21,114 matches
-
timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și ce ai făcut mai departe? - a Întrebat Despina. ― Prima grijă a fost să văd ce s-a Întâmplat cu piciorul lui Toader... Din câte mi-am dat seama, glonțul de mitralieră i-a atins osul. Era rupt! Ce mai? L am pus pe Păpădie și pe Undiță să caute o creangă mai groasă, care să fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu pricepeam o iotă. Iar pe noi ne aștepta căpitanul cu rezultatul misiunii Împlinite
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu pricepeam o iotă. Iar pe noi ne aștepta căpitanul cu rezultatul misiunii Împlinite. Și aveam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am intrat În sala de operație, unde sergentul rănit era pregătit pentru intervenție... După două ore de muncă Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu el de veste. Culae stătu câteva clipe nehotărât, apoi se ridică în capul oaselor și sări jos din căruță. Badea Petre întinse biciul și îi arătă cu el undeva pe drum înainte, dincolo de podețul de lemn, unde se zăreau, în lumina zorilor, țiglele de la acoperișurile unor case. Ei, nepoate, până aicea te-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
francez sau cel anglo-american? Că, dacă e vorba de intelectualii de la Paris..., aaa..., nu cred că o să găsim pe cineva dispus să ne asculte!... Nu ne vor crede ei nici dacă am avea însemnele cu secera și ciocanul scrijelite până la os pe trupul nostru!... Dar fie cum zici tu!... Totul e să ne vedem plecați!... 5 Zilele care urmară fură zile de pregătire febrilă. Soții Gutman se folosiră de răgazul dinaintea plecării pentru a dezafecta complet locuința lor din centrul Bucureștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anunță sosirea oaspetelui, apoi se retrase. Omnipotentul șef al partidului și conducătorul de facto al statului român nu îi păru lui Nando Rossi altfel decât îl știa din pozele oficiale. Era însă prima dată când îl vedea în carne și oase. Fostul electrician, fostul lider de sindicat, fostul agitator comunist interbelic trecut prin lagăre și închisori, ajuns la cârma țării în urma tancurilor sovietice arăta exact așa cum trebuie să arate un lider proletar din România: vânjos, bine legat, nu prea chipeș, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sta la șuete colegiale, și nici chiar belferul de Nelu Mazurcă nu mai pridideau acum cu lucrul, hotărâți parcă să-i demonstreze șefului lor că, atunci când era la o adică și nu se putea altfel, știau prea bine să pună osul la treabă, cot la cot cu toată funcționărimea. Așa, dați-i zor, dați-i zor! le arunca prin ușa întredeschisă câte un funcționar de prin birourile vecine, venit să-i vadă. De altfel, truda lor era atent urmărită de șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cei trei îl opri și îi ceru un foc. Amabil, el își scoase bricheta din buzunar și, când i-o întinse, îl recunoscu surprins, în cel pe care-l luase drept un simplu proletar, pe Fănel Trifu în carne și oase. Adică chiar pe omul despre care aflase de la tatăl său că s-ar fi făcut partizan anticomunist și ar fi fost omorât în timpul unor lupte cu trupele de Securitate. Fănel îi scutură mâna bucuros de întâlnire, cu mâna lui aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ați găsit marfa roasă de șobolani..., că se propune pentru casare, că trebuie să se scoată din gestiune.... Le-aduceți dumneavoastră din condei, că vă pricepeți!... Nu mă nenorociți, că am nevastă și copii de crescut și o să-mi putrezească oasele-n pușcărie, domnu Stelică... Domnu șeeef!!... urlă lucrătorul din comerțul socialist ca un buhai înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei, cu prietenia care-i lega, ajunseră să facă o notă aparte în grupa lor, așa că ceilalți, binevoitori, îi botezară "trei, doamne, și toți trei". Această poreclă colectivă nu avea, însă, nimic răutăcios în ea. Toți trei erau până-n măduva oaselor pasionați de matematică; toți trei îl iubeau și îl admirau pe profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se zguduiau pereții, iar într-un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care se revarsă dintr-un televizor agățat de plafon. Pe al doilea pat din încăpere, o tânără ridicată în capul oaselor pentru a putea urmări mai bine un serial american. Tânăra, pe care Dora o observă fără a-și schimba incomoda poziție în care parcă a încremenit, nu îi adresează nici o privire, nici o vorbă. Este prea captivată de film și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în urechi se concentrează un țiuit ca un zgomot de ferăstrău mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
judecă cu o altă măsură. "Tel père, telle fille..."6 își reproșează totuși cu amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-a mai rămas nimic din ceea ce făcea splendoarea de altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ăsta putea fi numit noroc, să fiu un timp și "perevocic" al mai marelui Oblastului Tchemivtsi, deși abia mă descurcam cu limba rusă. Șeful se numea Stahurschi și era evreu de origine poloneză, comunist inveterat și rusificat până în măduva oaselor. Și-a instalat peste noapte familia în conac și m-au lăsat să locuiesc în casa de serviciu de la poarta conacului, cea în care îmi duc zilele și acum. Deși comuniști, erau cumsecade și aveau bun simț, datorită lor am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
celor trei femei tinere și puternice al căror ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos am bătătorit frunze și iarbă care, uscate în lutul clisos, au devenit o pardoseală convenabilă. Copiii căpătaseră culori și prinseseră puțină carne pe oase. Colecția lor de plante se îmbogățise cu mănunchiuri parfumate de sânziene și cimbrișor. Minodora și Vasili au început să scrie, la dictarea mea, cum se prepară diverse "remedii" din plante, pentru ce sunt folositoare și cum se utilizează. Camionul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a mărinimiei creștinești asupra celor din cetate. Bubuiturile și răcnetele de durere se auzeau până către Târg, la Humulești, Sacalușești, Vânători și Târzia. Din ceruri noiemvri vărsa ploi cu găleata și înmuia pravul de pușci. Vântul dinspre miazănoapte pătrundea până la oase. Sângele albastru al leșilor a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe-mpăratu!/ Că mi-o cătănit bărbatu'/ Și l-o dus în țări străine/ Nu știu, Doamne, de mai vine... Dar Dumnezeu l-a ajutat și omul chiar i s-a întors, ce-i drept, abia târându-se, numai piele și os, încât nici păduchii din rupturile de pe el nu mai aveau ce suge, dar totuși întreg la trup, întreg la minte și cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire inteligentă, hotărâtă și aspră ce înnobilează un trup pietros, alcătuit parcă numai din fibră și os. Că să vedeți Domniile Voastre că Roibu meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu căruța în drum. Ce mai... Roibu îmi hrănește întreaga familie și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că s-a aflat în gospodăria noastră... a ținut să adauge un mulgător. Și vânjos, și vârtos, și răbdător... Vedeți voi... ceilalți cai au ajuns ca niște gloabe, de le plângi de milă, în doar câteva luni... Numai piele și os... Asta a mai rămas din bietele animale! În timp ce Roibu... Da, da! Doar că lui Roibu cumătru Bas îi aducea destul de des obricul de dimineață. N-aveți nicio grijă, că numai cu șișcă de ogrinji, cu porția de paie de secară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea în imensitatea imașului, așteptând cu înfrigurare înserarea când apărea din pâcla deasă Gheorghiță-ibovnicul. Cât despre școală, nicio sinchiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frunții la împovărarea cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]