6,411 matches
-
privește pe fata din umbră?” - mi-a trecut prin minte. “Părintele a pus ochii pe tine de multă vreme” - îmi sunau în urechi cuvintele ei... Doar în vis! --La ce te gândești, dragule? - m-a întrebat călugărul cu glas moale, părintesc. --Rememoram unele lucruri citite. Cele care m-au impresionat mai mult - am răspuns eu, neîndrăznind să privesc la el. --Atunci, om avea ce povesti colo pe malul apei - m-a lăudat el, cu un zâmbet care mai degrabă spunea: “Hai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
până la plăcerea crudă pentru suferințele poruncite de dânsul, un aspru monarh, întrebuințând toate mijloacele de stăpânire și hotărât a păstra până la sfârșit, cu orice jertfe, puterea. De alta, un om abia matur, frumos, impunător, mândru de ce-i venise din averea părintească, păzită ca de o stăpână de maică-sa, domnița Elina, și, la nevoie, gata și de un război fără cruțare cu dânsa, și mai ales îmbrăcat de împărătescul său nume, puindu-și pajurea bicefală pe documente și peceți și lăsând
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
oameni buni c-au ținut tată-mieu să ție și dumiialui...însă să ne fie locul împreună cu dumiialui frățește”. Ei închipuiește-ți, ce frăție putea să simtă nefericita Safta față de cel care s-a făcut stăpân peste noapte pe jumătate din casa părintească. Este de înțeles, fiule. Safta însă nu este singura care a suferit din cauza nevoilor. Necazuri au dat și peste alții. Uite chiar stăpâna caselor pe care tocmai le avem în față... Apoi în lumea asta averea nu-i dă pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aceea iarăși ne-au ajunsu destule nevoi, ce le-am scos vânzătoare și le-am vândut”. Cum se vede treaba, această femeie era cam singură și nu-i sărea nimeni în ajutor. Așa se face că a rămas fără casele părintești și apoi și fără cele cumpărate. În timp ce spune acestea, bătrânul mă privește admirativ și ochii lui par a spune: „Bravo fiule! Îmi placi. Nu-mi pare rău că m-am străduit să fac rost de acele cărți”...Eu însă nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mâna spre ei și le strig: Hei, lăsați-mă! Nu sunt doar o aripă de vrabie. Cândva o să fiu o pasăre. Ei se îndepărtează prietenește să mă poată privi mai bine. Dorm. Mă privesc de la înălțimea grinzilor. Sunt în casa părintească. “Doamne!”, mare îmi pare acum camera, un infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
octombtie 1408, în care se pomenește pentru întâia oară de Iași... Nu ajung prea departe cu cititul, pentru că oboseala drumului și-a spus cuvântul... Am adormit dus... Abia am deschis ochii și bătrânul se afla deja în prag, cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă întrebam, în timp ce i-am auzit glasul: Ești deja treaz, dragule? Am făcut ochi, părinte. Atunci fă bine și pune-ți în desagă volumul pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un gând bătrânul... Nu degeaba mă tot îmbie să citesc și nu mă va ierta de nu voi fi la înălțimea așteptărilor lui” - gândeam eu cu îngrijorare, fiindcă îl știam că nu trece cu vederea nici-un amănunt... Cu bunătatea lui părintească, m-a dădăcit așa o săptămână întreagă. De multe ori, seara, mă lua la vecernie... Îl admiram cum îi ședeau odăjdiile. Parcă era născut în ele! Arăta ca un sfânt de pe icoană. Câtă armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
atâta zbânțuială vă va fi deajuns. Noapte bună, năzdrăvanelor!” Cuvintele acestea semănau - după ton - mai mult cu cele ale unui părinte către copiii lui. De fapt și vorbele pe care mi le adresa mie ascundeau sub cămașa lor aceeași căldură părintească... Ajunși la chilii, știam ce urmează... Când m-am simțit împrospătat, am intrat în chilie... „Măi, să fie! Da’ când a avut vreme bătrânul să aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
argentinian? Să-i cer pomană frățiorului meu? Boss-ul de frate-miu s-a paradit, să știi. Ce să faci... piscina, automobilele, ferma, casa, conturile, vacanțele, toate astea obosesc. Să-i scriu despre anii copilăriei, despre prichiciul vetrei și casa părintească? O să-l năpădească lacrimile și fuge la psihiatru... — Ei, nu exagera. Ți-a mai scris, parcă... — Bineînțeles, bineînțeles, numai bucurii am avut. Corespondență! Străinătate! Țări capitaliste! Dictaturi militaro-fasciste! Rude care au părăsit țara, atrase de mirajul banului și al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-o vor face. Sunt selectați anume așa, dresati“, continua să graseieze vechiul avocat, cu tinerească dezinvoltură, în stilul interbelic. „De mâine, nouă strategie. Revine Seful. Vizita la Spitalul cutare, indicații prețioase, mitinguri, convorbiri cu cei salvațide sub dărâmături. Grija părintească a părinților națiunii, să te ții. Mâine intră iarăși moara în funcțiune“. Ajunseseră în fața blocului căutat care, iată, nu se prăbușise, ba arăta destul de solid. Urcau scara întunecoasă, împiedicându-se de grămezi de mortar și fiare, Tolea aprindea din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui cea mică îi semăna perfect. Și ea bătea șaua. Intermezzo informativ: Pentru unele mame, o supărare poate fi un prilej de nobilă mândrie. După liturghia pentru cei patruzeci de martiri creștini de la Sevastia, clucereasa Elenca reveni în casa ei părintească, în casa Dudescului, una dintre cele mai impunătoare case din centrul Bucureștiului, copleșită de sentimentul ciudat al unei întoarceri în timp. Intră în odaia ei și rămase în picioare. Se gândea la vechimea nobilimii românești, la istoria familiilor de boieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
1989; - My Childhood at the Gate of Unrest, Readers International, London, 1990 (traducere În engleză: Angela Clark); - Din calidor, o copilărie basarabeană, Albatros, București, 1990 (II); - Din calidor, o copilărie basarabeană, Biblioteca Basarabia, Chișinău, 1993 (III) PRE - MERGERE Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului. Totul Îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luni mai târziu Îmi venise Filip, ca toți nou-născuții, cu obraz de babă - dar nu al oricăreia, ci al mamei, la ducere. Așadar, de mână, din, În, spre calidorul casei din Mana: buricul pământului. Osia lumii. CASA Am spus: „casa părintească”, deși nu era proprietatea părinților, ci a statului, a satului, constituind o aripă a școlii. Să fi spus: „casa natală”? - nici așa: m-am născut În zorii zilei de 2 octombrie 1935 “În altă parte”, cu vreo douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de mirosul rânced al obiectelor mucegăite care, în mod clar, nu mai fuseseră scoase la aer de ani buni. Domnul Gupta reveni un minut mai târziu. — E bucătarul - pleacă la casa părintească. Spune că nu mai stă aici ca să fie insultat la bătrânețe. Cred, domnule, că, din păcate, chestia asta are legătură cu cotletele. I-am spus: Te rog să-ți muți imediat lucrurile de pe alee. Dar spune că e prea bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lipsea, casete cu Michael Jackson după care să se scălămbăie ca maimuțele pe sârmă, casete video cu Van Damme ca să-i imite figurile, zvasturile-n cap și picioarele-n gură, nasurile sângerânde, bușiturile, țestele izbite de cimentul culoarelor, pe lângă care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a Ziditorului, a minții sale Însetate de cunoaștere, a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu de-al lui Adam, inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înaltul cerului, se strecoară printr-o despicătură a perdelei, Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci, În cadrul ușii, pe bărbatul a cărui sosire l-a tulburat. E Înalt, cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat Într-un turban de un verde strălucitor. Iar pe umeri poartă mantia scurtă a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Învățămintele Fondatorului. Se spune chiar că a trimis la moarte două sute cincizeci din partizanii fiului său și a alungat alți două sute cincizeci, silindu-i să poarte În spinare, până la poalele muntelui, cadavrele prietenilor executați. Dar, dintr-o urmă de sentimente părintești, Marele Maestru n-a cutezat să urmeze tradiția infanticidă a lui Hasan Sabbah. Și, când tatăl muri, În 1162, fiul rebel Îi succedă, fără nici o piedică. Pentru prima dată după multă vreme, o bucurie adevărată izbucni pe străduțele cenușii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea manuscris ar fi putut fi regăsit. În cele din urmă, m-am Îndepărtat de personaj, ca și de operă, m-am Învățat să nu văd În „O.” -ul din numele meu decât o vestigiu de neșters al unei naivități părintești. Până ce o Întâlnire m-a redus la prima dragoste și mi-a Îndreptat cu hotărâre viața pe urmele lui Khayyam. XXVI În 1895, la sfârșitul verii, m-am Îmbarcat spre Vechiul Continent. Bunicul tocmai Își aniversase cei șaptezeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă explic. — De fapt, am o treabă urgentă la Teheran, n-am făcut decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au căpătat ce doreau, democrația noastră a Încetat brusc să-i mai intereseze; asemeni țarului, ei nu văd acum În ea decât inconveniente și ar prefera s-o știe dispărând. — Cu ce drept? explodă Baskerville. Fazel Îi adresă un zâmbet părintesc, Înainte de a-și relua relatarea: — După vizita celor doi diplomați, deputații s-au descurajat. Incapabili să facă față atâtor dușmani deodată, n-au găsit altceva mai bun decât să se ia de acel nefericit de Panoff. Câțiva oratori l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă îl privesc, l-aș fi făcut să izbucnească în lacrimi, ca și mine. Nu-mi pot lua ochii de la antrenor. Se mișcă, vorbește, își ține umerii, pășește exact ca Patrick. Are grijă de elevii săi într-o manieră aproape părintească, zâmbește mândru când ei reușesc să execute o mișcare perfectă, însă se încruntă atunci când o dau în bară. Corect, dar autoritar în același timp. Așa era și Patrick. Într-un grup de douăzeci de prieteni, el era cel mai tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cum făcea de cel puțin două ori pe an, și nu mai dăduse nici un semn de viață. Jandarmeria locală telegrafiase la Paris: se volatilizase. Declarație de moarte ipotetică. Și așa, domnișoara noastră rămăsese singură și Începuse să muncească, pentru că moștenirea părintească nu era cine știe ce. Evident că nu-și găsise un soț și, după suspinele pe care le scotea, trebuie să fi existat o poveste, singura din viața ei, care se sfârșise rău. «Și mereu cu neliniștea asta, cu remușcarea asta continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Garamond o va scoate la iveală ca din Întâmplare, arătându-i pagina comisarului (ai văzut, dragă, ai intrat și dumneata În Panteon, o, e pur act de dreptate)”. Belbo Îmi arătase enciclopedia. „Acum un ceas ți-am tras o dojană părintească: nimeni nu e nevinovat. Enciclopedia o facem În exclusivitate noi, eu și Diotallevi. Dar Îți jur, nu ca să ne rotunjim leafa. E unul dintre lucrurile cele mai distractive din lume, și În fiecare an trebuie să pregătim ediția nouă adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reținut. — Chiar îmi place — Nu mă dai de gol? — Jur! Fiind cu mașina, Teofana nici n-are timp să se gândească la felul cum vor reacționa părinții lui Alexandru, dar mai ales el sărăcuțul, că se și pomenește în fața casei părintești. Își stăpânește cu greu lacrimile care-i umezeau ochii, căutând să se poarte normal.Alexandru claxonează. Apare tatăl, un om bătrân de-acum, nu în floarea vieții, cum îl lăsase ea urmat de Florica în vârstă și ea, a cărei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]