3,706 matches
-
mortalitate este în mod necesar o stare de păcat, care se transmite individului înaintea oricărui act de voință al său, prin simpla sa participare la natura umană. în schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; natura lor compozită îi face însă, în mod firesc, să aibă un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere, în mod inevitabil, cristologii antitetice. După Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupîndu-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul lui Adam așa cum era înainte de păcat, pentru că a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit, precum și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea lui Cristos de către aceasta și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit, precum și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea lui Cristos de către aceasta și, ca atare, etica (Dialog contra aftartodocetiștilor, PG 86, 1348-1349). Niciodată nu a existat suflet omenesc neîntinat de păcat voluntar sau involuntar, doar sufletul Domnului a rămas neatins de vreun fel de păcat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe socoteala lor proprie! Pentru cei nemulțumiți, viața nu este niciodată rozalie. • Nu sunt munci ușoare precum femei ușoare. • Omul vesel poate stoarce haz și dintr-o lămâie amărâtă. • Marea luptă nu se dă pentru idealuri, ci pentru niște bani păcătoși. Nudul antic este prima regină a frumuseții planetei. • Incompetentă natura a făcut din nud o capodoperă pentru toate tipurile de civilizație. • Ca să placă, nudul trebuie să aibă forme armonioase, nu să fie doar carne și oase. • Toată arta vestimentației este
GÂNDURI REBELE (19) – ARMONII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381299_a_382628]
-
tipărit la Iași, în 1773. Mai mult indirect, prin ideile izvoarelor folosite (Montesquieu, Cesare Beccaria, Samuel von Pufendorf), Învățătură... a reprezentat un text de bază pentru iluminismul românesc. Este posibil ca lui D. să-i aparțină și alte traduceri: Îndreptarea păcătoșilor... (1768), transpusă din grecește și tipărită la Iași, cu ajutorul mitropolitului Gavriil Callimachi, precum și câteva traduceri anonime, păstrate în copii manuscrise. Tălmăcirile, realizate prin intermediare grecești, au în vedere scrieri de mare circulație în epocă: Întâmplările lui Telemah de Fénelon, Teatron
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
fi văzute ca trepte ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și tragedii (Magdalina păcătoasa, Răzbunarea unei nebune, Logodnica țarului), susținută în planul construcției de contrastul și de situațiile limită specifice romantismului, dar minată de convenționalul constantei tendințe moralizatoare. Unele piese au fost interpretate la Cernăuți de Societatea „Armonia”. Povestirile din volumele Trei suveniri (1890
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
autorului. Numai că dialogurile forțate, lipsa de preocupare pentru psihologia personajelor, maniera aproape polițistă a narațiunii accentuează schematismul romanului. În ciuda numeroaselor naivități și stângăcii, S.-C. rămâne o figură interesantă de idealist. SCRIERI: Opuri dramatice, I-II, Cernăuți, 1888-1893; Magdalina păcătoasa, Cernăuți, 1889; Trei suveniri, Cernăuți, 1890; Istoria unui țânțar, Cernăuți, 1891; Contrabandistul, Cernăuți, 1892; Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților, Cernăuți, 1894; Caleidoscop literar, Cernăuți, 1895; Răsunete din Basarabia, Cernăuți, 1898; Opere, îngr. și pref. Leonid Curuci și Vasile Ciocanu
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Levi (3, 2) se spune că „duhurile de rătăcire” (numite de asemenea și „duhuri de pedeapsă”) locuiesc în al doilea cer - de la pământ în sus -, în ținuturile zăpezilor și ghețurilor. După Judecata de Apoi, aceste duhuri vor aplica pedepsele hotărâte păcătoșilor. În Testamentul lui Iuda (14, 8) se atrage atenția asupra pericolului consumării excesive de vin. Vinul, se spune aici, poate permite intrarea cu ușurință a duhului de răutate în sufletul omului. În aceeași scriere aflăm că Beliar (omologul lui Satan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tratat mai lung, intitulat A doua venire a lui Cristos și învierea morților, urmat de un Discurs despre taina judecății morților. Tema centrală a scrierii AP este judecata universală - se vorbește în mod special despre pedepsele administrate diferitelor categorii de păcătoși. AP s‑a bucurat de o largă răspândire și de o mare popularitate. Canonul Muratori o citează printre cărțile Scripturii, cu precizarea: „unii dintre noi nu vor ca ea să fie citită în Biserică”. Clement din Alexandria (Ecl. prof., 41
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sensul numărului 666) în vederea Judecății de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și pentru a‑i pedepsi pe cei păcătoși, reprezentați simbolic prin figura Anticristului. Acesta nu are o existență proprie. De fapt, adversarul eshatologic pare să întrupeze mai degrabă un fel de „vid ontologic”. Monografia pe care ne‑o propune Irineu se încheie prin același paradox prezent în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aici și să păcătuiești? Căci știm nu doar unul care, după ce și‑a mărturisit credința în fața tribunalului, a fost eliberat într‑un fel sau altul, așa cum a rânduit Dumnezeu. Dar, după ce a mai trăit câtva timp, a ajuns la stare păcătoasă. Cum le‑a folosit acestora mărturisirea credinței? Mai bine le‑ar fi fost lor să iasă din lumea aceasta purtând cununa cerească, decât să rămână și să adune în conștiință păcate de care vor da socoteală. Să se roage, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ispitelor Răului. „Adâncul” în care zace diavolul înlănțuit de Cristos, „arată”, în viziunea lui Augustin, „mulțimea necredincioșilor, ale căror inimi sunt neguri adânci, din pricina răutății față de Biserica lui Dumnezeu”. Pe toată durata eshatonului diavolul va găsi refugiu în sufletele celor păcătoși. Biserica „predestinată” (20, 7, 4) rămâne neîntinată (ca ciuitas Dei), în timp ce fiecare suflet va fi supus încercărilor, chinuit, persecutat clipă de clipă. „Pecetluirea” diavolului înainte ca acesta să fie aruncat în adânc (Apoc. 20,3) primește aceeași interpretare: „Și îi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și lume ar exista o opoziție metafizică insurmontabilă, orice compromis cu aceasta din urmă reprezentând o abdicare de neiertat de la principiul creștin. Spre deosebire de Ciprian, donatiștii consideră Biserică un fel de hortum conclusum et fontem signatum interzis celui mai mic dintre păcătoși, iar autoritatea episcopului, personificarea perfecțiunii. Biserica cea adevărată este alcătuită exclusiv din desăvârșiți, adică din oameni fără pată din punct de vedere moral și spiritual. Păcătoșii sunt, așadar, excluși din această venerabilă și imaculată instituție, din pricina condiției lor. Idealul donatiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în millenium, cum se explică atunci existența păcatului? Potrivit Apocalipsei, instaurarea millenium‑ului coincide cu înlănțuirea diavolului. Augustin se vede nevoit să reinterpreteze în manieră proprie datele apocaliptice. El consideră că diavolul rămâne ascuns în timpul millenium‑ului în „adâncul” sufletelor păcătoase, și nu în vreun loc mitic. Cea de‑a treia caracteristică, psihologizarea, apare ca o consecință firească a demitizării. Individul își asumă existențial datele scenariului tradițional, actualizând, la nivelul conștiinței, vechile mituri, al căror conținut semantic rămâne intact. Odată cu Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de a reliefa orgoliul său nemăsurat. Anticristul va avea fruntea înaltă, deoarece este mândru; ochii asemenea Luceafărului (Is. 14,12‑15), ca unul care este cel dintâi în neascultarea lui Dumnezeu; nasul ca un hău, căci va fi prăpastia pierzării păcătoșilor; gura sa monstruoasă, căci va spune lucruri nemaiauzite; în fine, nu va avea genunchi deoarece este incapabil de rugăciune și supunere. 5. Apocalipsa apocrifă a lui Ioan, redactată în greacă, în secolul al V‑lea (cea mai târzie datare), relatează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o escaladă a violenței inaugurată de împărați și încheiată de Anticrist, dar nu îndrăznește totuși să diminueze meritul martirilor contemporani în raport cu cel al martirilor eshatologici. . Parusia se va desfășura în două faze: mai întâi, va apărea crucea pentru condamnarea celor păcătoși, apoi „se vor arăta îngerii care înalță slavă” (Ioan Hrisostom, In Matth. hom. 76, 3‑4). . Prieten al sfântului Atanasie, Marcel al Ancirei se remarcă prin antiarianismul său rigid. A fost depus în anul 336 din ordinul lui Constantin și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fl. Marian, Enea Hodoș. Numeroase variante ale baladei Soarele și Luna sunt realizate cu mijloace artistice superioare. Alegoria și metafora abundă. În rai Soarele vede „pomi înfloriți” (oameni buni), „dalbe păsărele” (copii creștinați), în iad - „pomi negri și pârliți” (oameni păcătoși), „negre păsărele” (copii nebotezați) ș.a. Într-o variantă se spune că, pentru a ajunge la cer, eroului i-ar trebui „scară de-argințel, / toiag de oțel, / opincă de fier”. Pentru a exprima gravitatea sacrilegiului pe cale să îl comită Soarele, autorul
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
moarte [”gândindu clar și eu la nevăzuta moarte, vrut-am dentru a mea așa-ș bună voință a face această scrisoare...”] și cu „cererea de iertăciune”, apel cu o funcție însemnată în mentalul creștin [”întâi, mă rog tuturor ca un păcătos să mă ierte și cei ce le-am greșit și cei ce nu le-am greșit, că la mai mulți am greșit decât n-am greșit”]) își lasă întreaga avere nevestei („După aceasta lasu pe soțul mieu, pre Ilina, desăvârșitu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă, iar soțul mieu, Marica, să aibă a mă pomeni cumsecade”; postelnicul Constantin Cantacuzino: „După aceasta [Ilina] să scoată taleri 1500 să facă milostenii și pomene pentru multu păcătosul sufletul mieu, ca doar cu nenumăratele milele a tot milostivului Dumnezeu ca să facă milă în zona judecății, să nu-ș aducă aminte de rele faptele mele”), să achite datoriile rămase (Simion Gheuca, medelnicerul cel mare: „Și ce să vor prileji datorii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ivireanul - care, altfel, cum vom vedea, oferă destul „spațiu” desfrâului - între cele patru păcate în care poate cădea femeia: înfrumusețarea artificială cu ajutorul cosmeticalelor, aplecarea spre vrăjitorie, cleveteală și confesarea incompletă). într-un cuvânt, văduvele erau privite ca niște virtuale destrăbălate, păcătoase in spe. Pe lângă suspiciunea că sunt dispuse (dincolo de alte experiențe deviante) a călca „regula nunților” (singurele lor reprezentante în iad - unde se putea ajunge ușor prin sex - erau - vom vedea - preotesele recăsătorite), lor li se punea în seamă și capacitatea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
faptelor cu pricina nu intrase în pagina de lege scrisă. Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe” pe păcatul trupesc, concurându-i astfel pe vornici și mai târziu, după reforma lui Constantin Mavrocordat, și pe ispravnici 388) - completând vistieria țării ori veniturile anumitor dregători -, sunt prevăzute în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pricina nu intrase în pagina de lege scrisă. Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe” pe păcatul trupesc, concurându-i astfel pe vornici și mai târziu, după reforma lui Constantin Mavrocordat, și pe ispravnici 388) - completând vistieria țării ori veniturile anumitor dregători -, sunt prevăzute în acte, iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o dată și de doao ori, să se dăpărteze, iară el nu va vrea să facă părăsire de tot de cătră acea curvă, atunce-l lasă muiarea lui” (ed. cit., p. 224 glava 216, zač. 5). Promisiunile de îndreptare făcute de „păcătos” (care îi și restituie socrului foaia de zestre, asigurându-l că bunurile primite sunt intacte) înaintea ispravnicilor păreau a stinge „cauza”, dar mărturisirea Tudorei, care recunoaște că i-a fost țiitoare lui Dumitrache (arată episcopul Costandin și paharnicul Varlaam în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o știe și într-acea cursă să cază, să-i fie curtea pustie și între lăcașul lui să n-aibă cine lăcui, să se șteargă numele lui den cărțile vieții, să nu să scrie cu direpții, să pue Dumnezeu pre păcătosul asupra lui și diavolul să stea de-a direapta lui, când se va judeca să iasă osândit și rugăciunea lui să fie întru păcat și să-i fie zilele puține. Dregătoria să-i o ia altul, să-i fie feciorii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu unde de foc”, „râu de foc” „infern de foc”, „nuor de focu tinsu, și pre mijlocu nuorului era pature în pară de focu” -, loc al pedepsei eterne 503, preluat de creștini de la vechii evrei, care fixaseră spațiul pedepsei pentru păcătoși în Gheena, o vale de lângă Ierusalim, unde erau sacrificați în foc copiii (II Regi 23,10). Conceptul fundamental al spațiului creștin al sancțiunii era focul, focul „corporal, pedepsitor; focul ca expresie a judecății divine - ne spune Vechiul Testament (Deuteronomul 32, 22
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]