3,151 matches
-
de la "orice război este injust" la "există războaie juste" și de la "orice imagine este idol" la "există imagini venerabile". Teodosie și Iustinian, în secolele al V-lea și al VI-lea, accentuează, sub acoperirea antiudaismului, recursul la iconografia cu caracter păgân și toate vechile trucuri de captare prin imagini a maselor. Căci erau războaie de dus împotriva păgânilor iar pentru a reuși în război, e nevoie de soldați și de imagini. Acel labarum al lui Constantin, care a văzut o cruce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumii (contemptus mundi) și acceptă imaginea ca mediere indispensabilă, în același timp pedagogică și liturgică. Forma ca transitus spre divin. Restricție jansenistă sau permisivitate manieristă? Un mesianism al Literei pure, cu un randament politic slab, și un estetism cu caracter păgân care, ca să spunem așa, "merge prea bine", acestea ar fi cele două extreme sau cel puțin cei doi poli de care am putea lega, pe de o parte, numele lui Tertulian și al Sfântului Bernard, iar de cealaltă parte pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
propriu, care cere să fie privit pentru el însuși. Din obiect ceremonial, statuia devine ornamentală. Talismanul se transformă în operă. Clasicismul grec al secolului al V-lea ar constitui atunci "momentul de maturitate îngrijorătoare", preludiu la facsimilul naturalist alexandrin, cromolitografia păgână (împotriva căreia va reacționa Plotin, în secolul al II-lea d. Ch., printr-un soi de întoarcere la un arhaism epurat, reînnodând oarecum contactul cu lumea de dincolo, dar sub o formă intelectualizată, spiritualizată, debarasată de încărcătura magică a originilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
succesul considerabil al codexului asupra volumenului, practicile de lectură (acustică, psalmodiată, semi-publică) și cultura textuală nu cunosc nici ele o schimbare semnificativă între Antichitatea târzie și începutul Renașterii. Putem să spunem același lucru despre cultura vizuală și să alăturăm imaginea păgână și imaginea creștină, care s-a pretins adversara și chiar, pe moment, riguroasa ei antiteză? La prima vedere, se pare că nu. Eidôlon-ul policrom și politeist este mai orientat spre vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și mai sever, privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil în mod substanțial și prezent în esența sa în idolul antic; Dumnezeul creștin, substanțial invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui Christos este în împărtășanie). Părinții Bisericii au pornit pe temeiul acestei distincții între prezența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pivot și legătură între Orientul helenistic și Occidentul gotic. Carol cel Mare, iconodul moderat, rămâne, sub influența Bizanțului, un partizan "de mijloc" al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici adorată. Bizanțul a asigurat filiația între credințele "magice" ale lumii păgâne și teologia imaginii derivată din Întrupare, cum a făcut, prin modelul imperial, între uzanțele precreștine ale Cetății antice și curtea ottoniană. Benedictinii au împrumutat de aici anluminurile, iar orașele italiene au primit impulsul antic prin intermediul refugiaților politici de după cucerirea Constantinopolului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe păgâni că "iau pietrele drept zei". Erasmus condamnase deja idolatria păgână ascunsă în arta Bisericii; iar secretarul lui Carol Quintul, Alfonso de Valdés, catolic prin excelență, recunoaște că acest cult al imaginilor sfinților și ale Fecioarei "deturnează dinspre Isus Christos iubirea pe care i-o datorăm numai lui". Contrareforma dă un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trecut peste constrângerile socio-culturale ale transmisiei, toate instrumentele practice și învățate ale conivenței. Calificarea cetățeanului mediu de a primi stigmatele mântuitoare nefiind înnăscută, atracția artistică nu arde etapele. Nu se pot elimina educația națională și munca obscură a vechilor medieri "păgâne": cartea, școala, ziarul. Niciun ochi nu va fi profet dacă nu a fost truditor. Mahăbhărata are o funcție simbolică în India, nu la Paris. Iar Racine nu are niciuna la Benares. Nici Poussin care totuși nu are nevoie de traducător
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
întruchiparea vițelului de aur. „Domnul [YHWH]“ este cel care mai departe îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul nu „recade“ prin prac tici „păgâne“ în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
unică a tuturor; și mai presus de toată negația, ca cea care le depășește pe toate, care e simplu dezlegată de toate și dincolo de toate.“ Iată și o ilustrare, la fel de elocventă, din cadrul tradiției taoiste (tradiție îndeobște (des)considerată drept tradiție „păgână“, „idolatră“ și, în orice caz, non monoteistă, din pers pectiva celor trei tradiții abrahamice, care își revendică exclusiv și radical „monoteismul“). Este vorba despre un fragment din lucrarea lui Lao zi Cartea despre Dao și Putere: „Dao care poate fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fi legitimă teoretizarea mai multor tipuri de monoteism devine nu doar credibilă, ci realistă. Aș aminti în acest sens, contribuția Mariei V. Cerutti, care propune, în volumul Monotheism between Pagans and Christians in Late Antiquity, trasarea unei tipologii a monoteismului păgân. Observația mea cu privire la nelegitimitatea circum scrierii unui fenomen religios sub semnul atributului de „monoteism“ pornește de la premisa că există o inadecvare în privința raportării la fenomenul religios ca obiect care poate fi descris, catalogat și etichetat potrivit unor trăsături deduse exterior
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
început riscantă. în spațiul euro pean, această atribuire a dat naștere unei „ierarhizări“ a religiilor, „monoteismul“ devenind o calitate prin care se impune superioritatea celor trei religii abrahamice (iudaism, creștinism, islam) în defavoarea „celorlalte“ religii, considerate „politeiste“ ori, pur și simplu, „păgâne“. „Prevalența monoteismului astăzi dă seamă de una din cele mai mari diferențe dintre lumea modernă și Antichitatea clasică. Tocmai din acest motiv, diferențele dintre politeismul greco ro man și monoteismele iudaic, creștin sau islamic, care au dominat experiența noastră religioasă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
noastră religioasă și culturală de la sfârșitul Antichi tății, reprezintă o provocare serioasă în privința modului în care înțelegem trecutul. Noi vedem vechea religie prin filtrul presupo zițiilor, experiențelor și al prejudecăților. Monoteismul conține propriile lui judecăți de valoare, internalizate, despre tradițiile păgâne politeiste, și acestea au influențat întotdeauna, iar uneori au distorsionat, studiulacademic al religiei vechi. Monoteismul de azi pare nu doar a fi triumfat din punct de vedere istoric, ci [se consideră] a fi superior, din punct de vedere moral, politeis
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
credinței celei drepte, și despre falșii învățători, sau cei care învață ceea ce este în contradicție cu învățătura ortodoxă etc. Falșii învățători au fost numiți eretici de către Sfinții Părinți ai Bisericii sau cu diverse nume precum slujitori ai Satanei, lupi, stricători, păgâni și potrivnici, vrăjmași, vicleni, hulitori, fățarnici, furi, tâlhari, prooroci mincinoși, dascăli mincinoși și povățuitori orbi și înșelători, vicleni, antihriști, învrăjbitori, fiii celui viclean, fără de Dumnezeu, luptători de duh ș.a.m.d., astfel încât, cuvântul eretic a avut o asociere negativă încă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
n.n.) ca pe niște vrăjmași ai lui Hristos, pentru aceea și de către prooroci cu cale s-au numit lupi și de singur Domnul Iisus Hristos și de Sfinții Apostoli și nu numai lupi s au numit, ci și stricători și păgâni și potrivnici și vrăjmași și vicleni și hulitori și fățarnici și furi și tâlhari și urâți și prooroci mincinoși și dascăli mincinoși și povățuitori orbi și înșelători și vicleni și antihriști și învrăjbitori și fiii celui viclean și nebuni și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Eastern Church ...”, p. 335. footnote>. Acest raționament a lui F. Heiler ar putea trezi impresia că odată cu teologia sa apofatică, care a fost în mod clar pentru prima dată exprimată de el, Sfântul Grigorie de Nyssa a introdus o modalitate păgână în Biserică. În realitate s-a întâmplat opusul. Potrivit lui J. Hochstaffl adevărul ar fi următorul: „Grigorie de Nyssa se pare că a fost unul dintre primii care a găsit transcris în Decalog un concept al teologiei negative ... Grigorie a descoperit
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Century (New York, Crossroad, 1992), p. 175, B. McGinn sugerează: „trebuie să notăm că misticismul întunericului nu poate fi regăsit în rândul neoplatonicienilor păgâni. Într adevăr, am putea chiar presupune că acest apofatism biblic distinctiv slujește ca o critică la adresa teologiei păgâne târzii cu uzul său masiv a imagisticii luminii”. A se compara cu D. Carabine, The Unknown God: Negative Theology in the Platonic Tradition: Plato to Eriugena (Louvain: Peters, 1995), p. 65, care pretinde că a descoperit tema întunericului divin și
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
fac niciodată greșeală, pentru că ne sunt date de D-zeu”; „Câte cuvinte se pot compune adăugând lângă a, e, i, o, u pe b, c, d etc.” Dacă cineva va găsi răspunsul „voi fi nevoit să cred, așa cum spun tradițiile păgâne”, că limbile sunt invenții ale minții omenești, „dacă nu, să creadă el în adevărul că vorbele din care se compun toate limbile și se exprimă prin cele 24 până la 44 elemente au fost prin revărsare dăruite de D-zeu în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
regele. Evreii au preluat și ei, în Canaan, scrisul, mulți devenind cronicari la curtea regelui. Vechiul Testament, oferă multe situații și fapte reale. Dorința de a fi în relație cu divinitatea, cu Iahve, s-a înscris în cântări, imnuri, psalmi, idolii păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp religia mozaică devine eminamente monoteistă, închinându-se lui Iahve, lui Dumnezeu. Numeroasele contacte cu alte populații i-au înrâurit. Apar sărbători agrariene, sezoniere dar și Paștele. Preoții erau cunoscătorii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
iudeul (37 î.Chr.) este regele asasin al celor 14.000 de copii între care trebuia să fie și Iisus Christos. Nașterea creștinismului este începutul unei noi ere și al unor noi secole de prigoniri de schingiuiri și crime, din partea păgânilor idolatri. În această istorie atât de contorsionată, în atâtea mizerii și lupte, numărul răniților, mutilaților, îmbolnăviților e de crezut că a fost foarte mare ca și nevoia de îngrijire de asistență medicală, de medici. Ierusalimul, în noua lui cădere sub
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pedeapsă divină și era descrisă după simptome vizibile. Redactarea Mișnei, colecție de legi, jurisprudențe, obiceiuri i s-au adăugat în timp comentariile, formând Talmudul care cuprinde legile și legendele și redactarea s-a făcut în era creștină și în timpul persecuțiilor păgâne. Se întâlnesc texte referitoare la vindecători, la bolnavi, la maladii ca lepra, ciuma, epilepsia, eczema, boli venerice, boli nervoase, paralizii, reumatism, boli de stomac și intestine. Medicii mergeau și acasă la bolnavi. în Iudeea, locuitorii îi numeau „rophe“ și-i
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se vedeau obligați să apere "istoricitatea" lui Cristos, să facă uz de toate strategiile discursive pentru a preîntâmpina încărcarea imaginii Sale cu atribute mitice. Creștinismul primitiv, însă, abundă în elemente mitice ("care nu pot exista"), preluând aspecte ritualice iudaice și păgâne din spațiul mediteranean, personalitatea unui eventual Isus istoric fiind cu repeziciune copleșită de mit, astăzi nefiind capabili să știm nimic despre viața acestuia din punct de vedere strict istoric (după cum remarca și teologul Rudolf Bultmann, preluat de către Mircea Eliade).48
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
supunerea necondiționată este în acord atât cu ordinea exterioară, cât și cu interesul propriu al oricărui subiect (iar artele au menirea de a reaminti permanent acea ordine superioară).52 Respectând nuanțele, această atitudine nu era fundamental diferită însă de a păgânilor slavi, de pildă, pentru care și construcția unei case era, din cele mai vechi timpuri, "un fapt de o mare importanță căruia i se acorda toată atenția, căci locuința era microuniversul pe care omul și-l crea pentru o viață
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
credințelor populare, al reprezentărilor, obiceiurilor și eresurilor, ireductibil și de neînlăturat, este vizibil și în prezent, iar ignorarea ori minimizarea sa denaturează iremediabil orice încercare de evaluare a culturii europene (și nu numai). Mitologia creștină nu este altceva decât filonul păgân european asimilat de către creștinism pentru a fi acceptat mai ușor, căci "Evul Mediu nu-și inventa poveștile de succes. El le extrăgea dintr-o bogată tradiție orală și dintr-un folclor foarte animat."55 Pentru Philippe Walter, carnavalul este religia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Astfel, noutatea lumii moderne s-ar traduce prin revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre (Anul Nou, nașterea, mutarea în alt loc ori în altă casă), creștinismul însuși păstrând o dimensiune mitică (și nu în sensul răfuielilor cu filonul păgân, căci nu e vorba de specificitatea credinței ori a istoricității) prin timpul liturgic care se sustrage timpului profan, prin imitarea lui Cristos ca model exemplar, prin repetarea liturgică a vieții de la nașterea la crucificarea Lui, prin contemporaneitatea cu El, creștinul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]