat al unui pirat atipic. Tovărășia cu sanguinar-ciclotimicul Rasputin este indiciul apartenenței la această tagmă a marinarilor ce navighează, întotdeauna, sub propriul lor pavilion. Ca și Spade ori Marlowe, Corto Maltese are oroare de cuvintele mari, preferând nuanțele în locul exaltării găunoase. Sedus de întinsul oceanelor, Corto este la mijloc de rău și bun, prins în monada în care îl închide Pratt, din chiar momentul genezei sale. Simbolic, nașterea și moartea lui Corto ne
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
E probabil, spune Rieux. Trebuie să-ți spun că s-au gândit totuși la cei din închisoare, pentru ceea ce aș numi muncile grele. Mi-ar fi plăcut mai mult să fi fost niște oameni liberi. Dar, în definitiv, de ce ? \ Am oroare de condamnările la moarte. Rieux se uită la el. \ Atunci, am un plan de organizare pentru formații de sanitari voluntari. Dați-mi autorizație să mă ocup de asta și să lăsăm la o parte administrația. De altfel nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
APARENT INUTIL. EXISTĂ DON JUAN ÎN INFERN ȘI MOARTEA UNUI COPIL. CĂCI DACĂ E DREPT CA LIBERTINUL SĂ FIE FULGERAT, ESTE DE NEÎNȚELES SUFERINȚA COPILULUI. ȘI, ÎNTR-ADEVĂR, NU E NIMIC MAI IMPORTANT PE PĂMÂNT DECÂT SUFERINȚA UNUI COPIL ȘI OROAREA PE CARE ACEASTĂ SUFERINȚĂ O ADUCE CU EA ȘI RAȚIUNILE PE CARE TREBUIE SĂ I LE GĂSEȘTI. ÎN VIAȚĂ, DUMNEZEU NE UȘURA TOTUL ȘI PÂNĂ ACUM A FI FOST CREDINCIOS NU ERA NICI UN MERIT. ACUM, DIMPOTRIVĂ, DUMNEZEU NE PUNEA LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scandal pentru a nu pune în încurcătură alte victime obligate la colaborare cu puterea de la București. Autoarea mărturisește că „nu poate scrie despre lagărele naziste când vede pe cele comuniste, însă ulterior va scrie pentru „groapa comună a secolului”, înglobând ororile ambelor sisteme totalitare. în România teroarea atinsese apogeul - elitele sunt exterminate în pușcării și lagăre. Mama autoarei este adusă în comă la morga închisorii, se trezește printre cadavre, este dusă la infirmerie și lăsată să moară, ca răzbunare pentru atitudinea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nedezmințita speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i aice/ De toți tac și unul zice?” Această crucială întrebare ne-o puneam și noi, gândind că în acest veac bezmetic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și parcă așteptam un tren cu care să vină bunica și bunicul să nu mai plângă mama... Dar bunica nu a mai venit acasă, nici bunicul nici ceilalți bunici” (pag.80). Revine cu amănunte despre rebeliunea legionară cu descrierea unor orori și crime înspăimântătoare, cărora le-au căzut victime nevinovate 123 sau 630 de persoane. Din câte știu din revista “Magazin istoric” prima cifră este atestată și de serviciile de informații de atunci, deci este cea reală. Un fapt semnificativ: autoarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce văd, articole pentru diferite ziare sau reviste. Nu am vorbit despre asta nimănui.” (pag.281). Astăzi, nu numai că vorbește, dar și scrie în felul în care a scris aceasta cronică a numeroasei sale familii, redusă la minimum de ororile oamenilor și vremurilor apocaliptice din cel de-Al Doilea Război Mondial. Revin la acuzele aduse României și poporului român atât de tolerant. Cine ne acuză? E vorba de acea Comisie de studierea Holocaustului, denumită Wiesel care e oarecum certată cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mărturii care dezmint afirmațiile comisiei acuzatoare W. La 5 noiembrie 2010, pe canal 14, la emisiunea lui Dan Diaconescu, la orele 19 la televizor apare rabinul Sorin Rosen,revenit ca printr-o minune dintr-un lagăr de exterminare, vorbește despre ororile lagărelor, de Holocaust dar are cuvinte de justă apreciere pentru România și poporul român, afirmând clar și categoric: că România nu a trimis evreii în lagărele de exterminare, nu a auzit să fi fost evreu trimis în lagăre,a auzit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tragice în viața poporului nostru. N.K.V.D.-iștii ne distrugeau neamul. După ce îi băteau și-i schingiuiau pe sărmanii oameni, își băteau joc de ei, îi ardeau. Probabil mulți oameni nevinovați au trecut prin această fabrică a morții” (pag.89). Dezvăluind ororile din gulagul sovietic, arată că: „Viața în închisorile gulagului era nemaipomenit de grea: foame, frig, umezeală, mucegai, duhoare, păduchi, înjosiri, bătăi și chiar omoruri... când nu le convenea ceva, împușcau omul pe loc, fără judecată” (pag.115) . Nici un pic de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
depărtară picioarele și unul din ei aprinse o lanternă, îndreptând-o spre ea; apoi simți niște degete care îi cercetau interiorul vaginului. Urletul ei de indignare fu înăbușit de căluș. Își dori să lăcrimeze, dar ochii îi erau uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată fi exprimată prin lacrimi. Se auzi un sunet, cel al unei uși deschizându-se, al altcuiva intrând în cameră. Ajunge, spuse o voce la doar câțiva pași depărtare. Între vuietul din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
barman care îi observase din umbră, întrebă zeflemitor: — Ce doriți? Voi lua o cafea, comandă Ignatius arogant. Cafea de cicoare cu lapte fiert. N-avem decât Ness. Mi-e imposibil să beau așa ceva, se plânse Ignatius mamei sale. E o oroare. — Atunci ia o bere, Ignatius. N-ai să mori din asta. — S-ar putea să mă baloneze. — Eu iau o bere Dixie 45, îi spuse doamna Reilly barmanului. — Și domnul? insistă barmanul cu o voce sonoră și falsă. Ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și spuse: Îți place să joci? — Popicele-s minunate, doamnă Reilly. Te face să nu te mai gândești la necazuri. — O, Cerule! strigă o voce din salon. Fetele astea sunt de pe acum, fără îndoială, prostituate. Cum pot prezenta publicului asemenea orori? — Mi-ar place să am și eu un hobby ca ăsta. Ar trebui să-ncerci să joci popice. — Vai de mine! Am ș-așa arturită la cot. Sunt prea bătrână ca să încep să mă joc cu mingile alea. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
creionul, începu să scrie un paragraf. Dacă Hroswitha ar fi astăzi printre noi, ne-am adresa cu toții ei pentru sfaturi și îndrumare. Din austeritatea și liniștea lumii ei medievale, privirea pătrunzătoare de sfântă călugăriță a acestei legendare Sybile ar exorciza ororile care se materializează sub ochii noștri în numele televiziunii. Dacă ar fi cu putință să juxtapunem un ochi al sfintei femei și tubul unui televizor, având amândouă mai mult sau mai puțin de aceeași formă și concepție, ce mai explozie fantasmagoreică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fabrică. Îi detest pe cei care acționează cu lașitate în fața nedreptăților sociale. Cred într-o implicare curajoasă și zguduitoare în problemele zilelor noastre. Note sociale: Am căutat în diverse ocazii refugiu la Prytania, împins de dorința de a vedea niște orori tehnicolore, monstruozități filmate care constituiau o adevărată jignire la adresa oricărui criteriu al bunului simț și al decenței. Bobine întregi umplute cu perversiuni și blasfemii îmi uluiau ochii cărora nu le venea să creadă, îmi șocau mintea virginală și îmi blocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
râgâi, eliminând gazele a douăsprezece mascote care fuseseră prinse în capcană de valva lui. Îngăduie-mi să am puțină pace. E destul că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile pe care trebuie să le înfrunt zilnic. Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-mi un sărut de plecare, ca un băiat bun ce ești. Ignatius se aplecă și o pupă ușor pe obraz. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]