4,121 matches
-
minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui "moș" în singurătatea sa de păstor, își recăpătase graiul. Că i s-a sugerat că acest "moș" era Dumnezeu n-are acum nici o importanță. Mulți au avut astfel de viziuni și cu toate acestea n-au ajuns celebri ca acest modest cioban. De ce? Pentru că mulțimea, pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
groază: Nu mai facem!" "Mai faceți?" a repetat profetul. "Nu mai facem!" "Mai faceți?" i-a biciuit din nou ciobanul cu glasul lui, a cărui sâsâială devenise șuierătoare.'" Nu mai facem, aaaa!" i s-a răspuns iarăși, după care tânărul păstor s-a dat jos din prepeleag, ne-a zis să stăm toți pe două rânduri și a trecut printre noi, punîndu-ne fiecăruia mâna pe cap. Astfel de fapte exista mereu în popor. Dar nu totdeauna capătă dimensiuni în conștiința colectivă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
demagogiei în care naivii se cred egali cu cei care, mai șireți ca ei, îi stăpînesc. De fapt în noua societate s-a instalat tiranocrația. Nu încape îndoială că doar la Judecata de Apoi va fi o turmă și-un Păstor. Libertatea e o vorbă cu care ne dezmierdăm: permanentă se dovedește numai robia. Omul a intrat definitiv în năvodul relațiilor sociale cu care puțini sînt chemați să pescuiască. Părînd că a descoperit argumente în cele spuse de Goilav, Aizic se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au străduit s-o amelioreze. Iată unul dintre efectele revoluției. Oricît de veche și oricît de neacceptabilă ar fi ea, prefer civilizația care și-a creat, în propriile coordonate, un echilibru. Conservatorismul, pentru mine, este tonic. Raportat la mediul său, păstorul care nu se spală și bea lapte de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
toate cetățile, și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34. Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite. 36. Dă-le drumul să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu." 26. După ce au cîntat cîntările de laudă, au ieșit în muntele Măslinilor. 27. Isus le-a zis: În noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: "Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite." 28. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea." 29. Petru i-a zis: "Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea." 30. Și Isus i-a zis: "Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
duhovnic și dacă acest fapt s-ar fi petrecut în vremurile biblice, Mântuitorul Iisus nu numai că ar fi dezlegat-o de canonul autoimpus, ci ar fi întins Dreapta Divină și ar fi readus-o la viață - vindecând-o în calitate de „Păstorul cel Bun”. Exigența din cazul de față acuză pe bună dreptate. Să luăm aminte cum și în ce mod străbatem cărările vieții noastre pământești, să facem binele general, dar și să nu ne privăm de bunurile materiale ale Vieții de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dar la fel de potrivnic și regimului actual. Să dăm ocazie personajelor incriminate să-și dezvăluie trăsăturile negative, ce le fac să fie odioase oricărui cititor și tocmai de aceea mai ușor de combătut. Căpușa „sugea, măre, sugea.../ Până s-a trezit păstorul/ De și-a apărat cioporul...” Un bou ca toți boii: „Din copilărie începând să rag/ Eu încerc tăria fiecărui prag/ ...Și boul cuvântă în graiu-i șoldit/ Și bat din copite plătiții să bată”. Vorbi măgarul: „De când mă știu am tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Steaua călăuzitoare Crai și Magi văzură Steaua, Ce pământul lumina, Și păstorii, albi ca neaua A minune fluierau. Au pornit la drum pe seară, Căutând și întrebând, Unde s-a născut, în țară, Un crai mare, de curând. Ajungând în Viflaim, Steaua iar a apărut, Lumina de la ea oprim, La ieslea cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93393]
-
acuzându-o de necredință pe Sfânta Fecioară, care se apără de învinuirile ce i se aduc. Fecioara Maria are aureolă și poartă mantie roșie. Deasupra zboară câțiva îngeri. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos este redată în patru compoziții succesive: Îngerii și păstorii se închină Mântuitorului - prunc, născut în peșteră; Călătoria magilor călăuziți de o stea - magii sunt reprezentați călători înconjurați de suite; Închinarea magilor - Maica Domnului este pictată îmbrăcată în haină roșie, așezată pe o laviță cu pruncul Iisus în brațe, în dreapta
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Teofan, păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, îi iartă pe toți cei care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințelor lor. Nu iubea păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea paraclisul dintr-un carnețel scris de el, purta o iconiță cu Acoperământul Maicii Domnului și o cruciuliță
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
plin sezon al sărbătorilor Nașterii Mântuitorului, de imensa ei milă creștinească față de necăjiții acestui popor. Să ascultăm cum îi mângâie pe cei care se plâng și acum, că guvernul Boc i-a lăsat și fără cenușa din vatră. Ca orice păstor, a unui popor care se respectă, I.P.F. Patriarhul Daniel, a ținut și el un mesaj de Crăciun pentru turma sa de credincioși. Pe ce credeți că s-a axat mesajul Înalt Prea Fericitului? Parcă-mi vine să cred că o să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-odată de aspectul prințului. Schimbat în bine, chiar în foarte bine. Costumul tradițional armean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parte de multe aplauze. Însă cel mai mare, cel mai copleșitor succes, adevărat triumf, l-am avut într-un oraș nu prea mare, cam obscur, cu totul îndepărtat de civilizația europeană. Nu-mi mai amintesc exact numele. E și un păstor cu același nume, mi s-a spus. Din păcate, am uitat și numele acestuia. Oricum, orașul mi-a lăsat o impresie extrem de puternică și amintiri de-a dreptul fermecătoare, care m-au făcut să uit cu totul de lipsa oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ruși. Și Sovietici. Locul nașterii mele a cunoscut, În aproape două mii de ani (spun: „aproape”, fiindcă mă opresc În seara zilei de 21 iunie 1941), o singură mișcare În sens contrar - dinspre Apus către Răsărit: cea a pașnicilor și eternprovizoriilor păstori carpatini, În căutare de pășuni pe malul nordic al Mării Negre, al Mării de Azov, al Caspicei. Se pare că acestor mergători-Împotriva-curentului le datorez numele. - Tată: de ce ne cheamă: Goma? Își bat copiii joc de mine, Îmi zic:Gumă, Cauciuc, Gomos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ridica brațul înarmat și le împușca în inimă. Așa sfârșise și cu un enorm ghepard care îi devora caprele, un animal feroce, sângeros și viclean, ce părea că presimte pericolul sau că era protejat de o ființă malefică, care ataca păstorul dezarmat când își păzea turma și dispărea ca înghițit de pământ când sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
libienilor împotriva ocupației italiene de la începutul secolului XX. Trilogie despre Legiunea străină, scrisă de P.C. Wren. Vechi popor nomad din Libia interioară, din care ar putea descinde tuaregii, ce a atins apogeul în secolul al V-lea î.e.n. Popor de păstori nomazi, cunoscut și cu numele de foulbés, care locuiește în savanele din Africa Occidentală, din Senegal până în Camerun, azi în mare parte sedentar. Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara asupra Africii Occidentale. PAGE FILENAME \p D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-n loc, s-o stăpânești, s-o pui să facă ce vrei... Nu vroia decât se le numere, ca pe copii la școală când îi lua seara în primire. Îi intrase-n sânge fără scăpare deformația profesională de supraveghetor și păstor al turmei de copii, da’ nu te gândi că o turmă de femei e mai greu de păstorit decât una de copii. Femeia e un animal nărăvaș, extrem de imprevizibil, degeaba că uneori ești sigur că știi de unde trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vor fi Într-o zi misionari. Mai jos În cadrul ierarhiei se află lassek, În sens literal „cei care sunt legați de organizație”. Sunt credincioșii obișnuiți, fără o Înclinație specială spre studii sau spre acțiuni violente. Cuprind În rândurile lor mulți păstori din Împrejurimile Alamutului, un număr de femei și de bătrâni. Apoi urmează mujib, „candidații”, de fapt, novicii. Ei capătă o instruire inițială și, după aptitudini, sunt Îndreptați fie spre studii aprofundate, pentru a deveni tovarăși, fie spre masa credincioșilor, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doamne-ajută, poate sunt eu cam complicat, dar prin părțile mele se spune « Întotdeauna-i bine să nu dai nume»... Era o piesă de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește stăpânul lui, iar el răspunde: «Gelindo». Când Gelindo află asta, Îl ia la bătaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește stăpânul lui, iar el răspunde: «Gelindo». Când Gelindo află asta, Îl ia la bătaie pe băiat pentru că, zice el, un nume nu se pune la dispoziția orișicui... În orice caz, dacă dumneata ești de acord, colonelul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru ASP. Un ASP, În jargonul Manuzio, era - dar de ce oare folosesc imperfectul? ASP-ii Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se distrau În pauze, zvârlindu-și unul altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate la genis, iar dacă genisul Îl urmează, și oile Îl vor urma. Dragul meu Jacopo, trebuie să-ți cer un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]