2,742 matches
-
ocazionate de intervenția pentru depoluarea apelor naționale navigabile, limitarea și îndepărtarea consecințelor poluării, în cazul poluării acestora de către nave. Secțiunea a 3-a Scoaterea navelor scufundate sau eșuate în apele naționale navigabile. Regimul bunurilor găsite Articolul 102 Navele eșuate, scufundate, părăsite sau abandonate în apele naționale navigabile reprezintă un pericol pentru siguranța navigației și pentru mediu. ---------- Art. 102 a fost modificat de pct. 77 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 74 din 20 septembrie 2006 , publicată în MONITORUL OFICIAL
ORDONANŢĂ nr. 42 din 28 august 1997 (**republicată**)(*actualizată*) privind tranSportul maritim şi pe căile navigabile interioare***). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117312_a_118641]
-
țigănești, lipsă veșmintele etniei, "Combinatul de Prelucrare a Lemnului" autobuzul din sens opus, curtea bujor înflorit, Cîmpulung la Tisa "Căminul Cultural" bilingv, maghiară, stricăciunile comunismului atenuate de rîu, turla de biserică ținută pe toate dîmburile, dincolo turla furnalul de fabrică părăsită, "Către Complexul Muzeal Săpînța", "Pensiunea Crinuța", "Pensiunea Pop" cu mașină de Gorj, mașina de Italia proprietarii, coboară, regruparea în stație, ne prindem de mînă între ele, băiețelul mai răsărit "România", trening al echipei naționale de fotbal, sărăcie supravegheată de neorealism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
piese izolate, tufișuri, patria de pămînt nu limbaj secundar, limbaj liminar și subliminar, ne scapă, Mîrșid biserica, tăpșanul ei în jumătatea pantei, biserică penticostală pe stradă, stația Poptelec, trecut Popeni pe imobil, dubletul din politica interbelică de românizare, casa bătrînească părăsită, vopseaua de ulei cărămizie, stîlpii groși la tîrnaț, prea rotundă suma de activități din ziduri și se îngroapă înăuntru cînd să mai lase treburile, gardurile inflorescență alb-verzuie, metri de liane, nu este hamei de floră spontană, troița pe temelie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
toate părțile, Valea Streiului cu una din căile regelui, nu drepte sînt căile cele scurte, cum greșit calculează elinii, ci îndrumate pe sub Nor, Subcetate masă de neted sticlos, burtă de pește de nor de versantul din răsărit, Subcetate Caransebeș linia părăsită, porțiunea cu cremalieră, antropică rarefiată cît sălbăticiunea omul este în prezență, preistoricele lui instalații de autoinstalare, dinamită care ai întors cu fundul în sus balena spațiu și i-a înțărcat răsufletul timp! spațiul vale echilibrat, îl urcă mii de puncte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Agigea, vine la picioare portul, limbi de apă, vapoare, cu fiecare mai mic pavilionul administrativ, podul peste ecluză, cea golită uscată pe fund, canalul iese în port între bucăți de pămînt și apă, au rămas stabilopozi pe mal cu dubița părăsită, barjă, remorcherul împingător în priveliștea de machetă, taie vagoanele de cărbune kilometri portuari, lumină Constanța-Sud cărbunele, mineralierul, viaducte, vagoanele-cisternă cu imobilele ritmic, urbanizarea este perfectă în deșert, răspunde doar de ea, urbaniștii au calculat-o, semăna cu ei, farul nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
afișat în paralel la biserică, momentele pe care timpul ține, de unde, Hilișău? Hilișău-Crișan, Lazna, de unde iera fimeia lui, "Mișcare" Vorniceni km 118 cînd Savin m-a sunat al doilea oară acasă! halta Mateieni licită conștiință de sine, Carasa "Mișcare", clădirea părăsită lizieră de nori, coasta de sat cu turla bisericii albă, școala albă tumuli de cultura Kurgan, pe la Movileni se mai umflă gorganele pe care le-au înlocuit, Dorohoi km 21 de la Leorda, km 21+3. Ora 11,20, în autobuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
le-au spart pînă la sol, alte schelete rămase, eram la Sighetu Marmației, muzica determinație obscură, de ce vine prin șofer fondul folcloric al ținutului! culmile din față cele din urmă bariere, statura de piatră albă în masa verde, Priseaca sat părăsit duce pe verzișuri, viteză ilegală, salturi Poiana Ampoiului, gospodăria proastă formă spațială, grajdul lateral, grădina din spate, Meteș dinții stîncoși, viță de vie pe tufărișuri, întîia ieșită în cale, bolovani de stînci din Tesalia, cu mănăstirile pe ei, Strada Zlatnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
coroanei, regatul bulgar este, de-acum înainte, în stare să-și dispute cu Bizanțul hegemonia în Peninsula Balcanică. În ciuda pericolului exterior, Imperiul bizantin își păstrează, în secolul al VIII-lea, o anume prosperitate datorată mai ales reocupării pămîntului din regiunile părăsite ale Asiei Mici, unde au fost așezate populații slave. Comerțul, în schimb, declină, subminat de pirateria arabă din Mediterana. Din ce în ce mai mult, rolul de intermediar între Orient și Occident, asigurat de Constantinopol, îi revine Veneției, port bizantin situat la întretăierea drumurilor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
rezolvarea “problemei” și nu căutând vinovații, altfel, se cade în cealaltă extremă, a culpabilității, ce inhibă cursul natural de “neutralizare” a situației. Am auzit de femei care au devenit alcoolice din momentul în care au aflat că sunt înșelate sau părăsite. Și mai ales dacă acestea erau la o vârsta “înaintată”. Când credeau că nu mai au șanse de a putea lua o relație de la capăt. Își amorțeau sufletul rănit, însă, de fapt și-l răneau mai mult, prin faptul că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
sale să fie scoase la iveală. Gândul despre evenimentul retragerii timpului nu asigură un sens pentru altceva decât pentru ceea ce tocmai este părăsit: însăși dictatura judicativului, cu toate aspectele, elementele, componentele, sensurile sale. Desigur, dar un sens dincolo de locul tocmai părăsit trebuie să se înfiripe; altfel, retragerea timpului nu ar fi decât un eveniment de timporizare care ar în-ființa ("constitui") ceva neobișnuit, de pildă, sau ceva care de la bun început ar fi ascuns vederii, precum "faptele" care mai devreme ne păreau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astăzi, la ceas de bilanț, consider că ne face cinste. Pentru momentul de acuma ar trebui să extrag din aducerile aminte avute la îndemână scurte episoade trăite împreună, dulce amintiri. Se spune că: amintirile sunt fulgi uitați într-un cuib părăsit. Un fulg din acest cuib este și meciul de fotbal disputat la Vaduri (pe Valea Bistriței), în perioada de șantier al hidrocentralelor, când colegul nostru era portarul echipei studențești aflată în practică la Pângărați. De atunci, stimate coleg, ai urcat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de a fi dornic de sex. Scena șoca, fascina și înfricoșa. Calvarul omului pe pămînt începuse! Șarpele încolăcit pe măr, grădina de vis care trebuia părăsită... dar opera era gata și nu prea, încă se mai lucra la ea, încă se mai cizela, se mai șlefuia. Dumneavoastră poate o admirați, pentru că nu ați văzut ce am văzut eu atunci... îngînă señor Diaz. Este trist, aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cea din 8 iulie 1691: „Io Constantin (Cantemir) voievod domn al Tării Moldovei. Adică au venitu înaintea domnii mele rugătoriul nostru, părintele Leontie egumenul...de la Galata, de au făcut jalobă pentru viile de la Miroslava...pe moșiia svintei mănăstiri precum stau părăsite și nelucrate de câțiva ani și sântu fără de garduri...Deci domniia mea...am dat voie părintelui egumenului să aibă a da viile acele părăsite, carele sântu de trei ani nelucrate, cui și s-are afla să le lucreze și să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la Galata, de au făcut jalobă pentru viile de la Miroslava...pe moșiia svintei mănăstiri precum stau părăsite și nelucrate de câțiva ani și sântu fără de garduri...Deci domniia mea...am dat voie părintelui egumenului să aibă a da viile acele părăsite, carele sântu de trei ani nelucrate, cui și s-are afla să le lucreze și să fie a lui...” - Dacă domnul a zis așa, apoi cei ce nu lucrau viile trebuiau să fie cu mare băgare de seamă, pentru că altfel
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
până la Iași. A venit și acea zi de 23 august, credeam că am scăpat, să vin acasă. pe data de 26 august eram pe malul Prutului, îmi schimbasem chiar și hainele militare, mă îmbrăcasem în civil. Am găsit o bicicletă părăsită, probabil de vreun neamț. M-am suit pe ea și gândeam să vin acasă, la Valea-Oanei. Mergeam pe ea pe lângă Malul Prutului, cu gândul să nu mă vadă rușii. Dar m-au văzut, cred vreun comandant cu binoclu. Nici nu știu cum
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o seară de bal, sau un gest solemn. E așa cum a fost și viața lui: plină de neliniști și iluzii, de grijă, speranță și incertitudine. Da, avem voie să ne temem de moarte, să răbdăm greu suferința, să ne simțim părăsiți, fără să ne pierdem, astfel, demnitatea. Căci, chiar când „duhul este plin de râvnă, carnea este neputincioasă“ (Matei, 26, 41). Dacă Iisus ar fi ales moartea „demnă“, în accepțiunea de azi a termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de sălbăticie. Nu se poate afirma așadar că expansiunea unei civilizații care se pretinde mondială va uniformiza planeta. Înghesuindu-se, cum vedem în prezent, în megalopolisuri de dimensiunile unor provincii, populația, nu demult mai bine repartizată, va abandona alte spații. Părăsite definitiv de locuitorii lor, aceste spații s-ar întoarce la niște condiții arhaice ; ici și colo și-ar face loc cele mai ciudate genuri de viață. În loc să se îndrepte către monotonie, evoluția umanității ar accentua contrastele, ba chiar ar crea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tot mai departe... până au tăcut. Pe refugiații din cealaltă vară, care erau pe la noi, i-am văzut cum se bucurau de tare, până la lacrimi că se întorceau acasă. Ei plecau spre satele lor, se întorceau din nou la casele părăsite, dar care au găsit totul distrus și cei dragi duși departe tocmai în Siberia De la prima bubuitura de tun și până în primăvara lui 1945, multi dintre noi au tremurat, cu cei bătrâni alături, ori de câte ori postașul îngândurat, ne bătea la poarta
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
materialelor semnalată în aceeași revistă. Nici în 1926 nu se schimbase nimic. Tot din Revista Moldovei aflăm că la Ipotești casa [...] a fost dărâmată de-a binelea, iar mormintele părinților [...] lângă bisericuța spartă și gata să închine steagul, sunt complet părăsite și acoperite cu bălării 52. La comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului, căpitanul A.I. Gheorghiu se întreaba: este aceasta o comemorare? Nu ! ci un prilej de a dovedi câtă depărtare de la vorbele și inițiativele ocazionale, care trec, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trec, până la fapta temeinică, care trebuie să rămână 53. Din nota de subsol mai aflăm că s-au strâns 97340 de lei în scopul reconstituirii casei, dar astăzi Comisia Monumentelor Istorice este chemată să ducă mai departe grija acestui loc părăsit, în sarcina căreia cade prin exproprierea făcută încă din anul trecut 54. Nu s-a făcut însă nici o expropriere, cum nu se va face niciodată, deși documentele Arhivelor Naționale din Botoșani arată că spre aceasta se tindea. Că administrația botoșăneană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spunea Înfățișarea noastră și faptul că suntem tovarăși cu Hansi și Pepino. Stătea să se Înnopteze când am ieșit și am luat-o Înapoi spre centru pe o străduță În pantă, pavată cu piatră cubică. Ne Întorceam În același oraș părăsit, nu era țipenie de om sau mașină, și totuși am văzut câteva lumini aprinzându-se pe la ferestrele caselor cu trei etaje. Până să ne dumirim bine ce se Întâmplă și Încotro s-o luăm, după colț ne-a ieșit În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de octombrie, culorile toamnei se șterseră... ...Viața la Pesac, începând cu septembrie, de când au plecat șvabii, devenise tristă și apăsătoare. Ulițele aproape goale... lipsind nemții, unele chiar, de la un capăt la altul, erau pustii. Satul cu aproape jumătate din case părăsite, odată cu retragerea trupelor germane, părea un cimitir. Și pribegia noastră se apropia de sfârșit, urmând ca în primăvară să-l părăsim și noi. Astfel, tristețea sătenilor era și mai mare. Zilele și săptămânile se scurgeau; ăsta este rostul lor dintotdeauna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
huruia ca între două pietre de moară. „Adică, cum.. din toamnă nu mai venim aici..?!”, a fost prima întrebare care mi-a trecut prin minte. Ne simțeam ca niște pui de pasăre, fără aripi, căzuți din cuib în drum, și părăsiți. Școala și fostul Palat „Mihalache Sturza”, lăsat nouă de Mitropolitul Veniamin, a fost confiscată, în mod cinic și brutal de comuniști... Plecam din nou în pribegie, dar alta decât cea din 1944.. Cuvintele Părintelui Gheorghiță, directorul de atunci, mi-au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi nu putem să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mic promontoriu, situat între un lac cu apă dulce și mare. Era acolo un sat locuit de niște oameni de treabă ce se uitau la mine cu bunăvoință și curiozitate; mi-au îngăduit să locuiesc la margine, într-o căsuță părăsită, rămasă fără stăpân. Era aproape de mare, pe o insulă, la marginea comunității. Puteam să-mi petrec toată ziua plimbându-mă pe malul mării și observându-i în fiece clipă misterioasa zbuciumare. La început îmi aduceau de mâncare de la Tomis; apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]