2,887 matches
-
pe trupuri. Curând se scuturau și se risipeau peste ape, lăsând trupuri scheletice, acoperite de-o piele cenușie, să lucească fără să se consume în flăcări. Pe craniile acum pleșuve aveau toți tatuate mandale stranii, semănând cu florile și cu păianjenii, nici una asemănătoare cu alta. Lemnul umed și plin de sare al galioanelor, ce se ridicaseră deasupra apelor și pluteau acum ca o flotilă aeriană spre imensul ovar, rezistă multă vreme văpăilor, încrustat cum era cu sideful a milioane de scoici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dam, de lângă palatul regal, adăpostea pe cornișe sute de porumbei grași și docili - sau de la idolii din Kenia sau Burundi ce se vindeau cu sutele în târgul din Waterlooplein, ci mai ales de la mantide, călugărițele canibale de culoarea ierbii, de la păianjenii cât bobul de strugure încremeniți în plasele lor, de la pisicile la pândă cărora, ore-n șir, nici un fir de mustață nu li se mișca. Asta-nvățai de la-nceput în ciudata meserie: că nemișcarea e agresivă, că tăcerea urlă, că mușchii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nord peste acoperișuri. Maarten era neliniștit. Chiar dacă străzile nu erau prea luminate, ele ar fi trebuit să fie altfel. Ceva nu era-n regulă cu fațadele caselor, căci de obicei clădirile nu se construiesc din ceață lăptoasă și pânză de păianjen. Razele ascuțite ale lunii pătrundeau prin tencuiala lor. Vedeai, prin ziduri, zone mai întunecate: mobilele masive; vedeai umbre mișcîndu-se: cei dinăuntru. Era ca și cum ai fi privit prin carnea hialină a unui crustaceu. Ferestrele și porțile păreau desenate de curând, neuscate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deasupra lor doar chepengul pătrat al unui pod, iar înainte o singură ușă, neagră ca unsă cu păcură. În spatele ușii vuia adine, înghețîndu-ți sîngele-n vine, un abis, o cascadă de ape negre, un tigru de zece ori cât tigrii, un păianjen păros umplând întreaga odaie, trimițîndu-și prin pereți mârâitul surd și răgușit. Ușa vibra atât de puternic, încît, atingînd-o, Maarten își trase degetele înapoi ca de pe-o plită încinsă. Ar fi vrut (cît ar fi vrut! dar toți sîntem în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi înglobați unu-n altul, fiecare simbol pentru cel dinainte, se-n-ghioacă pentru ca să se vadă), tu, izolat și pierdut cititor al acestei cărți, implicat și voluntar devorator al acestor rânduri, n-ai mai putea avea acum viziunea lui Victor, geamănul negru, păianjenul ce pândește molia albă, catifelată, lipsită de apărare din miezul miezului acestei povești. Așează-ți deci pe față, ca un sondor, masca lui Maarten, privește prin ochii lui întunecați de umbra adâncă a nopții amsterdameze și deschide ușa cuptorului în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parte pentru a deveni o față înspăimîntată, urlând neomenesc în infern. Fața se strânse și se-nghesui, rămase în urmă și nu mai era acum decât una dintre miliardele de fețe care avuseseră vreodată ființă, fețe de muște și de păianjeni, de lipitori și de sarcopți ai râiei, de acarieni și de oameni, de vulpi și de vipere, de îngeri și de ploșnițe, de broaște și de fetuși, fețe foindu-se, mișcând mandibule și maxile, palpi labiali, căscând boturi pline de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
corp, iar acum ești o altă secțiune, cu o altă secțiune de carte în mâini. Cartea mea te-nsoțește ca un pui de focă urmîndu-și mama, cu mult mai scurt decât ea, iar ceea ce se desfășoară-ntre voi, plasa deasă de păianjen dintre creierul tău și ea (două manuscrise față-n față între care gândurile și intuițiile și tropismele tale glisează ca o suveică sau ca o rază tot mai intensă între oglinzile unui laser) străbate de asemenea perpendicular membrana existenței, devenind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atinge, căci înșiși feromonii sânt degetul. Când vezicula ne atinge, ca o lacrimă de acid lisergic, ne cutremurăm atât de puternic, încît membrana însăși care ne ține intră-n vibrație. Un balet chimic se declanșează în trupul nostru. Saliva de păianjen celest ne dizolvă țesuturile, le transformă-ntr-un lapte organic, cuprins în coaja-ntărită a agoniei noastre. Creierul ni se prelinge-n stomac, traheea în limfă, oasele-n inimă și în mațe. Câmpuri electrice străine, ca niște degete ce ne frământă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vom putea face față alegerii. Reduși la un mare organ olfactiv, cu nimic altceva-n jur decât miresme, căci în definitiv trăim în trandafirul fantastic al minții, lopătăm către noi înșine, către centrul de lumină topită din centrul nopții, către păianjenul din mijlocul plasei lui, către zona fără mireasmă, dar de la care pornesc miresmele, din centrul ființei noastre. Către ochiul orb din mijlocul privirii. Către creierul fără receptori ai durerii din mijlocul suferinței. Către punctul imobil al lumii rotitoare. Numai acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
semăna izbitor de mult cu cel al unui creier uman. - Cum ai făcut? îngăimă Durdrin. - Știi că sunt mai îndemînatică decât tine cu laserii. M-am gândit că până la urmă nu sunt decât niște animale, chit că arată ca un păianjen de-al nostru dar cu tot cu pânză. Le-am despicat țestele și au murit. Durdrin privi lung la hainele femeii. - Ești udă... - Și tu. Una a vrut să sară în barcă dar n-a reușit decât să creeze un val care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
seama că nu știa prea multe pentru a-l antrena în artele specifice locului acela aprig și atunci decisese să încerce să-i modifice mintea după arhitectura celei a lui Rim. Preț de ani buni își imaginase că e un păianjen care țese fire lungi de mătase strălucitoare legând, aparent fără vreo noimă, conexiuni nervoase, umbrind cu o țesătură groasă zone întregi, spărgând zidurile unor inhibiții, croind culoare largi pe căi care nu existau în mod natural, totul în încercarea de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spune, „un Pașcani în miniatură”, ce-i drept cu o densitate a populației cu mult mai mare față de orașul moldav, lucru determinat de planimetria reliefului. Trama stradală este extrem de facilă și asemănătoare dispoziției firelor într-o rețea țesută de un păianjen, cum ar spune francezii „comme une toile d'araignée”. De altfel, în literatura de specialitate, Brăila este un exemplu distinct în acest sens și poate nu întâmplător se spune „ a nimerit orbul Brăila”. Se face trimitere în mod evident la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
spune, „un Pașcani în miniatură”, ce-i drept cu o densitate a populației cu mult mai mare față de orașul moldav, lucru determinat de planimetria reliefului. Trama stradală este extrem de facilă și asemănătoare dispoziției firelor într-o rețea țesută de un păianjen, cum ar spune francezii „comme une toile d'araignée”. De altfel, în literatura de specialitate, Brăila este un exemplu distinct în acest sens și poate nu întâmplător se spune „ a nimerit orbul Brăila”. Se face trimitere în mod evident la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
normal“ sau „nebun“, „responsabil“ sau „iresponsabil“; am simțit că aceste probleme nu au ce cauta în materialul meu. Până la urmă, nu eu am ultimul cuvânt. M-am simțit ușurat. M-am relaxat și am ascultat „poveștile“ lor. Am devenit un păianjen care asimila fiecare cuvințel în parte, îl digera înlăuntrul său și apoi îl scotea afară sub forma unei „altei povești“. Un păianjen neînsemnat, aflat într-un colț al tavanului semi-întunecat. În special după interviurile luate familiei îndurerate a lui Wada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am ultimul cuvânt. M-am simțit ușurat. M-am relaxat și am ascultat „poveștile“ lor. Am devenit un păianjen care asimila fiecare cuvințel în parte, îl digera înlăuntrul său și apoi îl scotea afară sub forma unei „altei povești“. Un păianjen neînsemnat, aflat într-un colț al tavanului semi-întunecat. În special după interviurile luate familiei îndurerate a lui Wada Eiji - cel decedat în stația Kodemmachō - și lui Akashi Shizuko (poreclă) - tânăra afectată grav, care și-a pierdut amintirile și care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și s-O îngrop. De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri - pentru că, de când am căzut la pat, mă ocup mai puțin de mine. Cuiul lung plantat în peretele gros a suportat leagănul meu și al soției mele, poate și greutatea altor copii. Puțin mai jos, s-a desprins molozul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord despre care circulau fel de fel de zvonuri: acolo se putea vedea „păianjenul“, picioarele lui erau dungile săpate în stâncă, și-și înfășa prada făcând coconi din ea, ca niște desagi lunguieți care atârnau multă vreme acolo sus în ghețuri. Mama nu făcuse sport niciodată și, dacă fusese o dată împinsă de tata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare, unde nu voiau să rămână - și în acea zi parcă aveam în fața mea o plasă de păianjen care ți se așază pe obraz, din nebăgare de seamă, într-o șură sau într-o pivniță, o vedenie lipicioasă, imperceptibilă, dar legată de reprezentarea unui păianjen gras, dintr-o specie de mult dispărută. A căzut pe scări jos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să rămână - și în acea zi parcă aveam în fața mea o plasă de păianjen care ți se așază pe obraz, din nebăgare de seamă, într-o șură sau într-o pivniță, o vedenie lipicioasă, imperceptibilă, dar legată de reprezentarea unui păianjen gras, dintr-o specie de mult dispărută. A căzut pe scări jos, în hol, a spus tata, probabil un stop cardiac. Abia își făcuse toaleta de dimineață când a coborât la micul dejun și s-a prăbușit de sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Viitorul, Axa, Contemporanul, Pămînt strămoșesc, mai nou, de voie, de nevoie, toată lumea citea Scînteia și Sportul popular. Apartamentul îți fusese sigilat de autorități timp de aproape șapte ani, așa că indiferent de duhoarea pestilențială, praful de un deget și pînzele de păianjen pe care le-ai găsit cînd ai ajuns acasă, trebuia să te consideri un norocos ca nimeni altul, pentru că după cum aveai să afli mai tîrziu, datorită unei nevinovate erori birocratice, nimic din ce-ți aparținuse nu-ți fusese confiscat. Din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul unui subțire fir de pînză de păianjen care se poate rupe oricînd. Nu și-a închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce-l doare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ține morală fantomelor și le vor ajuta să-și găsească drumul înapoi. Statuia lui Confucius este cea mai înaltă și este situată în capătul cel mai îndepărtat al templului. E acoperită cu un strat gros de praf și pânze de păianjen de sus până jos, de la fularul de pe cap până la picioare. Băieților de la școala de operă le este frică să intre în templu noaptea. Într-o noapte, ei născocesc un joc și stabilesc o recompensă pentru cine are curajul să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
englezește la petreceri de față cu femei frumoase. În seara premierei, are fața atent bărbierită și părul pieptănat lins spre spate. E într-o dispoziție excelentă. Intră în teatru și se duce să-și ocupe locul, în plasa ca de păianjen a pasiunii. Mai târziu, e criticat pentru mintea lui nerealistă, pentru nevoia sa de a trăi într-o lume a fanteziei și pentru că e un om slab, care-și lasă emoțiile să-i conducă viața. Însă e deja prins atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]