2,206 matches
-
la unirea cu Boserica romană, vom fi blestemați încă înainte să ajungem la Veneția; dacă nu vom purcede, totuna, vom fi blestemați. Atunci, să ne unim mai bine, și las să ne blesteme! Discuțiile dintre greci ajungeau până la insulte reciproce. Ortodocșii își cedau, pas cu pas, pozițiile, în principala chestiune-Filioque. Papa n-a acceptat formula de compromis purcede de la Tatăl prin Fiul. Ca și până acum, asupra mitropoliților și episcopilor de la Răsărit se exercitau presiuni, nu li se dădeau bani, iar
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
toate Bisericile Protestante, că Biblia este singurul izvor al credinței și că în ea se găsesc adevăratele învățături ale creștinismului; în consecință creștinii nu ar trebui să creadă în spusele Papei, așa cum fac catolicii, sau în tradițiile antice cum fac ortodocșii. Aspectul teologic principal al acestei biserici este faptul că toți oamenii se pot mântui dacă citesc și cred în Biblie. Această biserică a apărut în Sfântul Imperiu Roman, dar s-a răspândit rapid în Scandinavia și țările baltice. Biserica Calvină
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
din disputele cu alte secte. Pentru istorici, viziunea ortodoxă stă pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adică ambele sunt fenomene istorice reale care merită studiate cu atenție, cu respect pentru realitatea istorică, fără ca istoricii să ia apărarea celor considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau invers). O variantă sarcastică a acestei teze este: Preocupări imperioase privitor la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreață numită Tarbatu. În 1030, prințul kievean Jaroslav cel Înțelept a cucerit Tarbatu și și-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Creștinii ortodocși au fost ulterior expulzați din oraș de germani în 1472, care l-au omorât pe preotul acestora, Isidor împreună cu un număr de credincioși ortodocși (pomenirea acestor mucenici se face în data de 8 ianuarie). Se știu puține despre istoria Bisericii
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
care a mers cu el, a sfințit prima biserică ortodoxă din Beijing. În primul secol și jumătate de prezență ortodoxă în China, Biserica nu a atras mulți credincioși. Se spune că în 1860 nu erau mai mult de 200 de ortodocși în Beijing, inclusiv descendenții rușilor naturalizați. Cu toate acestea, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a făcut eforturi susținute. Misiunea Spirituală a Bisericii Ruse din Beijing a fost binecuvântată cu un cler evlavios și învățat
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
au devenit binecunoscuți studențior în domeniu, Părintele Yakiuf Bichurin, și arhimandritul Palladius, care a realizat și un dicționar foarte valoros. Răscoala boxerilor în 1898-1900, o revoltă antioccidentală și anti-misionară din China, a generat atacuri violente asupra convertiților la creștinism. Și ortodocșii chinezi au fost uciși; în fiecare an, în luna iunie, se face pomenirea celor 222 de chinezi martirizați, împreună cu Părintele Mitrofan, în anul 1900, în timpul răscoalei, așa cum se poate vedea în icoana Sfinților Mucenici ai Chinei. În ciuda revoltei, după 1902
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocși de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obțină concesii cu privire la diferențele de doctrină și practică dintre cele două Biserici. Între anii 1571 și 1832, ocupația otomană a readus ortodocșilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece viețile și proprietățile lor erau permanent la dispoziția otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populația creștină din Cipru (Rum millet) era considerată națiune separată și unica biserică creștină
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
la cârma Bisericii. Această combinație unică a funcționat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977. Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat și ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toți ortodocșii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părțile insulei ocupate de turci, proprietățile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele și mănăstiri au fost mult păgubite. Reședința arhiepiscopală este în orașul Nicosia. Sfântul Sinod este organismul care
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
Turkmenii din Turkmenistan, ca și rudele lor din Uzbekistan, Afghanistan, si Iran sunt musulmani. În total, Turkmenistanul ete împărțit în Muslim 89% și Ortodocși răsăriteni 9%. Majoritatea creștinilor ruși sunt Creștin Ortodocși. Ceilalți 2% rămân necunoscuți. Marea majoritate a Turkmenilor se identifică singuri că muslimi și recunosc Islamul că o parte importantă a culturii lor. Totuși, sunt singurii care susțin o reînviere a statului
Religia în Turkmenistan () [Corola-website/Science/319553_a_320882]
-
dupa abdicarea țarului Nicolae al II-lea, ca urmare a Revoluției din februarie, ierarhia Bisericii Georgiei a pronunțat unilateral restabilirea autocefaliei acesteia. Această decizie nu a fost acceptată inițial de Biserica Ortodoxă Rusă, considerând, odată cu avansul forțelor sovietice, că toți ortodocșii din teritoriile sovietice trebuiau să rămână în jurisdicția sa. Astfel, Biserica Georgiei a fost hărțuită, multe biserici au fost închise, iar alte activități ale Bisericii au fost de asemeni interzise. Clerul, monahii și creștinii credincioși în general au fost supuși
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
Silezia la Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail din Belgrad, Yugoslavia, de către Patriarhul Dimitrie al Serbiei. Episcopul Gorazd Pavlik este considerat succesor al Arhiepiscopului Metodius al Moraviei și poartă numele discipolului și succesorului Sfântului Metodie, Episcopul Gorazd. În calitatea de conducător al ortodocșilor din noua Cehoslovacie, Episcopul Gorazd a așezat fundația Bisericii Ortodoxe în întreaga Boemie, Moravie și în Slovacia. În Boemia, el a supravegheat construcția a unsprezece biserici și două capele. De asemenea, el a publicat cărțile esențiale ale slujbelor bisericii care
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de "Rum millet" - miletul romanilor/romeilor). Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioșilor a intrat sub ascultarea Bisericii Romano-Catolice. Gruparea uniată care a rezultat din această schismă este cunoscută ca Biserica Greco-Catolică Melkită, care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocșii, purtând discuții cu aceștia asupra vindecării schismei și asupra reîntoarcerii melkiților la Ortodoxie. Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioșilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
în nici un caz înainte. Patriarhul Ignatie este responsabil și de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, dialog care caută soluții pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiți și ortodocșii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox. Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă și pentru organizarea
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
decizie, alături de activitățile diplomatice și de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie și ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale și îndeosebi din partea grupărilor "de rezistență" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocșilor. Dintre Bisericile cunoscute pentru "ecumenismul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu. Imigrația pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și XXI a determinat o creștere a numărului, forței și influenței Biseriii Antiohiei; în
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui număr însemnat de locuitori ai satului Sângătin. Așa se face că în Vinerea Mare, ortodocșii și-au adus preotul în biserică, acțiune urmată de multe arestări. În 1760, într-o proclamație a împărătesei Maria-Theresia se poruncește ca bisericile ortodoxe să treacă înapoi la preoții uniți. Pictura s-a conservat doar la nivelul bolții naosului și
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
polonezi, 109 ruși, 36 unguri, 17 cehi și slovaci, 10 țigani, 6 armeni, 5 bulgari, 3 turci, 1 grec, 42 de alte naționalități și 1 de etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.923 ortodocși (35,28%), 5.647 mozaici (33,53%), 4.400 romano-catolici (26,20%), 472 evanghelici (luterani) (2,81%), 303 greco-catolici (1,80%), 15 reformați (calvini), 15 lipoveni, 3 armeano-gregorieni, 3 mahomedani, 3 adventiști, 2 armeno-catolici, 1 baptist și 1 fără religie
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
Împăratul și-a dat acordul punând la dispoziția comunității evreiești o parcelă de teren în centrul orașului, lângă parc. Construcția templului a trenat mai mulți ani ca urmare a neînțelegerilor dintre evreii ortodocși și cei moderniști cu privire la proiectul acestuia. Dacă ortodocșii doreau ca templul să fie construit în stilul tradițional al sinagogilor, moderniștii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). Deoarece cea mai apropiată biserică ortodoxă era la o distanță de câțiva kilometri (Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani), între anii 1933-1938, la inițiativa
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
în contencios administrativ la Curtea de Apel din Cernăuți pentru anularea acestei hotărâri, dar aceasta a fost respinsă ca urmare a pledoariei prof. dr. Gheorghe Alexianu, consilier juridic al Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Astfel, biserica a revenit cultului ortodox, pe seama căruia a fost construit inițial și de la care fusese luată cu forța de administrația austriacă. Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial Biserica "Învierea Domnului" din Suceava a fost capelă a Garnizoanei Militare Suceava. Apoi a fost capelă
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
ruteni, 85 armeni, 57 unguri, 42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii orașului erau grupați astfel: 10.314 ortodocși (60,57%), 3.533 mozaici (20,74%), 2.173 romano-catolici (12,76%), 388 greco-catolici (2,27%), 310 evanghelici (luterani) (1,82%), 130 baptiști, 92 armeno-gregorieni, 5 armeno-catolici, 3 reformați (calvini), 2 unitarieni, 2 adventiști, 28 fără religie (liber-cugetători), 19 de
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
a fost construită în jurul anului 1700 în localitatea Miceștii de Câmpie. În anul 1904, după ce sătenii din Micești și-au construit o nouă biserică de zid, biserica veche de lemn din fața noului lăcaș de cult, a fost donată credincioșilor ortodocși din satul Vermeș. Satul Vermeș este situat la 2 km de centrul de comună Lechința. Satul este atestat în documente pentru prima dată în 1333, sub numele de Vermus, când preotul Iacob al satului a plătit 1 ferto de argint
Biserica de lemn din Vermeș () [Corola-website/Science/316664_a_317993]
-
bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În 1833 mănăstirii i s-a acordat statutul de Lavra, devenind reședința de vară a episcopului ortodox de Volina. La finele secolului 19, Poceaevul devenise o adevarată Mecca pentru ortodocșii din imperiul Rus precum și pentru zona balcanică. Imperiul Țarist a susținut această tendință, fiind un avanpost al panslavismului într-o regiune în care greco-catolicii deveniseră majoritari, și fiind la doar câțiva kilometri de Galitia habsburgica. După revoluția din 1917, conform
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
din teritoriile stăpânite de el, ci și pe cel din Antiohia, Ierusalim și chiar din Constantinopolul ocupat de latini), el totuși nu suporta amestecul bisericii în afacerile interne, și, la ocazie, nu o menaja. În anul 1232, basileul, în ciuda împotrivirii ortodocșilor, a încercat să ducă tratative cu curia romană în legătură cu unirea Bisericilor, pentru a preîntâmpina executarea creștinilor răsăriteni (în primul rând, a clericilor) care nu voiau să se închine lui Dumnzeu după ritul catolic și, din această cauză, erau supuși unor
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Rusă afirmă că pe 11 iunie 1900, 222 de chinezi ortodocși au fost martirizați, în frunte cu preotul lor, părintele Mitrofan. Acesta din urmă a fost canonizat, devenind mucenic al bisericii ruse. Biserica ridicată pe locul martiriului celor 222 de ortodocși a fost distrus în 1956, ca urmare a cererii ambasadorului sovietic din acea vreme. În timpul Revoluției Culturale, mai mulți albazinieni au emigrat în Uniunea Sovietică, dar cei mai mulți dintre ei au rămas să locuiască în China, în Beijing și Tianjin.
Albazinieni () [Corola-website/Science/318826_a_320155]